Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 468 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art. 215^1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 3 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 şi art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Carmen Mariana Bãlan în Dosarul nr. 1.336/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei, care aratã cã nu este de acord cu incriminarea infracţiunii de delapidare, contestând totodatã fapta reţinutã în actul de inculpare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.336/189/2008, Tribunalul Vaslui - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 147 alin. 2 şi art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Carmen Mariana Bãlan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui apel în materie penalã, dosar în care inculpaţii sunt cercetaţi, printre altele, şi pentru sãvârşirea infracţiunii de delapidare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea în condiţiile legii a dreptului de proprietate, art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 136 cu denumirea marginalã Proprietatea, deoarece se defineşte în sens larg noţiunea de funcţionar, fapt ce face posibilã tragerea la rãspundere penalã a administratorului unei societãţi comerciale care este şi acţionar al acesteia, adicã proprietar al bunurilor societãţii comerciale respective. Într-o altã perspectivã, atâta vreme cât legiuitorul nu a circumstanţiat subiectul pasiv al infracţiunii în funcţie de tipul de proprietate (publicã sau privatã), apare cel puţin bizar ca un proprietar, care este şi administratorul societãţii, sã fie pedepsit pentru cã a dispus, în varianta incriminatã, de bunuri, bani sau valori. Aşa fiind, subiectul activ al faptei penale, deşi proprietar, nu poate uza de atributul dispoziţiei specific oricãrui tip de proprietate.
Tribunalul Vaslui - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 147 alin. 2 - Funcţionar public şi funcţionar şi art. 215^1 - Delapidarea, ambele din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 147 alin. 2: "Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercitã o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevãzute în acel alineat.";
- Art. 215^1: "Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cãtre un funcţionar, în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea în condiţiile legii a dreptului de proprietate, art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 136 cu denumirea marginalã Proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 707 din 19 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 5 decembrie 2006, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, statuând cã "dreptul de proprietate privatã are nu numai o funcţie menitã sã satisfacã interesele personale, ci şi o funcţie socialã, în virtutea cãreia poate fi limitat atât în conţinut, cât şi în modul de exercitare. În acest sens, Constituţia prevede în art. 44 alin. (1) cã limitele şi conţinutul dreptului de proprietate privatã sunt stabilite de lege".
Curtea Constituţionalã nu poate primi susţinerea acestuia în sensul cã însuşirea, folosirea sau traficarea de cãtre administratorul unei societãţi comerciale de bani, bunuri ori valori ale acesteia contravine dreptului de proprietate ocrotit şi garantat de Constituţie, deoarece incriminarea delapidãrii constituie unul dintre mijloacele de protecţie juridicã a proprietãţii. Faptul cã subiectul faptelor de însuşire, folosire sau traficare de bunuri din patrimoniul societãţii comerciale este însuşi administratorul acesteia, care are şi calitatea de asociat, nu este de naturã sã schimbe justificarea incriminãrii, în condiţiile în care societatea comercialã este subiect de drept de sine stãtãtor, având personalitate juridicã distinctã, iar patrimoniul societãţii este separat de patrimoniul propriu al asociaţilor şi al administratorului.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.197 din 30 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal, statuând cã acestea "nu aduc atingere niciunei dispoziţii şi niciunui principiu din Constituţie, ci se întemeiazã pe acestea". Dacã, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, reglementarea statutului funcţionarilor publici se face prin lege organicã, deci de cãtre legiuitor, cu atât mai mult reglementarea statutului juridic al celorlalţi funcţionari este de atributul legiuitorului. Întrucât Legea fundamentalã nu defineşte noţiunile de funcţionar public şi de funcţionar, rãmâne în sarcina exclusivã a legiuitorului sã le defineascã. Este ceea ce Codul penal, care este o lege organicã, face prin dispoziţiile art. 147, în acord cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora se reglementeazã prin lege organicã.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 şi art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Carmen Mariana Bãlan în Dosarul nr. 1.336/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
