Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 468 din 8 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 1, 2 si 3 din Codul de procedura civila
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Miloi în Dosarul nr. 11.070/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.593D/2011. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Gheorghe Miloi, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită acordarea unui nou termen în vederea soluţionării unui proces penal aflat pe rolul unei instanţe. Acesta afirmă că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ar depinde de soluţionarea acestui proces penal. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care se opune cererii de amânare. Deliberând, Curtea respinge, în baza dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cererea de amânare formulată de autorul excepţiei, deoarece nu s-au învederat motive temeinice care să justifice acordarea unui nou termen. În continuare, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care arată că prevederile legale criticate au fost folosite în mod abuziv de adversarii săi procesuali. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.384 din 16 decembrie 2008, şi pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 15 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.070/62/2011, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Gheorghe Miloi într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate închid calea debitorului la obţinerea anulării titlului executoriu şi deschid calea creditorilor, avocaţilor şi executorilor judecătoreşti să execute silit debitorul de bună-credinţă care s-a opus prin contestaţii la executarea obligaţiei de a-şi asuma cheltuielile. Or, potrivit art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 , în cazul în care o hotărâre judecătorească cuprinde o dispoziţie executorie privind cheltuielile de judecată, inclusiv dobânzile, aceasta se certifică, de asemenea, ca titlu executoriu european în ceea ce priveşte cheltuielile, cu excepţia cazului în care, în cursul procedurii în justiţie, debitorul s-a opus în mod special obligaţiei sale de a-şi asuma cheltuielile respective, în conformitate cu legislaţia statului membru de origine. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că excepţia invocată nu este întemeiată, prevederile art. 274 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă nefiind în contradicţie cu normele cuprinse în Constituţie şi cu cele cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 805/2004 . Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere consemnat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 367 din 20 martie 2008, nr. 1.384 din 16 decembrie 2008, nr. 1.552 din 17 noiembrie 2009, nr. 1.409 din 3 noiembrie 2009, nr. 313 din 3 martie 2009 şi nr. 728 din 7 mai 2009. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 274 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, în realitate, autorul acesteia încearcă folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, respectiv în Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, că acest lucru este posibil, cu respectarea anumitor condiţii (pe de o parte, norma să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate). Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz. Însă Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 143 din 30 aprilie 2004, invocat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, a avut în vedere crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, el aplicându-se în cazul emiterii unui titlu executoriu de către o instanţă dintr-o ţară membră, urmând ca executarea să aibă loc într-o altă ţară membră. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu se află în ipoteza prevăzută de regulamentul Uniunii Europene, astfel încât Curtea nu poate proceda mai departe la analiza dispoziţiilor din Codul de procedură civilă prin prisma dispoziţiilor din regulamentul Uniunii Europene. În aceste condiţii, Curtea va respinge excepţia ca fiind inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Miloi în Dosarul nr. 11.070/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2012.
