Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 473 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 424 din 17 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocar - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Cornel Penescu în Dosarul nr. 3.267/109/2009 al Tribunalului Teleorman - Secţia penalã.
La apelul nominal sunt prezenţi, pentru autorul excepţiei, apãrãtorii acestuia, domnii avocaţi Gabriela Damian, din cadrul Baroului Bucureşti, şi Cãtãlin Bogdan Pãun, din cadrul Baroului Prahova. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentanţilor autorului excepţiei. Având cuvântul, domnul avocat Cãtãlin Bogdan Pãun solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, susţinând, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 - Viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 28 - Secretul corespondenţei, pe cele ale art. 7-11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care consacrã egalitatea oamenilor în faţa legii, dreptul oricãrei persoane la satisfacţie efectivã din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovãţie, precum şi pe cele ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul oricãrei persoane la respectarea vieţii sale private, expunând, pe larg, considerentele invocate în faţa instanţei de judecatã. Depune note scrise la dosar.
Doamna avocat Gabriela Damian solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru aceleaşi motive reţinute în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Aratã şi faptul cã, în prezenta cauzã, se invocã mai mult probleme de interpretare şi aplicare a legii.
Dupã închiderea dezbaterilor, se prezintã pãrţile Nicuşor Liviu Mîrţoiu şi Iulian Popescu. Având cuvântul, aceştia solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.267/109/2009, Tribunalul Teleorman - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Cornel Penescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional pentru urmãtoarele motive:
"- deşi în discuţie sunt inviolabilitãţi, restrângerea unor drepturi, ordonanţa lasã procurorului o marjã de apreciere neîngrãditã prin criterii legale;
- inaplicabilitatea textului prin generalitate;
- dispunerea de mãsuri specifice procesului penal, în afara acestuia, respectiv înainte de dispunerea începerii urmãririi penale;
- mãsurile nu sunt supuse autorizãrii şi controlului judecãtoresc".
Autorul excepţiei susţine cã art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 este neconstituţional, în mãsura în care abiliteazã procurorul sã ia mãsurile menţionate, în lipsa unor criterii legale şi cu excluderea controlului instanţei. Nu s-a dat ceea ce Convenţia denumeşte marjã de apreciere, ci o putere nelimitatã, ce nu se conciliazã cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, "situaţie constant sancţionatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului." Se apreciazã cã textul criticat este neconstituţional chiar dacã mãsurile menţionate ar fi autorizate de judecãtor, atâta timp cât asemenea mãsuri nu pot fi dispuse în afara procesului penal, cu respectarea garanţiilor legal instituite, adicã anterior începerii urmãririi penale.
Tribunalul Teleorman - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã art. 26, 27 şi 28 din Constituţie garanteazã respectarea de cãtre autoritãţile publice a vieţii intime, familiale şi private, inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei, cu excepţia situaţiilor în care existenţa unor indicii temeinice cu privire la sãvârşirea unor infracţiuni impun efectuarea cercetãrilor pentru stabilirea unei situaţii de fapt ori pentru cã identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi fãcutã prin alte mijloace, ori cercetarea ar fi mult întârziatã. Cum în cauzã necesitatea stabilirii unei situaţii de fapt a reclamat efectuarea unor interceptãri, mãsurã care de altfel a fost dispusã în condiţiile prevãzute de art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002, nu se poate aprecia cã aceastã mãsurã echivaleazã cu încãlcarea prevederilor constituţionale enunţate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
- Art. 16: "(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la sãvârşirea uneia dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţã de urgenţã în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în scopul strângerii de probe sau al identificãrii fãptuitorului, pot fi dispuse urmãtoarele mãsuri:
a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;
b) punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor;
c) accesul la sisteme informaţionale.
(2) Mãsurile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi c) pot fi dispuse de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pe o duratã de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste mãsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonanţã motivatã, fiecare prelungire neputând depãşi 30 de zile. Durata maximã a mãsurilor dispuse este de 4 luni.
(3) Mãsura prevãzutã la alin. (1) lit. b) poate fi dispusã de judecãtor, potrivit dispoziţiilor art. 911-916 din Codul de procedurã penalã care se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot dispune sã li se comunice înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile, în condiţiile prevãzute la alin. (1)."
Dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 - Viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 28 - Secretul corespondenţei. Se invocã, totodatã, prevederile art. 7-11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care consacrã egalitatea oamenilor în faţa legii, dreptul oricãrei persoane la satisfacţie efectivã din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovãţie, precum şi cele ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul oricãrei persoane la respectarea vieţii sale private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 560 din 6 iulie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 10 august 2006, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 se constituie în norme de procedurã, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite prin lege. Prevederile legale contestate, fãrã a avea semnificaţia unei încãlcãri a secretului corespondenţei, corespund cerinţelor constituţionale prevãzute la alin. (1) al art. 53, potrivit cãrora exercitarea dreptului poate fi restrânsã dacã se impune pentru desfãşurarea instrucţiei penale şi apãrarea ordinii publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiaşi articol. Curtea a mai constatat cu acel prilej cã a rãmas fãrã obiect critica autorului referitoare la lãsarea la îndemâna procurorului a acestor mãsuri procedurale, deoarece, începând cu data de 1 ianuarie 2004 decizia cu privire la autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor aparţine preşedintelui instanţei cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.587 din 9 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, atât soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa menţionatã, cât şi considerentele care o fundamenteazã îşi menţin valabilitatea.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Cornel Penescu în Dosarul nr. 3.267/109/2009 al Tribunalului Teleorman - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
