Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 472 din 4 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activitãţi comerciale ilicite, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Autoservice Non-Stop Bucureşti-Paris" - S.R.L. şi Societatea Comercialã "General Distribution 2000" - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 2.499/CV/2004 şi nr. 2.500/CV/2004 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi litigii de muncã. La apelul nominal se prezintã, pentru autorii excepţiei, avocatul Lucia Voicu, fiind lipsã celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.499/CV/2004 şi nr. 2.500/CV/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Atât avocata autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 331D/2004 la Dosarul nr. 329D/2004, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorilor excepţiei aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece mãsura confiscãrii dispusã de acestea se aplicã înainte de a se fi dovedit caracterul ilicit al dobândirii bunurilor. În opinia sa aceasta contravine prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, care consacrã prezumţia dobândirii licite, ca o garanţie a dreptului de proprietate privatã. Pentru argumentele expuse mai sus, apreciazã cã, deşi în aceastã materie existã o jurisprudenţã constantã a Curţii Constituţionale, se impune totuşi reconsiderarea acesteia, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, susţinând cã textul legal criticat nu contravine normelor constituţionale invocate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 20 martie 2004, pronunţate în dosarele nr. 2.499/CV/2004 şi nr. 2.500/CV/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activitãţi comerciale ilicite, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Autoservice Non-Stop Bucureşti - Paris" - S.R.L. şi Societatea Comercialã "General Distribution 2000" - S.R.L. din Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi (8), ale art. 45 şi ale art. 56 alin. (2) şi (3). În acest sens, apreciazã cã prezumţia dobândirii licite constituie una dintre garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate, aşa încât, din aceastã perspectivã, mãsura confiscãrii este neconstituţionalã, întrucât prin textul legal dedus controlului "se dispune trecerea în patrimoniul statului a unor sume de bani şi bunuri dobândite licit şi a cãror provenienţã se cunoaşte". Ca atare, prin aceastã confiscare se neagã atât garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, cât şi dreptul oricãrei persoane de a desfãşura o activitate economicã, consacrat de art. 45 din Constituţie. În ceea ce priveşte înfrângerea art. 56 din Constituţie, autorii excepţiei aratã cã, în speţa de faţã, contravaloarea mãrfii se confiscã, în condiţiile în care marfa a fost dobânditã legal, iar sarcinile fiscale cãtre stat şi alte fonduri speciale au fost achitate integral la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei. În aceste condiţii, în opinia autorilor excepţiei, mãsura confiscãrii echivaleazã cu plata aceloraşi accize şi taxe de douã ori cãtre bugetul de stat. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi litigii de muncã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "art. 44 din Constituţie ocroteşte doar averea dobânditã în mod licit, or, mãsura confiscãrii speciale, reglementatã de <>Legea nr. 12/1990 , se referã la bunuri şi valori dobândite în mod ilicit". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În susţinerea acestei opinii aratã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, întrucât "confiscarea prevãzutã de <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 intervine numai atunci când se constatã sãvârşirea unei infracţiuni, respectiv a unei fapte ilicite, având pericolul social prevãzut de lege şi fiind sancţionatã ca atare de lege". Referitor la contrarietatea textului legal dedus controlului faţã de art. 44 din Constituţie, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã aceste prevederi constituţionale reglementeazã o prezumţie a caracterului licit al dobândirii averii, prezumţie ce poate fi rãsturnatã prin administrarea probei contrare sau ori de câte ori legea care sancţioneazã infracţiuni sau contravenţii reglementeazã expres confiscarea anumitor bunuri. De asemenea, aratã cã libertatea economicã, reglementatã de art. 45 din Constituţie, nu este înfrântã prin dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 , atâta timp cât averea este dobânditã licit. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autorii excepţiei apreciazã cã acestea nu sunt relevante, neavând incidenţã în cauzã. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã, în speţa de faţã, nu este vorba despre o problemã de constituţionalitate, ci despre stricta interpretare şi aplicare a legii, fapt ce nu aduce atingere însã proprietãţii private, libertãţii economice şi principiului justei aşezãri a sarcinilor fiscale. Guvernul considerã cã textul legal dedus controlului nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei, întrucât "încãlcarea unor cerinţe imperative ale legii, urmatã de mãsuri sancţionatorii corespunzãtoare şi de confiscare, nu poate fi perceputã drept o abatere de la dispoziţiile constituţionale". În susţinerea acestui punct de vedere este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia prevederile legale prin care se instituie sancţiunea confiscãrii unor bunuri sau valori destinate, folosite sau rezultate din contravenţii nu contravin principiului constituţional al ocrotirii şi inviolabilitãţii proprietãţii private. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 76/2004 şi nr. 191/2004, aratã cã "mãsura confiscãrii, instituitã de <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 , republicatã, apare ca o mãsurã subsidiarã dobândirii ilegale a unor bunuri şi se impune tocmai pentru cã aceste bunuri au servit la sãvârşirea contravenţiei, şi nu este urmarea faptului cã averea ar fi fost dobânditã ilicit". Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauzã de judecãtorulraportor, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legat sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991. Acest act normativ a fost modificat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, ordonanţã aprobatã prin <>Legea nr. 243/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 18 decembrie 1998. Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare: "Mãrfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sã serveascã la sãvârşirea vreuneia dintre faptele prevãzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacã sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin sãvârşirea contravenţiei se confiscã şi se valorificã în condiţiile legii, contravaloarea lor fãcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale. Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitãţile prevãzute la art. 1, precum şi încasãrile în întregime din vânzarea mãrfurilor a cãror provenienţã nu este doveditã se confiscã şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi (8), art. 45 şi ale art. 56 alin. (2) şi (3), care au urmãtorul conţinut: - Art. 44 alin. (2) şi (8): "(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. [...] (8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã."; - Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate."; - Art. 56 alin. (2) şi (3): "(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, <>Decizia nr. 76 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 9 martie 2004, şi <>Decizia nr. 191 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 4 iunie 2004, Curtea Constituţionalã a respins, ca neîntemeiate, excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect, statuând cã dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 sunt constituţionale. Cu acele prilejuri, instanţa de contencios constituţional a constatat cã mãsura confiscãrii, dispusã prin <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 , nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, întrucât se întemeiazã tocmai pe prevederile textului constituţional invocat, care, la alin. (9), prevede cã bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii. Textul atacat nu instituie o prezumţie de dobândire ilicitã a bunurilor a cãror provenienţã nu poate fi justificatã, deoarece presupune existenţa dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar mãsura confiscãrii beneficiilor şi încasãrilor rezultate din vânzarea unor asemenea mãrfuri apare ca o mãsurã subsidiarã dobândirii ilegale şi se impune tocmai pentru cã acestea au servit la sãvârşirea contravenţiei. De altfel, Curtea Constituţionalã a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, cã aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv mãsura confiscãrii unor bunuri sau valori, cu toate cã determinã în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietãţii private, întrucât sunt consecinţa unor încãlcãri ale legii. (În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 56/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, <>Decizia nr. 67/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, precum şi <>Decizia nr. 261/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003.) Deoarece în speţã nu au fost invocate elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia prin dispoziţiile legale contestate s-ar încãlca prevederile art. 45 din Constituţia României, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât accesul liber al persoanei la o activitate economicã nu înlãturã obligaţia comerciantului de a se conforma regulilor de comerţ şi, de asemenea, nu exclude instituirea, prin lege, a sancţiunii confiscãrii mãrfurilor, produselor sau sumelor de bani destinate desfãşurãrii unor activitãţi comerciale ilicite. Textul de lege atacat sancţioneazã tocmai încãlcarea de cãtre comercianţi, persoane fizice sau juridice, a unor norme de comerţ menite sã consolideze economia de piaţã şi interesele cetãţenilor în activitatea economicã. Cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) şi (3) referitoare la aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi interzicerea altor prestaţii în afara celor stabilite prin lege, Curtea apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, deoarece textul criticat nu instituie obligarea la platã a unor sarcini fiscale, ci prevede sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevãzute de lege, în speţã <>Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activitãţi ilicite.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activitãţi comerciale ilicite, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Autoservice Non-Stop Bucureşti-Paris" - S.R.L. şi Societatea Comercialã "General Distribution 2000" - .R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 2.499/CV/2004 şi nr. 2.500/CV/2004 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi litigii de muncã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora _______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
