Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 471 din 2 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 287 din 4 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Maria Dragna în Dosarul nr. 36.161/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 36.161/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost invocatã de Maria Dragna, într-o cauzã având ca obiect o acţiune în revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece îngrãdesc accesul la 3 grade de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ce au urmãtorul conţinut: "În acest caz, precum şi atunci când existã vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţã a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmatã şi hotãrârea pronunţatã, va reţine procesul spre judecare."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la neîngrãdirea prin lege a accesului liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, precum şi la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii aceloraşi dispoziţii din perspectiva <>art. 21 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004, s-a statuat cã "scopul urmãrit de legiuitor prin dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã a fost, pe de-o parte, înlãturarea consecinţelor unei hotãrâri lovite de nulitate, iar, pe de altã parte, soluţionarea cu celeritate a cauzei în care s-a pronunţat hotãrârea respectivã.
Noţiunea de proces echitabil presupune egalitatea mijloacelor în ceea ce priveşte pãrţile, adicã posibilitatea ca fiecare dintre acestea sã-şi expunã cauza în faţa instanţei, în condiţii care sã nu o dezavantajeze în mod semnificativ faţã de partea adversã. Apelul, cale de atac cu caracter devolutiv, provoacã o nouã judecatã în fond, atât cu privire la problemele de fapt, cât şi cu privire la cele de drept. Partea care nu a fost legal citatã la judecarea fondului şi al cãrei apel a fost admis va putea prezenta în faţa instanţei de apel, care va reţine cauza în vederea judecãrii, toate motivele, mijloacele de apãrare şi dovezile arãtate în motivarea apelului.
Aşadar, procedura apelului asigurã egalitatea pãrţilor şi egalitatea mijloacelor de apãrare aflate la dispoziţia acestora."
Curtea constatã cã instituirea, prin textul de lege criticat, a unei singure cãi de atac, pentru raţiuni de celeritate, nu poate fi calificatã ca o îngrãdire a accesului liber la justiţie, întrucât Constituţia nu conţine nicio dispoziţie referitoare la numãrul gradelor de jurisdicţie.
În acest sens este şi jurisprudenţa constantã a Curţii, de exemplu, <>Decizia nr. 92 din 21 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 6 iunie 2002, conform cãreia "accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremã de Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite".
De asemenea, prin <>Decizia nr. 102 din 13 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007, Curtea a statuat cã reglementarea prevãzutã de art. 297 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Maria Dragna în Dosarul nr. 36.161/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
