Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 464 din 4 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) si a celor ale art. 82 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 357/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 3 din 5 ianuarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) şi a celor ale <>art. 82 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 357/2003 , excepţie ridicatã de Keles Dursun în Dosarul nr. 592/CA/2003 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 363C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Genc Ali Riza în Dosarul nr. 635/CA/2003 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect a acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 363C/2003 la Dosarul nr. 362C/2003, care a fost primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) şi a celor ale <>art. 82 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 . Se aratã cã art. 16 din Constituţie are în vedere persoane care au calitatea de cetãţeni români, nefiind aplicabil strãinilor. În acest sens este invocatã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodatã, se apreciazã cã prevederile criticate nu contravin nici celorlalte dispoziţii constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 iunie 2003, pronunţate în dosarele nr. 592/CA/2003 şi nr. 635/CA/2003, Curtea de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) şi a celor ale <>art. 82 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , excepţie ridicatã de Keles Dursun şi, respectiv, Genc Ali Riza.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identicã în ambele dosare, autorii acesteia susţin cã prevederile art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 18 alin. (1). Potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, prevederile criticate din ordonanţa de urgenţã "creeazã o discriminare evidentã între toţi cetãţenii români şi strãini care pot constitui societãţi comerciale cu rãspundere limitatã potrivit <>Legii nr. 31/1990 , republicatã", întrucât, spre deosebire de cetãţenii români, cei strãini "sunt obligaţi pentru prelungirea ulterioarã a dreptului de şedere sã facã dovada creãrii a cel puţin 10 locuri de muncã sau aport de capital în valutã de cel puţin 50.000 euro - potrivit prevederilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. IV din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sau sã prezinte înscrisuri care sã ateste venituri personale în cuantum de cel puţin 500 euro lunar obţinute din activitãţi desfãşurate pe teritoriul României conform art. 55 alin. (2) lit. d) pct. V".
O a doua criticã de neconstituţionalitate priveşte art. 82 alin. (1) teza finalã din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, care, în opinia autorilor excepţiei, ar contraveni dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 128 din Constituţie. Se susţine cã "dreptul la recurs, ca drept fundamental, este încãlcat", iar sentinţa pronunţatã fiind irevocabilã, "pãrţile nu se pot adresa unei instanţe superioare printr-o cale ordinarã de atac cu scopul casãrii pentru eventualele motive de netemeinicie şi nelegalitate a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate de instanţa de fond". De asemenea, în motivarea excepţiei se mai aratã cã "exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai în situaţii limitativ prevãzute, ceea ce intrã în contradicţie cu dispoziţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care nu este o lege", încãlcându-se astfel dispoziţiile art. 49 din Constituţie.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. Se considerã de cãtre instanţã cã "excepţia invocatã apare ca neîntemeiatã, cât timp dispoziţiile ordonanţei nu contravin principiului egalitãţii, cãci egalitatea între cetãţeni nu împiedicã stabilirea unor restricţii sau limitãri ale drepturilor". Totodatã, se precizeazã cã <>art. 55 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 vizeazã "modalitatea de prelungire a dreptului de şedere temporarã în România a strãinului care a intrat în ţarã în scopul desfãşurãrii activitãţii comerciale şi care trebuie sã facã dovada cã într-adevãr este interesat de o realã investiţie, de o activitate comercialã prosperã, şi nu de a se folosi de acest scop doar pentru a locui în România".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) teza finalã, instanţa considerã cã "nici acest text nu vine în contradicţie cu normele constituţionale", întrucât "accesul liber la justiţie nu are semnificaţia cã acesta trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, legiuitorul fiind cel care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite". De asemenea, instanţa aratã cã nici o reglementare internaţionalã nu impune "un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În esenţã, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, se aratã cã art. 16 din Constituţie nu este aplicabil cauzelor referitoare la strãini, întrucât acest text are în vedere persoane care au calitatea de cetãţeni români. În acest sens este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Se apreciazã cã prevederile criticate sunt în concordanţã cu art. 18 alin. (1) din Constituţie, iar, raportat la art. 49 din Constituţie, acestea "nu conţin restrângeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru strãini".
Referitor la invocarea încãlcãrii art. 128 din Constituţie prin art. 82 alin. (1) teza finalã din ordonanţa de urgenţã, Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã, în acest sens, cã "accesul la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac" şi cã "art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac". În susţinerea acestor opinii, Guvernul invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ca şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin hotãrârea pronunţatã în cauza "Golder împotriva Regatului Unit", 1975, a statuat cã "Dreptul de acces la tribunale [...] nu este absolut".
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile ordonanţei de urgenţã criticate sunt constituţionale.
Se apreciazã cã art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, faţã de prevederile art. 18 alin. (1) şi ale art. 49 din Constituţie, sunt constituţionale, întrucât "textul de lege criticat nu conţine restrângeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru strãinii care urmeazã procedura de prelungire a dreptului de şedere temporarã în România". De asemenea, se susţine cã "dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, care reglementeazã egalitatea cetãţenilor şi a autoritãţilor publice în faţa legii, nu sunt aplicabile cauzelor referitoare la strãini".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) teza finalã, Avocatul Poporului apreciazã cã acestea nu contravin prevederilor art. 128 din Constituţie, deoarece "reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã". În acest sens, este invocatã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) şi cele ale <>art. 82 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 357/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003.
Textele criticate pentru neconstituţionalitate au urmãtorul cuprins:
- Art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV) şi (V): "Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii: [...]
d) cererile pentru prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã trebuie însoţite de urmãtoarele documente: [...]
(IV) documente din care sã rezulte cã investiţia este concretizatã în aport de capital sau transfer de tehnologie, în valoare de cel puţin 70.000 euro ori crearea a 15 locuri de muncã, în cazul acţionarului, şi 50.000 euro ori crearea a cel puţin 10 locuri de muncã, în cazul asociatului;
(V) documente care sã ateste venituri personale în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, în cazul acţionarului, şi 500 euro lunar, în cazul asociatului, obţinute din activitatea desfãşuratã pe teritoriul României.";
- Art. 82 alin. (1): "Dispoziţia de pãrãsire a teritoriului poate fi atacatã în termen de 5 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Autoritatea pentru strãini, sau la Curtea de Apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis dispoziţia de pãrãsire a teritoriului. Sentinţa instanţei este definitivã şi irevocabilã."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea cã dispoziţiile vizate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 18 alin. (1) privind cetãţenii strãini, precum şi pe cele ale art. 49, devenit dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Cu referire la dispoziţiile art. 82 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã, este invocatã şi încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 128, devenit art. 129, privind folosirea cãilor de atac.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 18 alin. (1): "Cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucurã de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
1. Examinând susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care reglementeazã condiţiile prelungirilor ulterioare ale dreptului de şedere temporarã a strãinilor în România, sunt neconstituţionale deoarece ar încãlca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi şi pe cel privind protecţia strãinilor, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile cuprinse în ordonanţa de urgenţã criticatã nu sunt aplicabile decât strãinilor, însuşi actul normativ vizat având ca obiect reglementarea regimului acestora, ceea ce exclude orice posibilitate de comparare cu situaţia cetãţenilor români prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã. Sub acest aspect este evident cã prevederile criticate sunt aplicabile, în egalã mãsurã, tuturor strãinilor aflaţi în situaţia de a li se prelungi şederea temporarã.
Nici încãlcarea principiului constituţional privind protecţia strãinilor, prevãzut de art. 18 alin. (1), nu poate fi reţinutã deoarece nu se poate susţine, în mod raţional, cã mãsurile instituite ar leza "protecţia generalã a persoanelor şi a averilor" de care se bucurã strãinii şi apatrizii din România. Prin instituirea celor douã condiţii legiuitorul a avut în vedere protejarea fireascã a intereselor economice naţionale şi a forţei de muncã autohtone, ceea ce corespunde obligaţiei ce revine statului, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, republicatã.
2. Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care prevãd cã sentinţa curţii de apel prin care se soluţioneazã cererea de anulare a dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului este definitivã şi irevocabilã.
Aşa cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, accesul la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, republicatã, invocat în motivarea excepţiei, text care face referire la "condiţiile legii", atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac, ca de altfel şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege".
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, republicatã, Curtea reţine cã acest text constituţional nu este incident în cauzã, întrucât nu se pune problema restrângerii unor drepturi sau a unor libertãţi constituţionale, ci de exercitare a unei cãi de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti, care, aşa cum s-a arãtat, se poate realiza numai dacã legea o prevede şi numai în condiţiile stabilite de aceasta.
Referitor la afirmaţia cã reglementarea criticatã a fost stabilitã printr-o ordonanţã, iar nu printr-o lege, Curtea reţine cã, potrivit art. 115 din Constituţie, republicatã, în virtutea delegãrii legislative, ordonanţele emise de Guvern au aceeaşi forţã juridicã cu a reglementãrilor cuprinse în lege.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) şi a celor ale <>art. 82 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 357/2003 , excepţie ridicatã de Keles Dursun în Dosarul nr. 592/CA/2003 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ şi de Genc Ali Riza în Dosarul nr. 635/CA/2003 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
