Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 466 din 8 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 557 din 7 august 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoşani - Secţia civilă în Dosarul nr. 2.976/40/2011 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.490D/2011.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.538D/2011, nr. 1.539D/2011 şi nr. 1.577D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoşani - Secţia civilă în dosarele nr. 786/40/2011, nr. 795/40/2011 şi nr. 3.505/40/2011.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.538D/2011, nr. 1.539D/2011 şi nr. 1.577D/2011 la Dosarul nr. 1.490D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 31 ianuarie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.976/40/2011, prin încheierile din 19 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 786/40/2011 şi nr. 795/40/2011 şi prin Încheierea din 31 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.505/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de instanţa judecătorească, din oficiu, în cauze având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa judecătorească formulează o critică de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 118/2010 şi susţine, în esenţă, că, prin nerespectarea termenelor şi condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost lipsită de substanţă forma de control de constituţionalitate a legilor înainte de promulgarea acestora.
Astfel, Legea nr. 118/2010 a fost adoptată de Parlament în procedură de urgenţă la 29 iunie 2010 şi a fost trimisă Preşedintelui României, în aceeaşi zi, fiind promulgată tot în data de 29 iunie 2010, prin Decretul nr. 603/2010.
Or, Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar trebuia depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului şi comunicată Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului. După expirarea unui termen de două zile, actul adoptat de Parlament putea fi trimis Preşedintelui României, în vederea exercitării dreptului constituţional de a sesiza Curtea Constituţională pentru verificarea modalităţii de punere de acord cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010 ori pentru a promulga actul normativ. Această procedură, cât şi termenul de două zile nu au fost respectate, atât timp cât legea a fost trimisă Preşedintelui şi promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată - 29 iunie 2010.
Arată, totodată, că în sistemul de drept românesc, în Monitorul Oficial al României se publică doar forma de lege adoptată de Parlament în legătură cu care Curtea Constituţională s-a pronunţat în măsura în care a fost sesizată pentru exercitarea controlului "a priori" de constituţionalitate. Nu există nicio obligaţie legală privind publicarea proiectelor de lege în Monitorul Oficial al României, respectiv a proiectelor de lege puse de acord cu decizia Curţii Constituţionale privind o obiecţie de neconstituţionalitate admisă, înainte de promulgarea acestora. Cu alte cuvinte, singura modalitate de comunicare, spre opozabilitate, a actului normativ adoptat în primă instanţă sau pus de acord cu decizia Curţii Constituţionale este cea reglementată de art. 15 din Legea nr. 47/1992.
Or, din evidenţele electronice ale Camerei Deputaţilor rezultă că proiectul de act normativ nu a fost depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului de a formula obiecţii de neconstituţionalitate de către membrii Parlamentului.
În egală măsură, prin necomunicarea proiectului de text normativ Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Avocatului Poporului, aceste instituţii au fost lipsite de dreptul de a formula obiecţii de neconstituţionalitate, fiind încălcate astfel prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 146 din Constituţia României, republicată. Faptul necomunicării proiectului de act normativ celor două instituţii reprezintă un viciu de procedură care nu poate fi înlăturat, sub nicio formă, în condiţiile în care "respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi "Nimeni nu este mai presus de lege", potrivit art. 16 alin. (2) din Constituţie.
În raport de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 975 din 7 iulie 2010, instanţa judecătoreas că consideră că Legea nr. 118/2010 nu putea să intre în vigoare la 3 iulie 2010, atât timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere în Dosarul nr. 1.490D/2011 în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 975 din 7 iulie 2010.
În dosarele nr. 1.538D/2011, nr. 1.539D/2011 şi nr. 1.577D/2011, Guvernul a comunicat că, în lipsa informaţiilor necesare cu privire la modul de îndeplinire a procedurii prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, în vederea pronunţării asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, nu poate formula un punct de vedere cu privire la temeinicia susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, precizează că, întrucât modul de respectare a procedurii prevăzute de lege reprezintă aspecte de fapt, veridicitatea afirmaţiilor autorului excepţiei sub acest aspect poate fi verificată doar de instanţa de contencios constituţional în cadrul analizării excepţiei, prin solicitarea informaţiilor necesare de la instituţiile abilitate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate cu privire la Legea nr. 118/2010 este inadmisibilă, deoarece aceste prevederi legale au o aplicabilitate limitată în timp, respectiv în perioada 1 iulie-31 decembrie 2010.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterele statului român şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege" şi art. 146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din acest act normativ. Cu toate acestea, aceste prevederi de lege au continuat să îşi producă efectele juridice în cauzele deduse judecăţii instanţei de fond, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea normelor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, şi Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).
În continuare, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 118/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză [a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012, Decizia nr. 256 din 20 martie 2012*) şi Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012**), nepublicate până la data pronunţării prezentei decizii].
---------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 256 din 20 martie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012.
**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 365 din 24 aprilie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012.
Astfel, referitor la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 118/2010, susţinută prin prisma nerespectării termenului stabilit pentru sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea exercitării controlului constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora de Preşedintele României, Curtea a observat că dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie nu conţin o referire expresă asupra acestui termen. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992, care stabileşte, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2), că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. Potrivit aceleiaşi norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile.
De asemenea, Curtea a reţinut că natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea în acest fel a controlului de constituţionalitate a priori.
Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi realizat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie. Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010, titularii dreptului de sesizare prevăzuţi la art. 146 lit. a) din Constituţie şi-au exercitat acest drept (a se vedea, chiar Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010). Astfel, chiar dacă Preşedintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, ceea ce s-a şi întâmplat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010).
În consecinţă, Curtea a constatat că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.
Pe de altă parte, Curtea a statuat că promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011).
De altfel, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, republicată, precum şi a dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligaţie a autorităţilor publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiţie exterioară legii.
Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.
Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
În final, Curtea constată că, în raport de considerentele exprimate, nu poate reţine nici criticile de neconstituţionalitate formulate faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 16 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoşani - Secţia civilă în dosarele nr. 2.976/40/2011, nr. 786/40/2011, nr. 795/40/2011 şi nr. 3.505/40/2011 ale acestei instanţe judecătoreşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
