Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 468 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 934 din 19 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Zhao Yujin în Dosarul nr. 12.926/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, Liu Wenwen, prin reprezentantul legal Hua Xiaofen, în Dosarul nr. 11.200/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, Ye Fen şi Ye Ajun în Dosarul nr. 10.478/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi Hu Aihong în Dosarul nr. 8.465/RF/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 13 septembrie 2005 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea a amânat pronunţarea la 20 septembrie 2005, pentru a se depune concluzii scrise.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 12.926/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, încheierile din 31 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 11.200/2004 şi nr. 10.478/2004 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, şi Încheierea din 20 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 8.465/RF/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţã, cã <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), precum şi prevederilor art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, considerã cã textul criticat limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã sau tratamente inumane ori degradante are la bazã unul dintre motivele conţinute în Convenţia de la Geneva din 1951 (rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice şi apartenenţa la un anumit grup social), dar nu include şi riscul aplicãrii unor pedepse inumane sau degradante. Diferenţa dintre tratamente şi pedepse constã, în opinia autorului excepţiei, în caracterul instituţionalizat al actelor din urmã. Învedereazã Curţii Constituţionale cã motivul de acordare a protecţiei umanitare, constând în riscul aplicãrii, în ţara de origine, a unor pedepse inumane sau degradante, reprezintã "unul dintre puţinele cazuri în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului face un control de convenţionalitate a legii interne". În acest sens precizeazã cã, "în condiţiile în care, cel mai adesea, Curtea Europeanã se abţine de la a face aprecieri cu privire la dispoziţiile legii naţionale, caracterul absolut al protecţiei instituite prin art. 3 din Convenţia europeanã a drepturilor omului o determinã sã declare ca neconvenţionalã o lege represivã".
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã textul criticat "face vorbire de torturã, pedepse şi tratamente inumane, degradante, care urmeazã a se aprecia în concret, în funcţie de atingerile aduse persoanei petentului, drepturilor şi libertãţilor acesteia".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, "faptul cã, în Convenţia de la Geneva din 1951, nu sunt cuprinse şi alte motive pentru acordarea protecţiei umanitare decât cele referitoare la rasã, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţa la un anumit grup social, nu constituie un neajuns al <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 , ci al respectivei convenţii". Mai aratã cã, "în orice caz, enumerarea motivelor descrise în Convenţia de la Geneva este una exemplificativã, iar nu limitativã şi, prin urmare, excepţia este de reţinut".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã "protecţia umanitarã condiţionatã, reglementatã de <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , este una dintre formele de protecţie ce pot fi acordate cetãţenilor strãini, alãturi de statutul de refugiat şi de protecţia umanitarã temporarã". Condiţiile care trebuie îndeplinite de solicitanţi pentru a primi o asemenea protecţie includ riscul ca, la returnarea în ţara de origine, strãinul sã fie supus unei pedepse inumane şi degradante, astfel încât omisiunea indicatã de autorul excepţiei nu este realã. De altfel, "art. 11 din Constituţie, coroborat cu art. 20, statueazã faptul cã tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar în cazul în care existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. În aceste cazuri, interpretarea articolului criticat se face prin prisma reglementãrilor Convenţiei de la Geneva din 1951, precum şi a art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , prin care s-a constatat cã acest text "se aflã în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, prevãzut de art. 22 din Constituţie". "Obligaţiile ce incumbã unui stat, pe tãrâmul art. 3 din Convenţie, nu se limiteazã numai la obligaţia negativã, aceea de a nu practica tortura şi de a nu aplica tratamente inumane şi degradante, ci includ şi o obligaţie pozitivã, aceea de a proteja orice persoanã aflatã sub jurisdicţia sa contra unei situaţii iremediabile de pericol de a fi supusã la rele tratamente, chiar dacã acest risc ar urma sã se materializeze în afara teritoriului sãu". Apreciazã cã textul de lege criticat reprezintã tocmai asumarea de cãtre stat a obligaţiei pozitive mai sus menţionate, de a oferi o formã de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusã pericolului ca, în situaţia în care ar fi returnatã în ţara de origine, sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane sau degradante". În ceea ce priveşte susţinerea autorului conform cãreia textul criticat limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã sau tratamente inumane ori degradante are la bazã numai motive legate de rasã, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţa la un anumit grup social, menţioneazã cã <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 "condiţioneazã acordarea acestei forme de protecţie internaţionalã de dovedirea potenţialului risc de a fi supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante, fãrã a se face nici o referire la motivele care ar putea genera acest risc". Aratã cã, în urma modificãrilor şi completãrilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 , aceasta a fost republicatã, art. 5 pct. 2 prevãzând ca motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate riscul de a fi supus torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante.
Avocatul Poporului aratã cã stabilirea, prin dispoziţiile criticate, a condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitarã condiţionatã este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se garanteazã dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã. Astfel, aceastã formã de protecţie se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale. Considerã cã acest beneficiu acordat de statul român nu contravine prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, fiind conforme şi cu reglementãrile internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Atât autorii excepţiei, cât şi instanţele de judecatã care au sesizat Curtea Constituţionalã se referã la prevederile <>art. 5 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Se constatã însã cã, în urma republicãrii acestui act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate sunt cele ale art. 5 pct. 2 din aceastã ordonanţã. Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, care au urmãtorul cuprins:
"Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în:
[...] 2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 22 alin. (2) din Constituţie: "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant.";
- Art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în momentul ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate în faţa Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 fusese modificatã în temeiul <>art. I pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 , textul criticat prevãzând cã protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda şi strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) din acest act normativ, dar cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã fie supus la torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. În aceastã nouã redactare, în cuprinsul art. 5 pct. 2 se regãsesc şi pedepsele inumane sau degradante a cãror pretinsã lipsã din text o semnala autorul excepţiei. De altfel, referirea la pedepse de aceastã naturã este fãcutã şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în speţa Soering contra Marii Britanii din 1989, a constatat cã responsabilitatea unui stat poate fi angajatã în baza Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, atunci când existã motive serioase sã se creadã cã strãinul care ar fi returnat în ţara sa de origine riscã sã fie supus torturii sau unor pedepse ori tratamente inumane şi degradante.
În ceea ce priveşte afirmaţia autorului excepţiei cã textul <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã sau tratamente inumane ori degradante are la bazã unul dintre criteriile stabilite în definiţia termenului de refugiat, aşa cum aceasta este prevãzutã în Convenţia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor, şi anume rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice sau apartenenţa la un anumit grup social, Curtea observã cã textul criticat nu instituie nici un fel de limitare pe criteriile enumerate mai sus. Singura condiţie impusã de <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 o constituie existenţa unor motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, strãinul riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.
Aşa fiind, instanţelor judecãtoreşti le incumbã obligaţia de a analiza existenţa unor astfel de motive care sã justifice acordarea statutului de refugiat. Aprecierea, în concret, a acestor motive este o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
De altfel, <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin <>Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2003, Curtea Constituţionalã respingând excepţia de neconstituţionalitate şi reţinând cã nu sunt încãlcate prevederile art. 22 din Constituţie. Cu acel prilej, Curtea a constatat cã "textele de lege criticate, reglementând condiţiile în care se poate acorda protecţia umanitarã condiţionatã, sunt în deplinã concordanţã cu aceste prevederi constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Zhao Yujin în Dosarul nr. 12.926/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, Liu Wenwen, prin reprezentantul legal Hua Xiaofen, în Dosarul nr. 11.200/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, Ye Fen şi Ye Ajun în Dosarul nr. 10.478/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi Hu Aihong în Dosarul nr. 8.465/RF/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
