Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 465 din 4 decembrie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin   Legea nr. 506/2002 , cu modificarile ulterioare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 465 din 4 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2002 , cu modificarile ulterioare

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 55 din 22 ianuarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ELVIMEX GROUP" S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 5.142/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au mai fost examinate de Curte. Prin mai multe decizii, excepţia a fost respinsã ca nefondatã, iar, în cauzã, nu au intervenit elemente noi de naturã sã modifice aceastã jurisprudenţã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.142/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ELVIMEX GROUP" - S.A. Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia aratã cã dispoziţiile <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 "sunt profund nelegale, încãlcând vãdit atât textul Constituţiei, cât şi principiile unanim acceptate care stau la baza unui stat de drept". Se considerã, de asemenea, cã "se nesocotesc grosolan principii esenţiale ale dreptului civil român, şi anume retroactivitatea efectelor rezoluţiunii contractelor sinalagmatice, cu corolarul repunerii pãrţilor în situaţia anterioarã: vânzãtorul primeşte în patrimoniu valoarea transmisã, fãrã însã a înapoia contravaloarea primitã", precum şi "caracterul reparatoriu şi nu punitiv al rãspunderii contractuale. [Astfel], pe lângã reîntregirea patrimoniului cu bunul vândut, pe lângã nerestituirea bunului pe care l-a primit înapoi, vânzãtorul este îndreptãţit sã primeascã din partea cumpãrãtorului alte valori, fãrã sã se cerceteze dacã aceste sume sunt într-adevãr egale cu prejudiciul suferit". De asemenea, autorul excepţiei aratã cã "în dreptul român daunele interese au un caracter reparator şi nu punitiv (caz în care ar însemna sã se admitã o îmbogãţire fãrã cauzã a vânzãtoarei)" şi "este de neconceput ca daunele interese sã acopere altceva decât un prejudiciu pe care reclamanta l-a suferit, neputând fi vorba de plata unor sume care sã exceadã acest prejudiciu".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã, fãrã sã-şi fi formulat opinia asupra excepţiei, conform dispoziţiilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, considerã cã "autorul excepţiei, în motivarea acesteia, nu precizeazã care sunt prevederile constituţionale care vin în contradicţie cu <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 ".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia este inadmisibilã, "întrucât, aşa cum s-a precizat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu, <>Decizia nr. 302/2003 ), instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a suplini lipsa de motivare a excepţiei, întrucât astfel s-ar încãlca regimul constituţional al soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate care prevede ridicarea excepţiei în faţa instanţei de judecatã, iar nu examinarea din oficiu de cãtre Curte a constituţionalitãţii legilor în vigoare".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25 din 30 ianuarie 2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506 din 12 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, cu modificãrile aduse prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 40/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 198/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 16 mai 2003.
Textul criticat pentru neconstituţionalitate are urmãtorul cuprins:
"(1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã Autoritatea va reţine de la cumpãrãtor toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, dupã caz, avans, rate, dobânzi, penalitãţi achitate cu orice titlu, pânã la desfiinţarea acestuia.
(1^1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii, cumpãrãtorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate pânã la data desfiinţãrii contractului, precum şi penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpãrãtor în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plãtite consultanţilor de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2) Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplicã şi proceselor în curs de judecatã având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societãţii de cãtre cumpãrãtor, aceasta poate cere instanţei judecãtoreşti daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevãzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autoritãţii se va face, la solicitarea societãţii/Autoritãţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuãrii expertizei prevãzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, dupã caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpãrãtor."
Critica de neconstituţionalitate este formulatã la modul general, autorul excepţiei limitându-se sã arate cã "unele dispoziţii ale actului menţionat sunt însã profund nelegale, încãlcând vãdit atât textul Constituţiei, cât şi principiile unanim acceptate care stau la baza unui stat de drept". În acelaşi timp, referindu-se la primele douã alineate ale textului, autorul excepţiei afirmã cã acestea "nesocotesc grosolan principii esenţiale ale dreptului-civil român", indicând expres dintre acestea "efectele rezoluţiunii contractelor sinalagmatice" şi "caracterul reparatoriu şi nu punitiv al rãspunderii contractuale".
Totodatã, Curtea observã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a indicat nici în faţa instanţei de judecatã textul constituţional considerat a fi încãlcat prin dispoziţiile criticate şi nici în ce anume ar consta aceastã încãlcare, excepţia fiind, sub aceste aspecte, nemotivatã.
Curtea nu poate reţine ca reprezentând motivãri în drept ale excepţiei de neconstituţionalitate, referirile autorului excepţiei fãcute cu privire la încãlcarea "principiilor unanim acceptate care stau la baza unui stat de drept", fãrã a fi indicate care sunt acestea.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a stabilit, de principiu, cã, potrivit prevederilor <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "sesizãrile adresate Curţii trebuie motivate, ceea ce implicã, în mod necesar, invocarea unui temei constituţional pentru contestarea legitimitãţii constituţionale a prevederii ce face obiectul sesizãrii". În acelaşi timp, Curtea a stabilit cã "nu se poate substitui autorului sesizãrii în ceea ce priveşte invocarea unui anume motiv de neconstituţionalitate", altminteri, "în cadrul procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, controlul Curţii Constituţionale ar însemna sã se exercite nu la sesizare, ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie [devenit art. 146 lit. d), dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei], care se referã în mod expres la «excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti»". (A se vedea, de exemplu, <>Decizia nr. 5 din 3 februarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 22 aprilie 1998, în care se face trimitere şi la deciziile nr. 338 din 18 iulie 1997 şi nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997).
În ceea ce priveşte referirile fãcute de autorul excepţiei la încãlcarea unor principii ale Codului civil, acestea nu au relevanţã cu privire la neconstituţionalitatea textului criticat, întrucât aceastã încãlcare, chiar dacã ar fi realã, nu ar putea constitui un temei de neconstituţionalitate, ci, cel mult, eventual, ar avea semnificaţia existenţei unor necorelãri din legislaţie, a cãror înlãturare nu este de resortul justiţiei constituţionale, ci este de competenţa exclusivã a autoritãţii legiuitoare.

Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ELVIMEX GROUP" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 5.142/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016