Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 471 din 9 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) si (8) si art. 56 alin. (1) lit. m) si alin. (2) liniuta a 11-a din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 523/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 64 din 26 ianuarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi (8) şi art. 56 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) liniuţa a 11-a din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oil D. Negru Company" - S.R.L. din Frasin în Dosarul nr. 774/2003 al Judecãtoriei Suceava.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât, cu privire la constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 774/2003, Judecãtoria Suceava a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi (8) şi art. 56 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) liniuţa a 11-a din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Oil D. Negru Company" - S.R.L. din Frasin într-o cauzã având ca obiect plângerea contravenţionalã formulatã de aceastã societate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei se susţine cã prevederile de lege criticate sunt în vãditã contradicţie cu dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 135 alin. (1) şi (6) şi art. 150 din Constituţie, precum şi cu prevederile art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile <>art. 32 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 , care prevãd obligativitatea utilizãrii documentelor fiscale speciale pentru transportul uleiurilor minerale, este de naturã a îngrãdi libertatea comerţului, iar aplicarea lor vãdit excesivã lezeazã proprietatea privatã prin mãsuri nelegale ce duc la naţionalizarea bunurilor prin confiscãri ilicite. Se considerã, de asemenea, ca fiind inadmisibilã şi neconstituţionalã "confiscarea unor bunuri proprietate privatã pentru simplul motiv cã agentul în cauzã foloseşte în activitatea sa formulare tipizate în vigoare, în condiţiile în care peste actul normativ în cauzã se suprapune alt act normativ ce stabileşte utilizarea unor alte formulare, atât timp cât vechiul act normativ nu este abrogat." Se invocã şi contrarietatea prevederilor art. 32 alin. (8) din ordonanţa criticatã cu art. 1 din primul Protocol adiţional al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
În legãturã cu dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) liniuţa a 11-a din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 se susţine, în esenţã, cã acestea "reprezintã un atentat evident la norma constituţionalã prevãzutã în art. 135 şi 134 alin. (2), cât şi la prevederile art. 1 din Protocolul 1 al C.E.D.O. şi constituie apanajul unor confiscãri ilegale a proprietãţii private prin statuarea unor sancţiuni exagerate, aberante, în raport cu pericolul social al folosirii sau nefolosirii unor documente fiscale acceptate, uzuale şi care sunt necesare doar pentru justificarea legalitãţii operaţiunilor comerciale efectuate".
Judecãtoria Suceava apreciazã cã prevederile vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu contravin normelor şi principiilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia, întrucât ele "urmãresc întãrirea disciplinei financiare, iar stabilirea obligaţiilor şi mãsurilor criticate de petentã corespunde îndatoririi statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã şi financiarã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În esenţã, se aratã urmãtoarele: textele de lege criticate urmãresc, conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã; folosirea de cãtre agenţii economici a unor documente speciale nu este de naturã sã limiteze libertatea acestora de a contracta şi de a-şi promova interesele în activitatea lor; sancţiunea confiscãrii nu reprezintã o atingere adusã dreptului de proprietate al contravenientului, ci este consecinţa încãlcãrii unei norme legale; stabilirea limitelor sancţiunii este de competenţa legiuitorului şi nu ţine de constituţionalitatea textului ce face obiectul analizei; libertatea comerţului, în sensul art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, nu înseamnã un comerţ fãrã reguli; impunerea folosirii unui tip de document în operaţiunile curente şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii nu reprezintã o violare a proprietãţii private; prevederile convenţionale invocate stabilesc dreptul statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor; soluţionarea conflictului temporal de legi este o problemã de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate: "stabilesc condiţiile în care se desfãşoarã o anumitã activitate comercialã şi sancţioneazã nerespectarea acestora cu amendã şi confiscarea cantitãţilor de produse astfel comercializate, precum şi confiscarea veniturilor obţinute din vânzarea produselor; instituie mãsuri menite sã asigure funcţionarea economiei, funcţionalitate ce nu poate fi conceputã în afara legalitãţii; confiscarea, ca sancţiune contravenţionalã complementarã, priveşte bunurile care au un caracter ilicit şi care, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituţie, pot fi confiscate în condiţiile legii; dispoziţiile art. 150 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, întrucât ele vizeazã conflictul între aceasta şi lege, iar nu între douã acte normative cu aceeaşi forţã juridicã; pretinsa încãlcare a prevederilor art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu poate fi reţinutã, întrucât textele de lege criticate stabilesc condiţiile în care se comercializeazã anumite produse, iar confiscarea priveşte bunurile care nu au o provenienţã licitã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) şi (8) şi art. 56 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) liniuţa a 11-a din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , prevederi care au urmãtorul cuprins:
"- Art. 32 alin. (1) şi (8): "(1) Pentru toate livrãrile şi transferurile de produse prevãzute la art. 26 alin. (2), efectuate de cãtre agenţi economici producãtori interni, procesatori, importatori şi comercianţi în sistem angro de astfel de produse, se vor utiliza în mod obligatoriu, dupã caz, facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoţire a mãrfii. [...];
(8) Fiecare transport de uleiuri minerale va fi însoţit în mod obligatoriu de documentele prevãzute la alin. (1). În lipsa acestor documente se considerã cã marfa are provenienţã ilicitã.";
- Art. 56 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) liniuţa a 11-a: "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: [...];
m) neutilizarea documentelor fiscale speciale; [...]
(2) Prin derogare de la prevederile <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã dupã cum urmeazã: [...]
- cu amendã de la 1.500.000.000 lei la 2.000.000.000 lei, confiscarea cantitãţilor de produse astfel comercializate şi confiscarea veniturilor obţinute din vânzarea produselor, cea de la litera m);"
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) şi (6) şi art. 150 din Constituţie. La data pronunţãrii prezentei decizii, potrivit <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, art. 134 şi art. 135 au fost modificate şi completate, iar potrivit Constituţiei României, republicate, cu reactualizarea denumirilor şi o nouã numerotare a textelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) a devenit art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. c), art. 135 alin. (1) şi (6) a devenit art. 136 alin. (1) şi (5), iar art. 150 a devenit art. 154. Prevederile constituţionale menţionate au urmãtorul conţinut:
- Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
- Art. 136 alin. (1) şi (5): "(1) Proprietatea este publicã sau privatã. [...]
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
- Art. 154: "(1) Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.
(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, dupã caz, Guvernului, propuneri corespunzãtoare."
Autorul excepţiei susţine cã sunt încãlcate, de asemenea, prevederile art. 17 "Interzicerea abuzului de drept" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 "Protecţia proprietãţii" din primul Protocol adiţional la convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
În esenţã, în opinia autorului excepţiei, instituirea prin textele de lege criticate a prezumţiei de provenienţã ilicitã a transporturilor de uleiuri minerale neînsoţite de facturi fiscale speciale sau avize speciale, precum şi a sancţiunii confiscãrii cantitãţilor de produse astfel comercializate şi a veniturilor obţinute din vânzarea lor, încalcã dispoziţiile constituţionale privitoare la economia de piaţã şi la proprietatea privatã.
Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile art. 32 alin. (8) şi ale <>art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, în cauze în care, cu o motivare asemãnãtoare celei din prezentul dosar, se invoca însã încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie, referitoare la prezumţia de dobândire licitã a averii şi la posibilitatea confiscãrii, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 105 din 11 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, s-a constatat cã aceste prevederi de lege sunt constituţionale. Pentru a pronunţa aceastã soluţie, Curtea a reţinut cã prin transportul uleiurilor minerale fãrã documentele prevãzute de lege - facturi fiscale speciale de însoţire a mãrfii - se încalcã o normã legalã care reglementeazã regimul juridic special al produselor supuse accizelor, autorul sãvârşind astfel o contravenţie, ceea ce constituie, eo ipso, o cauzã de înlãturare a prezumţiei generale de dobândire licitã a averii. Curtea a statuat cã "o altfel de interpretare ar duce la concluzia eronatã cã proprietatea ar trebui ocrotitã în orice condiţii, inclusiv când legea este încãlcatã. În consecinţã, <>art. 32 alin. (8) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 , stabilind o prezumţie specialã cu privire la provenienţa unor bunuri în condiţiile nerespectãrii legii care reglementeazã regimul juridic special al acestora, nu încalcã prezumţia generalã de dobândire licitã a averii, instituitã de art. 41 alin. (7) al Constituţiei."
În ceea ce priveşte prevederile art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din ordonanţa criticatã, s-a reţinut cã ele sunt conforme dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate, care nu exclud posibilitatea confiscãrii, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, în aceastã categorie urmând sã fie incluse şi bunurile vizate de textul de lege contestat.
Prin aceeaşi decizie s-a constatat şi conformitatea acestor prevederi de lege cu dispoziţiile art. 1 al primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Într-adevãr, deşi, cum s-a arãtat, în prezenta cauzã, se invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 135 "Economia" şi ale art. 136 "Proprietatea", conţinutul criticilor formulate priveşte, în esenţã, aceleaşi aspecte care au motivat excepţiile anterior soluţionate de Curte prin raportare la texte din Constituţie care dispun cu privire la proprietatea privatã, prezumţia generalã de dobândire licitã a bunurilor şi posibilitatea confiscãrii, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. Aşa fiind, cele statuate prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 105 din 11 martie 2003 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale. Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (8) şi ale <>art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , urmeazã sã fie respinsã.
În plus, în acest dosar, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocã şi încãlcarea art. 154 din Constituţie, republicatã, şi a art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În legãturã cu aceste susţineri, Curtea constatã cã nici art. 154 din Constituţie, republicatã, referitor la "Conflictul temporal de legi" şi nici art. 17 din convenţie, care conţine dispoziţii privind abuzul de drept, nu sunt incidente în cauzã, critica urmând sã fie respinsã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte şi <>art. 32 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , care prevede cã "Pentru toate livrãrile şi transferurile de produse prevãzute la art. 26 alin. (2), efectuate de cãtre agenţi economici producãtori interni, procesatori, importatori şi comercianţi în sistem angro de astfel de produse, se vor utiliza în mod obligatoriu, dupã caz, facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoţire a mãrfii", precum şi art. 56 alin. (1) lit. m) din aceasta, potrivit cãruia "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: [...]; m) neutilizarea documentelor fiscale speciale", invocându-se încãlcarea aceloraşi dispoziţii din Constituţie şi din documentele internaţionale menţionate.
În legãturã cu acestea, Curtea constatã cã argumentele anterior înfãţişate justificã şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi ale art. 56 alin. (1) lit. m) din ordonanţa criticatã. De altfel, în realitate, motivarea formulatã priveşte modul lor de aplicare, ceea ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi (8) şi art. 56 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) liniuţa a 11-a din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oil D. Negru Company" - S.R.L. din Frasin în Dosarul nr. 774/2003 al Judecãtoriei Suceava.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
