Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 467 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 913 din 12 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 501/2002 ", excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, în Dosarul nr. 15.223/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã, potrivit <>art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, dispoziţiile <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 au fost preluate în substanţa lor juridicã prin <>art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , iar prin dispoziţiile art. VI din titlul II al aceleiaşi legi, dispoziţiile <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 au fost abrogate în mod expres.
Totodatã dispoziţiile <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 au mai fost supuse examenului de constituţionalitate, iar prin <>Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, Curtea Constituţionalã a constatat cã acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Legea fundamentalã şi nici dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia asupra drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate a fi încãlcate şi în prezenta cauzã. Întrucât soluţia legislativã cuprinsã în dispoziţiile de lege criticate a fost preluatã în totalitate de <>art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , se apreciazã cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii, astfel cã soluţia şi considerentele reţinute în decizia amintitã se menţin şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 15.223/2004, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 501/2002 ". Excepţia a fost ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, într-o cauzã civilã având ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unui contract de vânzare-cumpãrare a unui imobil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul de lege criticat încalcã principiul neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 se aplicã şi unor situaţii legal constituite pe baza unei legi anterioare. De asemenea, este nesocotit şi principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea cã introduce o discriminare "nejustificatã, nelegalã şi imoralã. Se înlãturã, astfel, beneficiul bunei-credinţe în privinţa vânzãrii-cumpãrãrii unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetãţeni care, de fapt, se aflã într-o situaţie identicã cu cea a altor cumpãrãtori, ale cãror acte de cumpãrare îşi pãstreazã valabilitatea".
Se mai susţine cã textul de lege atacat contravine totodatã şi art. 44 din Constituţie, deoarece "proprietatea privatã nu mai este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situaţie discriminatorie", încãlcându-se astfel şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în raport cu art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã. În sfârşit, se afirmã şi contrarietatea dintre dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "în raport de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului".
Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi ca atare urmeazã a fi respinsã, deoarece <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 nu vine în contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Dispoziţiile <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 nu instituie o încãlcare a principiului neretroactivitãţii legii civile, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci, dimpotrivã, reprezintã chiar o consacrare a acestuia. Textul de lege criticat nu face decât sã constate nulitatea absolutã a unor acte, ca urmare a nerespectãrii unor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare la momentul încheierii lor, iar sancţiunea care intervine este aceeaşi atât la momentul încheierii actului juridic civil, cât şi în cazul noii legi, existând o continuitate care exclude retroactivitatea.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile de lege menţionate "introduc o discriminare nejustificatã, nelegalã sau imoralã" împotriva exigenţelor principiului egalitãţii în drepturi al cetãţenilor, statuat în art. 16 din Constituţie. Aceasta deoarece, pe de o parte, Curtea Constituţionalã nu are în vedere, la examinarea constituţionalitãţii unui text de lege, compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile şi prevederile fundamentale, iar, pe de altã parte, dispoziţiile de lege în cauzã se referã, distinct, la douã categorii de persoane aflate în situaţii juridice diferite, respectiv dobânditorii de bunã-credinţã ai unor imobile preluate de stat fãrã titlu valabil şi dobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase. Or, principiul egalitãţii în drepturi nu interzice, ci, dimpotrivã, presupune tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii deosebite.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 44 din Constituţie, se precizeazã cã "scopul Ordonanţei Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui foştilor proprietari imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, iar nu acela de a legifera o expropriere, fãrã dreaptã şi prealabilã despãgubire, aşa cum susţine autorul excepţiei".
Legiuitorul nu a fãcut altceva decât sã aplice dispoziţiile constituţionale ale art. 44 din Constituţie, respectând totodatã şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care, "potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, permit statelor sã reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţã cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare".
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, se menţioneazã cã textul de lege atacat, "instituind sancţiunea nulitãţii absolute pentru actele juridice de înstrãinare încheiate cu încãlcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrãinãrii", reprezintã tocmai "consacrarea principiului tempus regis actum, cauza de nulitate existând încã de la data încheierii actului". De asemenea, se apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate faţã de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece textul de lege criticat "se aplicã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei legale, respectiv celor ce au dobândit imobile prin acte juridice încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la acea datã, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare".
În sfârşit, dispoziţiile <>art. VI alin. (3) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Potrivit acestora, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar "garantarea şi ocrotirea proprietãţii opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale şi nu prin contracte de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la epoca respectivã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi notelor scrise ale autorului excepţiei, dispoziţiile "<>art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 501/2002 ". <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 48/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale, textul de lege criticat avea urmãtorul conţinut:
- Art. VI alin. (3): "Actele juridice de înstrãinare a imobilelor care fac obiectul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, <>art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a fost abrogat expres prin <>art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Dispoziţiile art. VI alin. (3), prevãzute la titlul II al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , au fost preluate, cu un conţinut identic, în <>art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , potrivit <>art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 intitulat "Modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România".
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, atunci când dispoziţia legalã criticatã pentru neconstituţionalitate a fost abrogatã, excepţia este admisibilã numai în mãsura în care noua reglementare menţine în substanţa sa reglementarea anterioarã. Având în vedere cã în cauza de faţã aceastã cerinţã este îndeplinitã, Curtea umeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a rezultat din modificãrile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 .
Este de observat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost ulterior republicatã, în temeiul <>art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, iar ca urmare a renumerotãrii textelor, art. 4^1 alin. (2) a devenit art. 6 alin. (2). Aşadar, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra acestui din urmã text de lege, care are urmãtorul conţinut:
- Art. 6 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţã sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale, cu excepţia cazului în care legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã. De asemenea, se susţine şi încãlcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii, precum şi a art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi în consecinţã urmeazã sã fie respinsã.
Textul de lege criticat sancţioneazã cu nulitatea absolutã actele juridice de înstrãinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, dacã aceste acte au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
Dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse examenului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate, în parte, şi în prezenta cauzã, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , dispoziţii ale cãror conţinut şi soluţie legislativã au fost preluate de <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicatã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, şi prin <>Decizia nr. 374 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005, Curtea a constatat conformitatea dispoziţiilor <>art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 faţã de prevederile şi principiile fundamentale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, precum şi faţã de dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii, reţinând în esenţã urmãtoarele: sancţionând cu nulitatea absolutã actele de înstrãinare a unor bunuri imobile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii, textul de lege criticat nu reprezintã decât consacrarea legalã a aplicãrii sancţiunii nulitãţii actului juridic civil, fãrã a i se putea imputa aşadar nesocotirea principiului neretroactivitãţii legii civile; foştii proprietari ai imobilelor preluate de cãtre stat de la cultele religioase şi cumpãrãtorii unor asemenea imobile se aflã în situaţii juridice diferite, astfel cã un tratament juridic diferenţiat este pe deplin justificat, în lumina exigenţelor principiului egalitãţii, care nu este sinonim cu uniformitatea, ci impune aplicarea unor soluţii diferite pentru situaţii diferite; în sfârşit, principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private opereazã în condiţiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu şi în cazul în care dreptul este dobândit prin încãlcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice de înstrãinare, soluţia judicioasã pentru aceastã situaţie fiind cea a aplicãrii sancţiunii nulitãţii actului juridic civil.
Datã fiind identitatea de conţinut juridic dintre dispoziţiile <>art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 şi prevederile <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , republicatã, şi observând totodatã cã temeiurile constituţionale invocate atât în deciziile menţionate mai sus, cât şi în prezenta cauzã sunt aceleaşi, Curtea constatã cã soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.
În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constatã cã argumentarea pretinsei contrarietãţi se referã doar la "jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului", fãrã a se indica însã o cauzã anume, soluţionatã de instanţa europeanã în sensul celor afirmate. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate", astfel cã aceste critici nu pot fi reţinute.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicatã, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar Emil Boc, în Dosarul nr. 15.223/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
