Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 464 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 6 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Unicredit Ţiriac Bank - S.A. în Dosarul nr. 10.887/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.887/212/2009, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de pârâta Unicredit Ţiriac Bank - S.A. într-o cauzã în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de constatare a unor clauze din contractele de credit supuse controlului, ca fiind abuzive, potrivit Legii nr. 193/2000.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece din interpretarea sistematicã logico-juridicã a prevederilor Legii nr. 193/2000 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, rezultã cã atât organul constatator, cât şi instanţa de judecatã constatã faptele, dar numai instanţa aplicã sancţiunea, prin rezoluţie înscrisã pe procesul-verbal, iar nu prin hotãrâre, aşa cum prevede art. 255 coroborat cu art. 261 din Codul de procedurã civilã. Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, ce coordoneazã şi realizeazã politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor. Instanţele judecãtoreşti îndeplinesc funcţia de a judeca, de a pronunţa dreptul într-o situaţie concretã, justiţia fiind unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi. Aşadar, instanţa, reprezentând puterea judecãtoreascã, completeazã şi finalizeazã acţiunea de constatare a sãvârşirii unei contravenţii începute de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, reprezentant al puterii executive, şi în acelaşi timp este competentã sã îşi verifice temeinicia şi legalitatea propriei decizii în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii. Or, separaţia puterilor în stat presupune "existenţa unui control reciproc între puterile statului, precum şi realizarea unui echilibru de forţe între acestea", aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 637/2006. Prin urmare, prorogarea aplicãrii sancţiunii contravenţionale de cãtre instanţã reprezintã încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat.
Totodatã, hotãrârea instanţei (judecãtorie) care aplicã sancţiunea echivaleazã cu procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Însã, în timp ce acest proces-verbal, în temeiul art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, poate fi atacat prin plângere la instanţa competentã (judecãtorie), hotãrârea instanţei nu poate fi atacatã cu recurs, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 3 din Codul de procedurã civilã.
Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, fapta contravenţionalã este consideratã de naturã penalã, iar persoana interesatã trebuie sã se poatã adresa cu o plângere împotriva deciziei luate de organul administrativ "tribunalului care conferã toate garanţiile prevãzute de art. 6 din Convenţie". Invocã în acest sens, Hotãrârea din 21 februarie 1984 pronunţatã în Cauza Ozturk contra Germaniei şi Hotãrârea din 25 august 1987 pronunţatã în Cauza Lutz contra Germaniei.
Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât aplicarea sancţiunii de cãtre instanţa de judecatã constituie o garanţie a legalitãţii acesteia. Este respectat principiul dublului grad de jurisdicţie, partea nemulţumitã de soluţie având la dispoziţie calea de atac a recursului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, având urmãtorul cuprins: "(1) Instanţa, în cazul în care constatã existenţa clauzelor abuzive în contract, aplicã sancţiunea contravenţionalã conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în mãsura în care contractul rãmâne în fiinţã, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, dupã caz.
(2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege ce formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã, prin Decizia nr. 647 din 11 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, fie cã este sesizatã direct de cãtre consumator, fie prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa judecãtoreascã este unica autoritate care se va pronunţa asupra existenţei sau inexistenţei clauzelor abuzive dintr-un contract.
Curtea a mai reţinut cã art. 13 din lege, pe lângã rãspunderea civilã delictualã pe care o reglementeazã, prevede şi o rãspundere contravenţionalã, din moment ce fapta ilicitã este sancţionatã cu amendã contravenţionalã. Curtea a arãtat cã împrejurarea cã actul de sesizare al instanţei, care circumscrie cadrul procesual al controlului efectuat de cãtre aceasta, este diferit în funcţie de calea aleasã de persoana ce are calitatea de consumator nu impieteazã cu nimic asupra dreptului la apãrare al comerciantului. În faţa instanţei de judecatã, pãrţile au în egalã mãsurã posibilitatea de a-şi exercita garanţiile prevãzute de legea procesual civilã, formulând apãrãrile pe care le considerã pertinente şi utile cauzei.
De asemenea, Curtea a constatat cã, în procedura reglementatã de art. 14 din Legea nr. 193/2000, diferendul dintre consumator şi comerciant poate parcurge 3 grade de jurisdicţie, însã, în cazul art. 13 din aceeaşi lege, diferendul dintre organul de constatare şi comerciant poate parcurge douã grade de jurisdicţie. Un asemenea tratament juridic nu încalcã art. 21 din Constituţie, întrucât acest text constituţional nu impune legiuitorului obligaţia reglementãrii accesului la toate gradele de jurisdicţie. Astfel cum s-a arãtat mai sus, existã o diferenţã specificã între prevederile art. 13 şi art. 14 din lege, în sensul cã primul text reglementeazã şi o rãspundere contravenţionalã, pe lângã rãspunderea civilã delictualã comunã ambelor texte de lege, ceea ce a şi determinat legiuitorul sã instituie proceduri de judecatã diferite. O atare competenţã a legiuitorului rezultã, fãrã tãgadã, din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Unicredit Ţiriac Bank - S.A. în Dosarul nr. 10.887/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
