Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 466 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 31 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 568/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Livius Frâncu în Dosarul nr. 55/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând în acest sens cã termenul prevãzut de dispoziţiile de lege criticate se aplicã tuturor persoanelor cãrora acestea li se adreseazã, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea art. 16 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 55/F/CA/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 568/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Livius Frâncu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect constatarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã a celui în cauzã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã "dispoziţiile art. 5 alin. (1) limiteazã în timp (18 luni) posibilitatea depunerii cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin în temeiul <>Legii nr. 568/2001 pentru categoriile de persoane care se încadreazã la fel în prevederile acesteia, încãlcându-se astfel art. 16 din Constituţia României".
Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate limiteazã în timp posibilitatea depunerii cererilor pentru stabilirea drepturilor cuvenite în temeiul <>Legii nr. 568/2001 , în funcţie de calitatea persoanei, ceea ce înseamnã o limitare a principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Termenul stabilit de <>art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 este un termen aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementatã de acest text, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, care, aşa cum reiese şi din jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale, presupune instituirea unui tratament juridic egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite.
"Mai mult, recunoaşterea sine die a posibilitãţii persoanei interesate de a declanşa procedura pentru acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã, potrivit ordonanţei criticate, ar fi de naturã sã genereze un climat de insecuritate juridicã a raporturilor civile, intolerabil într-un stat de drept."
"Pe de altã parte, împrejurarea cã persoana interesatã, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã acest termen, ca şi consecinţele juridice ale nerespectãrii acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale dã expresie propriei sale culpe, cu atât mai puţin scuzabilã cu cât acest termen a mai fost prelungit de trei ori."
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 , aprobatã prin <>Legea nr. 568/2001 , sunt constituţionale. Textul criticat determinã categoriile de persoane beneficiare ale legii şi stabileşte, totodatã, un termen de depunere a cererii privind constatarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã a persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor mãsuri administrative abuzive. Instituirea termenului pânã la care se pot depune cererile pentru recunoaşterea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã se aplicã în mod egal tuturor persoanelor menţionate în ipoteza normei legale şi nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi. Mai mult, exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de cãtre autorul excepţiei, îl constituie dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 568/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001. Aceste dispoziţii aveau urmãtorul conţinut: "Cererea poate fi introdusã de persoana condamnatã sau supusã unei mãsuri administrative abuzive ori, dupã decesul acesteia, de soţul sau rudele pânã la gradul al patrulea inclusiv, în termen de 18 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
Textul art. 5 alin. (1) a suferit, ulterior aprobãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 prin <>Legea nr. 568/2001 , douã modificãri, mai întâi prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 31 august 2002, şi apoi prin <>Legea nr. 670/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 decembrie 2002, astfel cã textul în vigoare la acest moment şi asupra cãruia Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe are urmãtorul cuprins: "Cererea poate fi introdusã de persoana condamnatã sau supusã unei mãsuri administrative abuzive ori, dupã decesul acesteia, de soţul sau rudele pânã la gradul al patrulea inclusiv, pânã cel târziu la 31 decembrie 2003."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice [...]."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, raportat la dispoziţiile din Constituţie invocate, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalitãţii în drepturi, deoarece termenul prevãzut pentru depunerea cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin persoanelor la care se referã <>Legea nr. 568/2001 limiteazã în timp posibilitatea acestora de a beneficia de respectivele drepturi.
Instituirea unui termen înãuntrul cãruia titularul unui drept subiectiv îşi poate exercita prerogativa conferitã de lege nu contravine principiului egalitãţii în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil acelaşi tratament juridic, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Principiul egalitãţii în drepturi presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situaţii identice şi impune, totodatã, reguli diferite pentru persoane care se aflã în situaţii deosebite. Or, instituirea unui termen în cadrul cãruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeaşi situaţie, atât timp cât acestea acţioneazã în concordanţã şi cu respectarea dispoziţiilor legii. Imposibilitatea exercitãrii dreptului are natura unei sancţiuni legale, fiind o consecinţã fireascã a nerespectãrii normelor juridice aplicabile.
De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, cã "exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru şi cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã".
Curtea Constituţionalã observã cã recunoaşterea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã şi, ca urmare a recunoaşterii acestei calitãţi, acordarea drepturilor prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 , nu pot avea loc sine die, stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesarã pentru instituirea şi menţinerea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile şi a ordinii de drept, specifice unui stat democratic. Lipsa de diligenţã a titularului dreptului nu se poate constitui într-un argument pentru a susţine încãlcarea principiului nediscriminãrii între persoanele care îşi exercitã dreptul subiectiv în limitele termenului prescris şi cele care, neglijând prevederile legale, sunt în situaţia de a fi pierdut posibilitatea exercitãrii dreptului.
Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", astfel cã, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, care sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, fãrã ca prin aceasta sã se poatã susţine încãlcarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, excepţie ridicatã de Livius Frâncu în Dosarul nr. 55/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
