Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 463 din 4 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) şi ale <>art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 77/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "MEDIAPRO INTERNAŢIONAL" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 839/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Ion Dascãlu, cu delegaţie depusã la dosar, constatându-se lipsa Curţii de Conturi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul pãrţii prezente solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât: <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 77/2002 , încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), ale art. 21 şi ale art. 140 alin. (1) teza a doua, în mãsura în care se interpreteazã cã hotãrârile adoptate de Plenul Curţii de Conturi în temeiul art. 28 din legea criticatã nu sunt supuse cenzurii instanţelor judecãtoreşti; art. 19 lit. c) din lege ar putea conduce la interpretarea cã atribuţiile Curţii de Conturi se extind şi asupra persoanelor fizice; or, pentru asemenea argumente, Curtea Constituţionalã a constatat neconstituţionalitatea fostului <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 . Depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 77/2002 , întrucât considerã cã acestea sunt în conformitate cu prevederile din Constituţie invocate ca fiind încãlcate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 19 lit. c) din aceeaşi lege, considerã cã acestea sunt neconstituţionale pentru aceleaşi considerente care au justificat şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a fostului <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 .
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 839/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) şi ale <>art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 77/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "MEDIAPRO INTERNAŢIONAL" - S.A. într-o cauzã de contencios administrativ privind anularea parţialã a unei hotãrâri a Plenului Curţii de Conturi. În motivarea excepţiei se susţine cã <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 , care prevede cã numai Parlamentul poate opri controalele Curţii de Conturi şi numai pe motiv de depãşire a competenţei, este neconstituţional dacã "se interpreteazã în sensul cã actele administrative emise de Curtea de Conturi, pentru a cãror contestare nu este prevãzutã o procedurã administrativ-jurisdicţionalã, incluzând aici şi hotãrârile luate în temeiul art. 28 din aceastã lege, nu sunt supuse cenzurii instanţelor judecãtoreşti". Se considerã cã, "dacã se admite o asemenea interpretare, <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 constituie o încãlcare a principiului liberului acces la justiţie consacrat în art. 21 din Constituţia României" şi a art. 6 § 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 77/2002 , se invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 28 din 23 februarie 1999 prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 lit. d) din aceeaşi lege. Se precizeazã cã, ulterior publicãrii acestei decizii, textul a cãrui neconstituţionalitate a fost constatatã a fost abrogat în mod expres, însã a fost reintrodus şi completat prin <>Legea nr. 77/2002 , de data aceasta la litera c) a art. 19. Autorul excepţiei considerã cã, în actuala redactare, textul încalcã dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, deoarece îndeplinirea obligaţiilor financiare pe care acesta le reglementeazã nu poate intra în sfera administrãrii sau întrebuinţãrii resurselor financiare ale statului şi sectorului public, ci aparţin sferei dreptului de proprietate al debitorilor, în temeiul cãrora ei se pot opune creanţei. Mai aratã cã, "în cazul în care activitatea Curţii de Conturi se extinde şi asupra executãrii de cãtre debitori a obligaţiilor de platã, înseamnã cã verificarea se îndreaptã asupra activitãţii debitorilor în loc sã priveascã activitatea organelor statului legatã de emiterea şi executarea titlurilor executorii, ca element esenţial al disciplinei şi politicii financiare a statului". În sfârşit, se susţine cã "specializarea funcţionalã şi delimitarea atribuţiilor ce revin diferitelor categorii de autoritãţi publice constituie o cerinţã constituţionalã ce rezultã din rigorile principiului separaţiei puterilor în stat, care ar fi astfel încãlcat". Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 este întemeiatã, întrucât textul poate fi interpretat în sensul cã instanţele judecãtoreşti nu se pot pronunţa asupra legalitãţii actului prin care s-a dispus controlul, ceea ce ar reprezenta o încãlcare a principiului liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie. În ceea ce priveşte art. 19 lit. c) din aceeaşi lege, instanţa considerã cã acesta ar putea încãlca prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie prin aceea cã include în sfera controlului şi persoane juridice de drept privat care nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice, ceea ce ar excede noţiunii de control asupra modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public sau asupra modului de gestionare a patrimoniului privat al statului. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, în legãturã cu prevederile art. 2 alin. (2) din legea criticatã, prevederi potrivit cãrora Parlamentul are posibilitatea de a stopa controalele efectuate din oficiu de Curtea de Conturi numai pentru depãşirea competenţelor legale, considerã cã textul priveşte doar activitatea de control ca atare, iar nu şi actele emise de Curtea de Conturi ca urmare a controlului, acestea din urmã fiind supuse controlului jurisdicţional prevãzut de lege. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 19 lit. c) din aceeaşi lege, aratã cã în controlul privind formarea resurselor financiare ale statului, la care se referã art. 139 din Constituţie, se include şi controlul asupra resurselor financiare ale bugetului de stat, fãrã deosebire de natura capitalului societãţii comerciale în sarcina cãreia se stabilesc obligaţii financiare. În plus, exercitarea, împreunã cu reprezentanţii instituţiilor competente în domeniul supus controlului, a competenţei prevãzute la articolul criticat nu este de naturã sã afecteze sau sã dubleze activitatea acestora în ceea ce priveşte persoanele juridice de drept privat controlate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamenului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (2) şi ale <>art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 77/2002 , al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 2 alin. (2): "Controalele Curţii de Conturi se iniţiazã din oficiu şi nu pot fi oprite decât de Parlament şi numai în cazul depãşirii competenţelor stabilite prin lege."; - Art. 19 lit. c): "Curtea de Conturi poate hotãrî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care: [...] c) nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice, verificãrile efectuându-se împreunã cu reprezentanţii instituţiilor competente în domeniul supus controlului." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin art. 21 şi art. 139 alin. (1) din Constituţie. La data pronunţãrii prezentei decizii, potrivit <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, la art. 21 au fost introduse alineatele (3) şi (4), iar art. 139 alin. (1) a fost modificat. De asemenea, potrivit Constituţiei României, republicatã, cu reactualizarea denumirilor şi o nouã numerotare a textelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 139 alin. (1) a devenit art. 140 alin. (1). Prevederile constituţionale menţionate au urmãtorul conţinut: - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 140 alin. (1): "Curtea de Conturi exercitã controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţioneazã de instanţele judecãtoreşti specializate." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. Prima criticã de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, în legãturã cu care autorul excepţiei susţine cã ar putea fi interpretate în sensul cã actele administrative emise de Curtea de Conturi, inclusiv hotãrârile luate de aceasta în temeiul art. 28 din lege, pentru a cãror contestare nu este prevãzutã o procedurã administrativjurisdicţionalã, nu sunt supuse cenzurii instanţelor judecãtoreşti. Se considerã cã prin aceasta se încalcã prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 6 § 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Aceastã criticã nu poate fi reţinutã, întrucât în realitate ea nu priveşte constituţionalitatea textului, ci se solicitã Curţii sã lãmureascã înţelesul unui text de lege. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, Curtea Constituţionalã "nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei", astfel cã, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. De altfel, din conţinutul prevederilor de lege ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate nu rezultã cã lipsa unei proceduri administrativ-jurisdicţionale îngrãdeşte liberul acces la justiţie. Dimpotrivã, aceste prevederi sunt chiar în sensul art. 21 alin. (3) şi (4) din Constituţie, republicatã, şi al art. 6 § 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, texte care dispun în legãturã cu dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, jurisdicţiile speciale administrative fiind facultative şi gratuite. Mai mult, în actuala redactare, prevederile constituţionale ale art. 140 referitoare la "Curtea de Conturi" stabilesc la alin. (1) cã "[...] litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţioneazã de instanţele judecãtoreşti specializate". Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã. II. Cea de a doua criticã de neconstituţionalitate vizeazã prevederile <>art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, în temeiul cãrora Curtea de Conturi poate hotãrî efectuarea de controale, împreunã cu reprezentanţii instituţiilor competente în domeniul supus controlului, şi la persoanele juridice care nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice, altele decât cele prevãzute la art. 18 din lege. Examinând textul de lege criticat, Curtea constatã cã acesta conservã soluţia de principiu cuprinsã în vechea reglementare a <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , care a fost declarat neconstituţional de cãtre Curtea Constituţionalã. Astfel, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 28 din 23 februarie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999, a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 . Pentru a pronunţa aceastã soluţie, s-a reţinut cã, în concordanţã cu dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, "aceasta îşi exercitã funcţiunea de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale. Faţã de aceastã dispoziţie legalã, îndeplinirea obligaţiilor financiare la care se referã <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 nu poate intra în sfera administrãrii sau întrebuinţãrii resurselor financiare, întrucât acestea privesc resurse constituite ce nu sunt cuprinse în sfera sintagmei <<formarea resurselor financiare ale statului şi sectorului public>>, care implicã stabilirea şi emiterea titlurilor executorii în vederea constituirii acestor resurse, precum şi urmãrirea executãrii titlurilor. Atât emiterea titlului, cât şi executarea lui se includ în sfera drepturilor ce revin statului şi unitãţilor sectorului public, în calitate de creditori, pe când îndeplinirea de cãtre debitori a obligaţiilor de platã face parte din sfera dreptului de proprietate al acestora, în temeiul cãruia ei se pot opune creanţei. De aceea, în noţiunea de formare a resurselor financiare nu intrã şi îndeplinirea de cãtre debitori a obligaţiilor rezultând din titluri executorii". De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut cã, "în cazul în care controlul Curţii de Conturi se extinde şi asupra executãrii de cãtre debitori a obligaţiilor de platã, înseamnã cã verificarea se îndreaptã asupra activitãţii debitorilor, în loc sã priveascã activitatea organelor statului legatã de emiterea şi executarea titlurilor executorii, ca element esenţial al disciplinei şi politicii financiare a statului. Prin aceastã deplasare a obiectivelor controlului, se ajunge la nerealizarea scopului esenţial, şi anume asigurarea controlului activitãţii organelor de stat în domeniul financiar", or, "pentru persoanele juridice din sectorul public, potrivit art. 139 din Constituţie, controlul Curţii de Conturi priveşte şi modul de administrare şi utilizare a resurselor, ceea ce implicã, în sensul <>art. 17 din Legea nr. 94/1992 , îndeplinirea obligaţiilor financiare la care se referã art. 19 lit. d) din aceeaşi lege". În sfârşit, Curtea a statuat cã "în ipoteza prevãzutã de <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , respectiv efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale şi instituţiile publice, statul nu are o asemenea participare, astfel încât persoanele juridice respective nu fac parte din sectorul public. [...] Specializarea funcţionalã şi delimitarea atribuţiilor ce revin diferitelor categorii de autoritãţi publice constituie o cerinţã constituţionalã ce rezultã din rigorile principiului separaţiei puterilor în stat. De aceea, competenţei administraţiei publice, în speţã a organelor din sistemul Ministerului Finanţelor, aşa cum este stabilitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 , nu i se poate substitui, în ipoteza prevãzutã de <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , o altã autoritate publicã, respectiv Curtea de Conturi, fãrã ca o asemenea situaţie sã nu reprezinte o atingere a fundamentelor constituţionale ale specializãrii autoritãţilor publice, cu consecinţe negative în ce priveşte responsabilitatea acestor autoritãţi şi funcţionarea serviciilor publice statale. Curtea de Conturi, în temeiul <>art. 18 din Legea nr. 94/1992 , controleazã statul şi unitãţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau nu, iar acceptarea soluţiei legislative cuprinse în <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 ar putea conduce, pentru identitate de raţiuni, la o interpretare, desigur exageratã, dar nu imposibilã, în sensul extinderii controlului Curţii de Conturi chiar şi asupra persoanelor fizice". Pentru considerentele expuse, Curtea Constituţionalã a admis excepţia şi a constatat cã prevederile <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 sunt neconstituţionale. Curtea observã cã noile dispoziţii legale, cuprinse în <>art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, nu au eliminat "veninul de neconstituţionalitate" din vechea reglementare. Efectuarea de cãtre Curtea de Conturi a controlului la persoanele juridice, în afara celor menţionate în <>art. 18 din Legea nr. 94/1992 , republicatã, care nu-şi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice se situeazã în continuare în afara dispoziţiilor art. 140 alin. (1) din Constituţie, republicatã. Faptul cã aceste verificãri se fac împreunã cu reprezentanţii instituţiilor competente în domeniul supus controlului nu este nici el de naturã sã elimine paralelismele dintre controalele efectuate de Curtea de Conturi şi alte instituţii competente. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 77/2002 , urmeazã sã fie admisã, Curtea Constituţionalã constatând cã aceste dispoziţii sunt neconstituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "MEDIAPRO INTERNAŢIONAL" S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 839/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi constatã cã prevederile <>art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 77/2002 sunt neconstituţionale. II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 77/2002 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
