Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 47 din 3 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 alin. (1) lit. i) si alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. p) şi alin. (2) liniuţa 12 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dinamic Oil" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 8.194/2002 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 a fost abrogatã prin codul fiscal care a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004, iar soluţia legislativã anterioarã, criticatã de autorul excepţiei, a fost preluatã în noul act normativ de art. 246 alin. (1) lit. i) şi alin. (2). Aceste prevederi nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate şi nici celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu creeazã nici un fel de discriminãri, pãrţile situându-se pe poziţii de identitate juridicã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 8.194/2002, Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. p) şi alin. (2) liniuţa 12 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 . Excepţia a fost ridicatã de recurenta Societatea Comercialã "Dinamic Oil" - S.R.L. din Arad în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Judecãtoria Arad. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât scopul normei menţionate este acela de a facilita supravegherea operaţiunilor efectuate de plãtitorii de accize. De aceea, în opinia autorului, se impune o distincţie clarã între subiecţii calificaţi, cei cãrora li se adreseazã în mod nemijlocit actul normativ, plãtitorii de accize, şi comercianţii care intrã în raporturi contractuale cu primii şi nu sunt plãtitori de accize. Prin urmare, în cazul de faţã se aduce atingere principiului nediscriminãrii consacrat de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece legea instituie acelaşi tratament juridic pentru ambele categorii de subiecţi, fãrã a face diferenţe în funcţie de calitatea lor de plãtitori sau de neplãtitori de accize. Prin uniformizarea tratamentului sancţionator aplicabil în situaţii distincte se creeazã o discriminare care nu are la bazã un criteriu obiectiv şi rezonabil, condiţie în care aceastã discriminare ar fi justificatã. De asemenea, textul criticat reglementeazã o contravenţie care prin natura ei este incompatibilã cu producerea unei pagube, iar cuantumul amenzii este vãdit disproporţionat faţã de interesul social ocrotit, şi anume, crearea unei posibilitãţi permanente şi efective de verificare a desfãşurãrii tranzacţiilor comerciale având ca obiect produse supuse regimului accizelor. În susţinerea încãlcãrii art. 53 alin. (2) din Constituţie, republicatã, autorul excepţiei a fãcut trimitere la limitele generale ale amenzii ca pedeapsã penalã [art. 53 alin. 1 lit. c) - între 1.000.000 lei şi 500.000.000 lei], care sunt mult mai mici faţã de limitele amenzii contravenţionale prevãzute de normele contestate. Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu este vorba de o încãlcare a principiului egalitãţii de tratament între agenţii plãtitori sau neplãtitori de accize, întrucât legiuitorul a dorit sã asigure un grad mai mare de siguranţã a plãţilor pentru operaţiunile cu aceste produse, care de regulã implicã valori foarte mari. Faptul cã amenda pentru contravenţii depãşeşte limitele generale ale amenzii penale nu are nici o relevanţã, deoarece astfel de fapte sunt sãvârşite cu privire la categorii de produse care sunt tratate diferit de cãtre legiuitor, tocmai pentru cã beneficiile rezultate din derularea activitãţilor comerciale specifice sunt foarte ridicate. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece atât agenţii economici care produc sau importã produse supuse accizelor, cât şi cei care cumpãrã astfel de produse încalcã o normã legalã care reglementeazã regimul juridic special al acestor produse, sãvârşind o contravenţie. Astfel, sancţionarea ambelor categorii de agenţi economici nu aduce atingere principiului nediscriminãrii, deoarece ambele categorii se aflã, prin sãvârşirea aceleiaşi contravenţii - neefectuarea decontãrilor prin unitãţi bancare -, în situaţii identice. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie, republicatã, nu au relevanţã în cauzã, întrucât sancţionarea cu amendã contravenţionalã a agenţilor economici care produc sau importã produse supuse accizelor şi a celor care cumpãrã astfel de produse, în cazul în care aceste categorii de agenţi economici nu efectueazã decontãrile prin unitãţi bancare, nu constituie o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul articolului constituţional invocat, ci o limitã a exercitãrii dreptului de proprietate, care este conformã cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. La data sesizãrii instanţei de contencios constituţional, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituiau dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. p) şi alin. (2) liniuţa 12 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, şi care aveau urmãtorul conţinut: - Art. 56 alin. (1) lit. p) şi alin. (2) liniuţa 12: "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: [...] p) neefectuarea prin unitãţi bancare a decontãrilor între agenţii economici producãtori sau importatori de produse supuse accizelor şi agenţii economici cumpãrãtori de astfel de produse; [...] (2) Prin derogare de la prevederile <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã dupã cum urmeazã: [...] - cu amendã de la 500.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, confiscarea cantitãţilor de produse astfel cumpãrate şi confiscarea veniturilor obţinute din vânzarea produselor pentru care decontarea s-a fãcut contrar prevederilor legale, cea de la lit. p)." Curtea constatã cã în prezent dispoziţiile legale criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu mai sunt în vigoare, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 523/2002 , fiind în întregime abrogatã prin titlul X <>art. 298 alin. (1) punctul 39 din codul fiscal (Legea nr. 571/2003 ), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, şi care, potrivit art. 297, a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2004. Acest nou act normativ a conservat soluţia legislativã anterioarã a incriminãrii contravenţionale pentru neefectuarea prin unitãţi bancare a decontãrilor şi a stabilit cuantumul amenzii contravenţionale, al cãrui minim a fost coborât de la suma de 500.000.000 lei la suma de 200.000.000 lei. Prevederile legale criticate, astfel identificate, sunt cuprinse în titlul VIII - Mãsuri speciale privind supravegherea producţiei, importului şi circulaţiei unor produse accizabile, capitolul VIII - Sancţiuni, art. 246 alin. (1) lit. i) şi alin. (2), cu urmãtorul conţinut: "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: [...] i) neefectuarea, prin unitãţi bancare, a decontãrilor între furnizori şi cumpãrãtori, ca persoane juridice, de produse accizabile; [...] (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 200.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, precum şi cu: - confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceastã vânzare, în cazurile prevãzute la lit. a), b), d), e), l), m), n) şi o); - confiscarea cisternelor şi recipientelor, precum şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic şi al distilatelor, în cazul prevãzut la lit. l); - retragerea autorizaţiei sau oprirea activitãţii pentru o perioadã de 1-3 luni, dupã caz, pentru situaţiile prevãzute la lit. d), e), j), l), m), n), o) şi x)." Luând în considerare situaţia creatã în procesul legislativ menţionat, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii <>art. 246 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal). Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 20 şi art. 49 alin. (2) din Constituţia României, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dupã aprobarea <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, Constituţia a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile invocate sunt cuprinse în art. 20 şi art. 53 alin. (2), cu urmãtorul conţinut: - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; - Art. 53 alin. (2): "Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."; - Art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu poate fi primitã susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi deci nici susţinerea privind încãlcarea art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, deoarece textul de lege criticat nu stabileşte discriminãri întemeiate pe criteriile prevãzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, republicatã, (sex, culoare, rasã etc.) ori alte discriminãri, şi nici nu se restrânge dreptul de proprietate al persoanelor juridice, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei. Potrivit dispoziţiilor legale care formeazã obiectul excepţiei, sunt subiecte ale contravenţiei prevãzute de aceste dispoziţii, furnizorii şi cumpãrãtorii de produse accizabile, persoane juridice, care nu efectueazã decontãrile între ei prin unitãţi bancare, fãrã vreo discriminare între cele douã categorii de persoane juridice. De altfel, autorul excepţiei nici nu reclamã existenţa unei discriminãri ci, dimpotrivã, reclamã lipsa discriminãrii, susţinând cã textul de lege atacat ar trebui sã se aplice numai furnizorilor de produse accizabile, iar cumpãrãtorilor de astfel de produse sã li se lase libertatea de a face plata preţului şi în altã modalitate decât decontarea bancarã. În ceea ce priveşte susţinerea cã sancţiunea contravenţionalã prevãzutã de textul de lege atacat este de naturã sã restrângã în mod disproporţionat dreptul de proprietate al persoanelor juridice, Curtea constatã cã aceastã susţinere nu este fondatã, dat fiind cã diminuarea patrimonialã reclamatã de autorul excepţiei nu se produce ca un efect al legii - care nu-şi propune sã reglementeze în materia dreptului de proprietate - ci este o consecinţã a tragerii la rãspundere contravenţionalã pentru încãlcarea obligaţiei prevãzute de art. 1 alin. (5) din Constituţia României, republicatã, de respectare a normelor legale. Curtea reţine, aşadar, cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, fiind de deplin conforme cu acestea, precum şi cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora statul are obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, legiuitorul având deplina libertate de a reglementa, în îndeplinirea acestei obligaţii, mãsurile necesare pentru eliminarea condiţiilor propice contrabandei şi evaziunii fiscale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4), al art. 20 şi al art. 53 alin. (2) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 246 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dinamic Oil" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 8.194/2002 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
