Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 472 din 22 aprilie 2008 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 336 din 30 aprilie 2008
Cu Adresa nr. 51/1.015 din data de 18 martie 2008, un numãr de 71 de deputaţi, şi anume: Gheorghe I. Albu, Liviu D. Almãşan, Constantin C. Amarie, Romicã C. Andreica, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ştefan C. Bardan, Marius N. Bãlu, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Cristian Alexandru R. Boureanu, William Gabriel S. Brânzã, Daniel I. Buda, Obuf Cãtãlin Ovidiu Gh. Buhãianu, Diana Maria C. Buşoi, Costicã N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Petru I. Cãlian, Alexandru A. Ciocâlteu, Liviu D. Codârlã, Anca M. Constantinescu, Dumitru Gheorghe Mircea O. Coşea, Radu-Cãtãlin Drãguş, Stelian N. Duţu, Stelian G. Fuia, Ionesie P. Ghioghioni, Ion I. Gonţea, Dan N. Grigore, Cristian Marius I. Hoinaru, Traian Constantin A. Igaş, Cristian B. Ilie, Valentin Adrian M. Iliescu, Daniel I. Ionescu, Graţiela Denisa M. Iordache, Mircea Teodor M.S. Iustian, Radu V. D. Lambrino, Petru C. Lificiu, Dãnuţ E. Liga, Mircea Man, Laurenţiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Corneliu V. Momanu, Petru P. Movilã, Viorel N. Oancea, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olãrean, Dumitru M. Pardãu, Marian Sorin C. Paveliu, Constantin M. Petrea, Marcel Adrian O. Piteiu, Corneliu L. Popescu, Florin Aurelian N. Popescu, Cosmin Gabriel C. Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Vasile I. Pruteanu, Ioan Dumitru I. Puchianu, Dumitru Ghe. Puzdrea, Cristian I. Rãdulescu, Marius I. Rogin, Gabriel L. Sandu, Gheorghe G. Sârb, Mugurel Liviu S. Sârbu, Ion I. Stoica, Petre Strãchinaru, Cornel H. Ştirbeţ, Valeriu I. Tabãrã, Constantin V. Tudor, Raluca D. Turcan, Petre I. Ungureanu, Horia C. Vãsioiu şi Claudius Mihail Gh. Zaharia au sesizat Curtea Constituţionalã asupra neconstituţionalitãţii pct. 1 din Legea pentru modificarea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã.
Sesizarea a fost formulatã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 3.010 din 18 martie 2008 şi constituie obiectul Dosarului nr. 603A/2008.
În motivarea sesizãrii se aratã cã pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, potrivit cãruia: "1. Articolul 16 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: «Art. 16. - (1) Dacã membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmãrirea penalã este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, dupã caz, primul-ministru va solicita Camerei competente sã declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmãririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) În situaţia în care cel în cauzã este ministrul justiţiei, cererea se adreseazã primului-ministru.»", "este neconstituţional, pentru cã încalcã prevederile art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie". Art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, invocat ca fiind încãlcat, prevede: "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului pentru faptele sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor."
În opinia autorilor sesizãrii, prin textul de lege criticat "se repartizeazã competenţe, diferenţiat, în funcţie de calitatea de deputat sau cea de senator avutã de persoana în cauzã, care este şi membru al Guvernului, pentru fiecare dintre autoritãţile publice prevãzute de textul constituţional, cu toate cã în Constituţie nu se face o asemenea repartizare de competenţe". De asemenea, se susţine cã dispoziţia potrivit cãreia ministrul justiţiei sau, dupã caz, primul-ministru va solicita Camerei competente sã declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmãririi penale contravine prevederilor tezei întâi din alin. (2) al art. 109 din Constituţie, referitoare la autoritãţile publice - Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României - care pot declanşa procedura de urmãrire penalã. Aşadar, nici Constituţia şi nici alte prevederi legale nu permit ministrului justiţiei sau primului-ministru sã exercite o astfel de atribuţie. Se aratã cã art. 16 alin. (1) criticat reia în întregime dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Legea nr. 115/1999 . Or, întreg art. 16 din lege a fost declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 , astfel cã reiterarea "aceluiaşi text într-o altã iniţiativã legislativã" nu mai este posibilã, "pentru cã devine şi el neconstituţional" "pe baza principiului autoritãţii de lucru judecat".
Şi în legãturã cu neconstituţionalitatea alin. (2) al art. 16 din legea criticatã se invocã încãlcarea art. 109 alin. (2) din Constituţie, constând în însãşi stabilirea unor atribuţii pentru ministrul justiţiei sau pentru primul-ministru în procedura de adoptare a cererii de începere a urmãririi penale. Autorii sesizãrii considerã cã o asemenea competenţã a ministrului justiţiei nu se poate întemeia nici pe prevederile constituţionale ale alin. (3) al art. 109, în sensul cãrora prin legea privind rãspunderea ministerialã se reglementeazã doar "Cazurile de rãspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului [...]". Aşadar, se apreciazã cã sunt neconstituţionale "toate reglementãrile care depãşesc limitele art. 109 alin. (3) din Constituţie". Oricum, şi alin. (2) al art. 16 din legea criticatã reia prevederile alin. (8) al <>art. 16 din Legea nr. 115/1999 , a cãror neconstituţionalitate a fost constatatã prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133/2007 .
O altã criticã de neconstituţionalitate priveşte "modalitatea defectuoasã de reglementare" faţã de dispoziţiile art. 72 alin. (2) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora parlamentarii pot fi urmãriţi şi trimişi în judecatã penalã de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fãrã nicio aprobare. Ca atare, se considerã cã legea criticatã prevede o procedurã greoaie de urmãrire penalã şi de trimitere în judecatã a deputaţilor şi senatorilor şi nesusţinutã de argumente constituţionale.
În sfârşit, se mai aratã cã prin legea ce face obiectul controlului de constituţionalitate, care a fost adoptatã ulterior pronunţãrii şi publicãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, s-au depãşit limitele acestei decizii şi, "ca urmare, se poate uşor constata cã prevederile legale criticate nu sunt conforme Constituţiei". Or, în temeiul art. 1 alin. (3) şi al <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi al prevederilor art. 142 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul, în procedura legislativã de punere de acord a legii neconstituţionale deja promulgate cu dispoziţiile Constituţiei, nu ar putea sã ignore conţinutul deciziei Curţii, prin care legea în cauzã a fost declaratã neconstituţionalã, şi aceasta pentru cã, în cazul ignorãrii deciziei, Curtea Constituţionalã se va pronunţa cu respectarea jurisprudenţei sale formatã anterior". Depãşirea limitelor stabilite prin decizia Curţii Constituţionale este demonstratã şi prin faptul cã "prin textul criticat nu sunt avuţi în vedere membrii Guvernului care nu sunt deputaţi sau senatori, pentru care legea criticatã nu prevede nicio procedurã de urmat", şi "nici celelalte prevederi ale <>Legii nr. 115/1999 nu cuprind nimic în ceea ce priveşte procedura de urmat în asemenea cazuri".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Guvernul a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/1.540/C.P.T. din 16 aprilie 2008, prin care aratã cã propunerea legislativã pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 115/1999 privind rãspunderea ministerialã, care în opinia autorilor sesizãrii este contrarã dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, "reia parţial fostele prevederi ale <>art. 16 din Legea nr. 115/1999 , prevederi care au fost însã declarate neconstituţionale" prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133/2007 , din al cãrei cuprins citeazã. Considerã cã obiectul prezentei obiecţii "a fost soluţionat" prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008 , prin care instanţa constituţionalã s-a pronunţat în sensul cã, în aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, dupã caz, pentru a cere urmãrirea penalã a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului pentru faptele sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care, la data sesizãrii, au şi calitatea de deputat sau de senator.
De asemenea, în conţinutul aceleiaşi decizii, Curtea menţioneazã cã: "în aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - va sesiza Preşedintele României pentru a cere urmãrirea penalã a membrilor Guvernului şi a foştilor membri ai Guvernului care, la data sesizãrii, nu au şi calitatea de deputat sau de senator."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Potrivit <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea de neconstituţionalitate a fost dezbãtutã la data de 16 aprilie 2008, pe baza raportului prezentat de judecãtorul-raportor şi a celorlalte documente aflate la dosar. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru dezbateri, a dispus continuarea dezbaterilor în vederea pronunţãrii pentru data de 22 aprilie 2008.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, documentele privind iniţierea şi desfãşurarea procesului legislativ, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile criticate din Legea pentru modificarea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin cã pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã este neconstituţional pentru cã încalcã prevederile art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care prevede cã "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului pentru faptele sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor".
Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea urmeazã sã o admitã, pentru considerentele ce se vor arãta în continuare.
I. Din analiza documentelor în legãturã cu iniţierea şi desfãşurarea procesului legislativ privind Legea pentru modificarea <>Legii nr. 115/1999 rezultã cã prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007 , referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, republicatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007, s-a constatat neconstituţionalitatea lor, cu consecinţa extinderii procedurii derogatorii de urmãrire penalã şi de judecatã a membrilor Guvernului în funcţie, pentru infracţiunile sãvârşite în aceastã calitate, şi asupra foştilor membri ai acestuia.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
Ca urmare, pentru a pune de acord prevederile <>Legii nr. 115/1999 , republicatã, cu textele din Legea fundamentalã invocate de Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007 , Guvernul a iniţiat un proiect de lege pentru modificarea <>art. 23 din Legea nr. 115/1999 , pe care, în forma avizatã de Consiliul Legislativ, l-a supus Senatului spre adoptare cu procedura de urgenţã.
Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 12 decembrie 2007, în forma propusã de Guvern, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, având urmãtoarea redactare:
"Articol unic. - Articolul 23 din <>Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu modificãrile ulterioare, se modificã dupã cum urmeazã:
1. Alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
«(2) Urmãrirea penalã şi judecarea foştilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel cum acestea sunt prevãzute la art. 7-11, se efectueazã potrivit normelor de procedurã prevãzute de prezenta lege.»
2. Alineatul (3) se abrogã."
Potrivit art. 75 din Constituţie, Senatul a înaintat spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege Camerei Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã.
În şedinţa din 11 martie 2008, Camera Deputaţilor a adoptat, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi, cu respectarea prevederilor <>art. 76 alin. (1) din Constituţie, Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, într-o formã mult deosebitã de cea adoptatã de Senat, astfel:
- titlul Legii a fost modificat; a fost introdus articolul 16; la articolul 23 a fost reformulat alin. (2) şi a fost introdus un nou alineat (3).
În urma intervenţiilor de ordin legislativ ale Camerei Deputaţilor asupra proiectului de lege adoptat de Senat, legea a cãpãtat urmãtorul cuprins:
"Lege pentru modificarea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
Articol unic. - <>Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu modificãrile ulterioare, se modificã dupã cum urmeazã:
1. Articolul 16 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«Art. 16. - (1) Dacã membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmãrirea penalã este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, dupã caz, primul-ministru va solicita Camerei competente sã declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmãririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) În situaţia în care cel în cauzã este ministrul justiţiei, cererea se adreseazã primului-ministru.»
2. Alineatele (2) şi (3) ale articolului 23 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
«(2) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi privind dreptul de a cere urmãrirea penalã şi judecarea pentru infracţiunile sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor se aplicã şi foştilor membri ai Guvernului.
(3) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile în toate cauzele în care au fost sesizate infracţiuni sãvârşite de foştii membri ai Guvernului în exerciţiul funcţiei lor, aflate în faţa organelor de urmãrire penalã sau a instanţelor de judecatã»".
II. Prin <>Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 , referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12-22 din cap. III "Procedura de urmãrire şi judecare" din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, precum şi ale art. 23 şi 24 din aceeaşi lege, decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituţionalã, admiţând excepţia, a constatat cã art. 16 din legea criticatã, astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2007 , este neconstituţional.
Însã, Curtea constatã cã în prezentul dosar dispoziţiile art. 16 în redactarea adoptatã de Parlament şi care fac obiectul criticii de neconstituţionalitate corespund din punct de vedere al conţinutului textului care a fost declarat neconstituţional prin <>Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 .
III. Curtea mai constatã cã varianta legii adoptatã de Camera Deputaţilor se îndepãrteazã de la obiectul avut în vedere de iniţiatorul sãu, şi anume ca dispoziţiile procedurale privind urmãrirea penalã şi judecarea membrilor Guvernului sã fie aplicate şi foştilor membri pentru infracţiunile sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor.
Prin modificãrile aduse, Camera Deputaţilor a mai reglementat, în plus, şi o altã problemã, şi anume procedura de urmat în cazul urmãririi penale a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului care au şi calitatea de deputat sau de senator. Curtea constatã cã aceste modificãri semnificative, de substanţã, nu au fost niciodatã şi în nicio formã puse în dezbaterea Senatului, care a fost prima Camerã sesizatã. Pe de altã parte, asupra acestei reglementãri, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 270 din 10 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.
Curtea constatã cã "Dezbaterea parlamentarã a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor douã Camere ale Parlamentului nostru bicameral".
Aşadar, modificãrile şi completãrile pe care Camera decizionalã le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Camerã sesizatã trebuie sã se raporteze la materia avutã în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementatã de prima Camerã. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singurã Camerã, şi anume Camera decizionalã, sã legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului. În cauzã, art. 16 în forma introdusã de Camera Deputaţilor ar fi trebuit dezbãtut pentru prima datã, potrivit art. 75 din Constituţie, în şedinţa Senatului, pe calea unei iniţiative legislative, şi apoi de Camera Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã. Curtea constatã cã, procedându-se astfel, Legea pentru modificarea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã a fost adoptatã cu încãlcarea normelor constituţionale referitoare la procedura de legiferare, şi anume a principiului constituţional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, precum şi a competenţelor stabilite pentru cele douã Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentalã.
IV. În sfârşit, Curtea observã cã în legãturã cu neconstituţionalitatea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum şi cã în doctrinã au fost exprimate critici referitoare la unele dintre prevederile acesteia, astfel încât apreciazã cã este cazul a se proceda la reexaminarea, în ansamblu, a legii, care sã rãspundã tuturor observaţiilor formulate.
Avem în vedere:
- <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 93 din 16 iunie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 28 iunie 1999;
- <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007;
- <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007;
- <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.
V. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea pentru modificarea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã este neconstituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la datele de 16 şi 22 aprilie 2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
