Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 473 din 4 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Iliuţã" - S.R.L. din Gãtaia în Dosarul nr. 1.542/C/2004 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca nefondatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.542/C/2004, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Iliuţã" - S.R.L. din Gãtaia. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16, 21, 45, 47, art. 52 alin. (3), art. 53, art. 56 alin. (2), art. 124 alin. (2) şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În opinia autorului excepţiei "plata anticipatã de taxe judiciare de timbru, fãrã garantarea dreptãţii în contextul în care existã rea-credinţã din partea magistratului, chiar dacã timbrarea este onoratã parţial", este neconstituţionalã în raport cu textele din Legea fundamentalã invocate de acesta. Instanţa de judecatã opineazã în sensul respingerii excepţiei, ca neîntemeiatã. Astfel, se aratã cã dispoziţiile legale criticate au menirea de a asigura acoperirea unei pãrţi din cheltuielile necesare funcţionãrii sistemului judiciar, precum şi de a limita exercitarea abuzivã a drepturilor procesuale. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul precizeazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, ci, dimpotrivã, reglementeazã modul de îndeplinire a obligaţiei constituţionale privind taxele datorate pentru serviciul public al justiţiei. În sensul celor arãtate se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Avocatul Poporului considerã cã textele criticate sunt constituţionale, arãtând cã excepţiile de la regula timbrãrii acţiunilor în justiţie sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este, astfel, o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implicã serviciul public al justiţiei. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Examinând încheierea de sesizare a instanţei, Curtea constatã cã deşi în cuprinsul acesteia instanţa de judecatã se referã la <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 , în mod greşit aceasta reţine, în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, <>art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Analizând notele scrise formulate de autorul excepţiei, rezultã cã aceasta priveşte dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 . Aşadar, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Legea nr. 146/1997 a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 195 din 25 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dar aceste modificãri nu privesc textul criticat, a cãrui redactare este urmãtoarea: - Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat. [...] (3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor texte constituţionale: art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, democratic şi social, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 45 referitor la libertatea economicã, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 52 alin. (3) referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justã a sarcinilor fiscale, art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la unele texte constituţionale invocate şi în cauza de faţã, iar acele excepţii au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Astfel, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi prin <>Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, fãcând trimitere şi la alte decizii anterioare, Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nici o dispoziţie constituţionalã "nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor". Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind egalitatea în drepturi. Obligaţia şi modalitatea de platã a taxelor judiciare de timbru, prevãzute de dispoziţiile legale criticate, nu sunt de naturã sã îngrãdeascã exerciţiul vreunui drept fundamental, astfel încât nu se impune examinarea acelor dispoziţii legale prin raportare la art. 53 din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau a cererii, în caz de neplatã a acestora. În ceea ce priveşte celelalte texte constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Iliuţã" - S.R.L. din Gãtaia în Dosarul nr. 1.542/C/2004 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din 4 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Maria Bratu -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
