Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 94 din 17 septembrie 1996.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat fãrã citarea pãrţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea de la data de 28 septembrie 1995, pronunţatã în Dosarul nr. 4.706/1993 al acestei judecãtorii, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie, invocatã de reclamantul Panaitescu Edmond, pentru urmãtoarele motive:
- încãlcarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Constituţie, deoarece analizarea, votarea şi promulgarea legii sînt anterioare publicãrii în Monitorul Oficial al României a Decretului nr. 40 din 23 martie 1994 privind aprobarea şi supunerea spre ratificare a Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie;
- încãlcarea prevederilor art. 11, 20 şi 21 din Constituţie şi a prevederilor Legii nr. 4/1991, ca urmare a includerii în <>Legea nr. 30/1994 a art. 3, întrucît astfel s-au exclus de la jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului violarile prevederilor convenţiei, anterior aderãrii României.
Întrucît încheierea de sesizare nu cuprinde opinia instanţei, obligatorie, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, şi, întrucît instanta, prin aceeaşi încheiere, a dispus scoaterea dosarului de pe rol, ca urmare a faptului ca reclamantul a "renunţat la judecata", fiind astfel incidente prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora excepţia de neconstituţionalitate poate privi numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanta "de care depinde judecarea cauzei", s-a solicitat instanţei, prin adresele nr. 133 C/1995 din 15 noiembrie 1995 şi 30 ianuarie 1996, sa-şi exprime opinia, ţinînd seama şi de declaraţia de renunţare la judecata. Instanta nu a rãspuns la aceste solicitãri, dar din condica de şedinţa a judecãtoriei rezulta ca aceasta a repus cauza pe rol, a judecat-o şi a respins cererea reclamantului Panaitescu Edmond.
Ţinînd seama de prevederile art. 26 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, potrivit cãrora, o data sesizatã, Curtea procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, Curtea constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost sesizatã în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie.
CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, precum şi prevederile <>Legii nr. 30/1994 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Prin excepţia invocatã se considera ca au fost incalcate prevederile art. 99 alin. (1) din Constituţie, privind obligativitatea publicãrii în Monitorul Oficial al României a decretelor emise de Preşedintele României, cu referire la Decretul nr. 40/1994 privind aprobarea şi supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie. Se constata însã ca acest decret a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, astfel încît critica formulatã apare evident neîntemeiatã.
Prin excepţie se invoca neconstituţionalitatea <>Legii nr. 30/1994 şi datoritã includerii prevederilor art. 3, potrivit cãrora recursul individual în fata Comisiei Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului este numai pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de convenţie intervine dupã intrarea în vigoare a convenţiei şi a protocoalelor sale menţionate în prevederile acestui articol.
În motivarea criticii formulate, reclamantul invoca prevederile art. 11 din Constituţie, privind obligativitatea îndeplinirii cu buna-credinţa a tratatelor, ale art. 20, privind prioritatea tratatelor internaţionale referitoare la drepturile omului, şi ale art. 21, privind accesul liber la justiţie.
Nici aceste critici nu sînt întemeiate, deoarece aplicarea jurisdicţiei internaţionale pentru cauzele anterioare aderãrii este contrarã principiului neretroactivitatii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. De altfel, de principiu, rãspunderea statului pentru respectarea obligaţiilor izvorind dintr-o convenţie internationala nu poate fi angajata pentru fapte anterioare convenţiei. Altminteri, ar insemna ca statul sa rãspundã pentru respectarea unei obligaţii, anterior constituirii ei. De aceea <>art. 3 din Legea nr. 30/1994 nu poate fi considerat ca incalcind obligaţia constituţionalã de buna-credinţa prevãzutã la art. 11, în aplicarea convenţiilor internaţionale sau a prevederilor art. 20 din Constituţie, referitoare la prioritatea fata de legile interne a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului. De altfel, amindoua aceste dispoziţii constituţionale se referã la aplicarea convenţiilor internaţionale, nu la ratificarea lor. De asemenea, art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, este aplicabil numai jurisdictiilor interne, potrivit principiului teritorialismului legii constituţionale, astfel încît, din aceasta cauza, nu poate fi aplicabil unor instanţe internaţionale.
În ceea ce priveşte critica legatã de prevederile Legii nr. 4/1991 privind încheierea şi ratificarea tratatelor, se constata ca ratificarea convenţiei s-a fãcut tocmai în temeiul unor prevederi ale acestei legi şi ca, oricum, legea respectiva, neavînd o valoare constituţionalã, nu poate fi opusã legiuitorului care, de principiu, are competenta ca, oricind, sa deroge, în adoptarea unei legi, de le prevederile altei legi.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 25 aprilie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
