Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 468 din 4 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 16 ianuarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Radu Daniel Avram în Dosarul nr. 12.250/2002 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 386/2003 , prin care s-a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 12.250/2002, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Radu Daniel Avram, inculpat în dosarul menţionat pentru sãvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi înşelãciune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se considerã cã dispoziţia legalã criticatã contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie referitoare la dreptul la apãrare, deoarece procedura de audiere a martorilor în faza de urmãrire penalã nu este publicã şi nici contradictorie, participarea la audiere fiind limitatã în conformitate cu art. 172 din Codul de procedurã penalã. Se aratã cã inculpatul, în faza de urmãrire penalã, nu este prezent niciodatã la administrarea probei, respectiv audierea martorilor, Codul de procedurã penalã nefãcând nici o referire la existenţa unui astfel de drept, în consecinţã acesta nu poate exercita dreptul la apãrare prin a pune întrebãri şi a cere explicaţii martorilor. Se susţine cã apãrãtorul inculpatului poate participa la audierea martorilor în faza de urmãrire penalã, în condiţiile art. 172 din Codul de procedurã penalã, dar rolul sãu este limitat, neputând exercita un rol activ, constând în posibilitatea de a cenzura direct proba respectivã, specific procedurii contradictorialitãţii. Se aratã cã textul criticat ar fi constituţional doar în cazul în care "proba a fost administratã în faza de urmãrire penalã, în prezenţa învinuitului, a inculpatului sau a apãrãtorului acestuia, precum şi în cazul în care aceştia au fost înştiinţaţi cu privire la efectuarea audierii".
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, Judecãtoria Oradea aratã cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, încãlcând dreptul la apãrare al inculpatului. Se susţine cã "învinuitul sau inculpatul are dreptul, conform art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, sã fie asistat de un apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecãţii, iar organele judiciare sunt obligate sã-i aducã acestuia la cunoştinţã acest drept. Administrarea probelor în faza de urmãrire penalã se face de cãtre organele de urmãrire penalã, iar apãrãtorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apãrãtorului nu împiedicã efectuarea actului de urmãrire penalã dacã existã dovada cã apãrãtorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuãrii actului. Când asistenţa juridicã este obligatorie, organul de urmãrire penalã va asigura prezenţa apãrãtorului la ascultarea inculpatului". Se aratã cã din aceste dispoziţii legale rezultã posibilitatea ca probele sã fie administrate în faza de urmãrire penalã în lipsa inculpatului sau a apãrãtorului acestuia, fãrã a se respecta condiţiile de contradictorialitate ale administrãrii probelor. În aceastã situaţie citirea declaraţiei de martor în faţa instanţei, dacã ascultarea martorului nu este posibilã, urmând a se ţine seama de aceasta la judecarea cauzei, încalcã dreptul la apãrare al inculpatului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, în raport cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie, este neîntemeiatã. Se aratã cã legea procesual penalã românã permite audierea martorilor în toate etapele procesuale. Potrivit art. 172 din Codul de procedurã penalã, apãrãtorul învinuitului sau inculpatului are dreptul de a asista la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã, inclusiv la audierea martorilor în cursul urmãririi penale, iar cu prilejul prezentãrii materialului de urmãrire penalã inculpatul ia cunoştinţã de declaraţiile martorilor şi poate cere confruntarea cu aceştia. De aceea, dreptul la apãrare al inculpatului nu este încãlcat. Procedura instituitã de legiuitorul român este în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cãreia este permisã folosirea declaraţiilor martorilor date anterior judecãţii, chiar dacã inculpatul nu a asistat la aceastã audiere, cu condiţia sã fi fost respectate drepturile apãrãrii. Se invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, anume <>Decizia nr. 151/2002 , prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie. Se aratã cã este în interesul aflãrii adevãrului sã se ţinã seama de declaraţiile martorului legal audiat în faza de urmãrire penalã, aflat în imposibilitate obiectivã de a se prezenta în faţa judecãtorului pentru a da o nouã declaraţie. Se susţine cã inculpatul a avut posibilitatea sã ia cunoştinţã de cuprinsul declaraţiei date de martor în cursul urmãririi penale, iar dacã se considerã prejudiciat, poate folosi împotriva hotãrârii judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de lege. Se aratã cã legea prevede toate garanţiile procesuale pentru realizarea dreptului la apãrare al inculpatului, iar dispoziţiile criticate nu contravin, ci, dimpotrivã, contribuie la realizarea acestui drept. În acest sens se invocã deciziile nr. 151/2002 şi nr. 275/2003 pronunţate de Curtea Constituţionalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În legãturã cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi este criticat art. 327 din Codul de procedurã penalã în întregul sãu, din motivarea excepţiei rezultã cã aceastã criticã vizeazã doar dispoziţiile alin. 3; în consecinţã, controlul de constituţionalitate exercitat în prezenta cauzã se va limita la aceastã dispoziţie legalã, care are urmãtorul conţinut: "Dacã ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilã, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmãririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei".
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, care garanteazã dreptul la apãrare, deoarece lipsesc pe inculpat de dreptul la o confruntare directã cu martorul şi de posibilitatea de a-i pune întrebãri şi de a-i cere explicaţii.
Examinând aceastã criticã de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece dreptul la apãrare al inculpatului nu este afectat de valorificarea unei depoziţii date în cursul urmãririi penale de cãtre martorul care, din motive obiective, nu s-a putut prezenta în faţa instanţei pentru o nouã declaraţie. Inculpatul poate cunoaşte declaraţia datã de un martor în cursul urmãririi penale fie prin apãrãtorul sãu, care are dreptul sã asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentãrii materialului de urmãrire penalã, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, şi prin <>Decizia nr. 386 din 16 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 26 noiembrie 2003. Prin aceste decizii Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a subliniat cã este în interesul aflãrii adevãrului citirea şi punerea în discuţia pãrţilor a depoziţiei date în cursul urmãririi penale de cãtre martorul care, din cauze obiective, nu s-a putut prezenta în faţa instanţei pentru a da o nouã declaraţie.
Atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Radu Daniel Avram în Dosarul nr. 12.250/2002 al Judecãtoriei Oradea.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
