Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ana Zerge (prin mandatar Emilia Zerge) în Dosarul nr. 6.465/111/2012**) al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 166D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au depus la dosarul cauzei puncte de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. De asemenea, menţionează că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus răspuns la punctul de vedere al părţilor, note de şedinţă prin care solicită admiterea excepţiei şi judecarea în lipsă, precum şi o cerere de amânare a judecării cauzei ca urmare a faptului că a solicitat instanţei de judecată, pe rolul căreia se află soluţionarea cauzei, îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de şedinţă prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, în sensul că instanţa de judecată a reţinut dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, iar nu dispoziţiile art. 4 teza întâi şi teza a doua din această lege. 4. Reprezentantul Ministerului Public, faţă de cele solicitate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată. 5. Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei, apreciind că aceasta este în stare de judecată, aspectul învederat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate neputând fi circumscris situaţiilor reglementate de prevederile art. 220 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 6. Reprezentantul Ministerului Public arată, pe de o parte, că interpretarea restrictivă pe care o doreşte autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ar goli de conţinut aplicarea unor norme din Legea nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, critica privind neretroactivitatea este neîntemeiată, având în vedere că era o situaţia juridică în curs la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Pentru a vorbi de existenţa dreptului stabilit anterior, ar trebui să prezinte o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să constate cuantumul menţionat şi care să impună autoritatea de lucru judecat. Faţă de cele menţionate, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, şi ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 13 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.465/111/2012**), Tribunalul Bihor - Secţia a iii-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ana Zerge (prin mandatar Emilia Zerge) într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită obligarea autorităţilor la plata sumei stabilite prin raportul de evaluare reprezentând despăgubiri pentru un imobil, precum şi obligarea la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenul "nesoluţionat" este în sensul că nu cuprinde şi cazurile în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire s-a dobândit printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, dar prin care nu s-a stabilit şi cuantumul. Referitor la dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, susţine că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, în ceea ce priveşte aplicarea Legii nr. 165/2013 proceselor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acestei legi. De asemenea, consideră că, în speţa de faţă, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005. 9. Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu exigenţele impuse de art. 15 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie. Faptul că legiuitorul a intervenit printr-un act normativ nou asupra modalităţilor de acordare a despăgubirilor nu este de natură a avea caracter retroactiv. Totodată, prin măsurile adoptate, dispoziţiile Legii nr. 165/2013 nu aduc atingere dreptului de acces la instanţă şi nici dreptului la un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului apreciază că, în ceea ce priveşte pretinsa retroactivitate a normelor supuse controlului de constituţionalitate, aceasta poate fi reţinută, iar dispoziţiile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale numai în măsura în care noile prevederi nu se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi, în care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Referitor la celelalte critici, precizează că acestea nu pot fi reţinute. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din examinarea motivării autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă însă că aceasta critică doar prevederile art. 4 teza întâi şi teza a doua din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...)". 15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile." şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, menţionează prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, astfel cum reiese din dosarul cauzei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu doreşte aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, considerând că îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, fiind nemulţumită de modalitatea de acordare a despăgubirilor stabilită prin Legea nr. 165/2013. Astfel, solicită emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru suma de 642.875 RON sau o sumă actualizată la nivelul lunii emiterii deciziei, conform legilor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv conform art. 10 alin. (8) şi alin. (9) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "(8) Valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului. (9) Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare." [art. 10 alin. (8) şi alin. (9) din Legea nr. 10/2001]. Aşadar, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate urmăreşte prin constatarea neconstituţionalităţii celor două teze ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 exceptarea cauzei sale din sfera de aplicare a acestei legi. În aceste condiţii, Curtea constată îndeplinite condiţiile de admisibilitate în ceea ce priveşte legătura prevederilor criticate cu soluţionarea cauzei. 17. În acest context, Curtea reţine că Legea nr. 10/2001 reglementează dreptul la măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, iar în ceea ce priveşte natura măsurilor reparatorii prin echivalent, Legea nr. 10/2001 nu prevede decât că acestea pot consta în compensarea cu alte bunuri sau cu despăgubiri care vor fi acordate în condiţiile legii speciale, sens în care a fost adoptată Legea nr. 247/2005 şi, ulterior, Legea nr. 165/2013. 18. De altfel, în jurisprudenţa sa referitoare la unele dispoziţii din Legea nr. 165/2013, Curtea a observat că actul normativ examinat a fost adoptat de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014). 19. De asemenea, Curtea a reţinut că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind normal ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Astfel, este firesc ca obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condiţiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum şi a principiului aplicării imediate a legii noi (a se vedea Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015). 20. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România este neîntemeiată. 21. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua Legea nr. 165/2013, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, întrucât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale fără însă a indica şi prevederile legale cuprinse în acest act normativ incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Or, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că, având în vedere existenţa unor proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziţii cu caracter procedural, cât şi dispoziţii cu caracter substanţial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, analiza constituţionalităţii prevederilor art. 4 teza a doua cuprinsă în acest act normativ, potrivit cărora "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi", nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest, spre exemplu Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014). 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Zerge (prin mandatar Emilia Zerge) în Dosarul nr. 6.465/111/2012**) al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
