Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIE nr. 468 din 16 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 468 din 16 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 610 din 12 august 2015
Comenteaza legea

    Augustin Zegrean         - preşedinte
    Valer Dorneanu           - judecător
    Petre Lăzăroiu           - judecător
    Mircea Ştefan Minea      - judecător
    Daniel Marius Morar      - judecător
    Mona-Maria Pivniceru     - judecător
    Puskas Valentin Zoltan   - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu    - judecător
    Tudorel Toader           - judecător
    Ioniţa Cochinţu          - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Marian Cristian Mocanu în Dosarul nr. 1.094/114/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 209D/2015.
    2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă faptul că la dosarul cauzei autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus un memoriu în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea acesteia şi să se constate că dispoziţiile art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt contrare art. 16 şi art. 56 din Constituţie, în măsura în care nu permit instituirea unui plafon maximal pentru baza de calcul al contribuţiei de asigurări de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din activităţi independente. În continuare, susţine excepţia astfel cum este formulată în notele scrise şi arată, în esenţă, că, în cazul sistemului de pensii publice, plata unei contribuţii nominale diferite conduce la alocarea unei prestaţii sociale diferite, principiu care, însă, nu se aplică în cazul sistemului de asigurări de sănătate, unde, deşi pentru aceleaşi categorii socioprofesionale baza de calcul al contribuţiei nu este limitată, prestaţiile sociale sunt egale. În acest sens, menţionează prevederile Legii nr. 95/2006 şi face precizarea că acestea reglementează o serie de drepturi ale asiguraţilor, drepturi care au acelaşi conţinut şi aceeaşi întindere indiferent de cuantumul contribuţiei. În final, făcând referire la evoluţia legislativă în materie, arată că proiectul noului Cod fiscal, propus pentru a intra în vigoare la 1 ianuarie 2016, prevede revenirea la plafonul de cinci salarii medii pe economie în cazul bazei de calcul pentru asigurările de sănătate.
    5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că autorul acesteia doreşte o plafonare a cuantumului contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi cu privire la persoanele prevăzute la dispoziţiile criticate. Or, faţă de compararea celor două sisteme de contribuţii, menţionate de autorul excepţiei, arată că, pe de o parte, acestea au regim juridic diferit şi finalitate diferită, respectiv unele au la bază principiul contributivităţii, iar celelalte principiul solidarităţii, pe de altă parte, este atribuţia legiuitorului de a plafona aceste contribuţii.

                         CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.094/114/2014, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Marian Cristian Mocanu cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Buzău într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva deciziei de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de impozit pe venit, respectiv contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, potrivit art. 296 din Codul fiscal, legiuitorul a înţeles să reglementeze modele şi limite diferite de stabilire a bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în funcţie de natura venitului, însă, fără a nega, de principiu, acest drept al statului, modalitatea concretă de stabilire a bazei de calcul pentru asigurările sociale de sănătate în cazul categoriilor socioprofesionale menţionate în prevederile art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal este de natură să conducă la situaţii inechitabile şi discriminatorii. În acest context face referire la acte normative succesive prin care s-a instituit sistemul de impunere şi consideră că actualul mecanism de calcul este complicat şi neconstituţional, ceea ce contravine chiar unuia dintre scopurile enunţate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv "continuarea simplificării şi unificării legislaţiei şi a administrării contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice".
    8. Astfel, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, categoriile socioprofesionale vizate de normele criticate sunt defavorizate, pe de o parte, din perspectiva contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate plătite, în raport cu alte categorii care realizează venituri de acelaşi fel şi au tratament fiscal similar, şi, pe de altă parte, din perspectiva prestaţiilor sociale dobândite. În continuare, prezintă comparaţii şi modul de calcul al contribuţiilor datorate de diferite categorii de contribuabili, arătând, de exemplu, că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii reglementează o serie de drepturi ale asiguraţilor, drepturi care au acelaşi conţinut şi aceeaşi întindere, indiferent de cuantumul contribuţiei [de exemplu, art. 217 şi următoarele din Legea nr. 95/2006], sau anumite situaţii în care baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale este plafonată [de exemplu, pentru persoanele prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din aceeaşi lege].
    9. În final, consideră că art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în actuala redactare, care nu permite existenţa unui plafon pentru baza de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, contravine prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi aşezării juste a sarcinilor fiscale.
    10. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate, întrucât sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate are la bază principiile solidarităţii şi al subsidiarităţii, accesul populaţiei la serviciile medicale fiind condiţionat de plata contribuţiei către Fondul naţional unic de asigurări de sănătate. Faptul că valoarea contribuţiei diferă de la o persoană la alta, în raport cu veniturile realizate şi modalitatea de calcul, nu încalcă prevederile constituţionale invocate, această diferenţiere fiind justificată de situaţia în care se află diferitele categorii de contribuabili, precum şi de principiile enunţate mai sus în colectarea şi utilizarea fondurilor asigurărilor sociale de sănătate.
    11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                          CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 296^22 alin. (2) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: [Baza de calcul] "(2) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 296^21 alin. (1) lit. a)-e) este diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia." Prevederile art. 296^21 [Contribuabili] alin. (1) lit. a)-e), la care face referire textul criticat, au următorul cuprins: "Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii şi la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, după caz:
    a) întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale;
    b) membrii întreprinderii familiale;
    c) persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi economice;
    d) persoanele care realizează venituri din profesii libere;
    e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate."
    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) -"Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări" şi art. 56 alin. (2) - "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale".
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit, pe de o parte, de modalitatea concretă de stabilire a bazei de calcul pentru asigurările sociale de sănătate în cazul categoriilor socioprofesionale menţionate în prevederile art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi, pe de altă parte, consideră că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu permit instituirea unui plafon maximal pentru baza de calcul al contribuţiei de asigurări de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din activităţi independente, ceea ce conduce la încălcarea principiilor egalităţii şi al aşezării juste a sarcinilor fiscale, în raport cu alte categorii de venituri şi persoane.
    17. Curtea, având în vedere jurisprudenţa sa în materie, reţine că toate persoanele care realizează venituri impozabile au obligaţia de a contribui la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate cu o cotă din veniturile impozabile obţinute, beneficiind, în calitate de asiguraţi, de un pachet de servicii medicale de bază. Astfel, prin Legea nr. 95/2006 s-a instituit un sistem care să permită accesul populaţiei la serviciile medicale, acces condiţionat, însă, de plata unei contribuţii către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, întreaga societate trebuie să contribuie la efortul protejării sănătăţii populaţiei, în temeiul principiului solidarităţii şi al subsidiarităţii, iar obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem, şi anume cel al solidarităţii, întrucât datorită solidarităţii celor care contribuie acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate, fiind o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 351 din 24 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014, sau Decizia nr. 452 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 11 noiembrie 2014).
    18. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa inechitate şi discriminare ca urmare a neplafonării bazei de calcul al contribuţiei de asigurări de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, dar această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor (a se vedea Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006).
    19. Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 din Constituţie, Curtea reţine că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune, de asemenea, diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari, iar cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând nici caracter progresiv, diferenţa valorică a contribuţiei fiind determinată de nivelul diferit al venitului (în acest sens este şi Decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014).
    20. Distinct de acestea, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate deduce critica prevederilor supuse controlului de constituţionalitate, pe de o parte, şi din perspectiva unei modificări a prevederilor art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sub aspectul instituirii unui plafon maximal pentru baza de calcul al contribuţiei de asigurări de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din activităţi independente, iar, pe de altă parte, din compararea unor prevederi legale şi situaţii juridice diferite. Or, analizând excepţia de neconstituţionalitate şi prin prisma acestor criticii, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Totodată, Curtea reţine că modificarea şi completarea legii nu intră în atribuţiile sale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. De altfel, în temeiul art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia, sens în care Parlamentul sau Guvernul, pe calea delegării legislative, poate adopta prevederi legale în sensul dorit de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                   CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                      În numele legii
                          DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Cristian Mocanu în Dosarul nr. 1.094/114/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 296^22 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

            PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                   Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

                        -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIE nr. 468 din 16 iunie 2015

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016