Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 463 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 18 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dunaco Invest" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 198/LJ/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 198/LJ/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dunaco Invest" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 198/LJ/2004 într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de deschidere a procedurii de reorganizare judiciarã şi faliment.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 încalcã textele constituţionale ale art. 16, 21 şi 24. Se considerã cã "perioada de minimum 30 de zile în care un debitor şi-a încetat plãţile sã fie pus în stare de insolvenţã" este mult prea scurtã, având în vedere dispoziţiile <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, precum şi "volumul operaţiunilor de decontãri financiare faţã de creditori". Totodatã, autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile legale criticate constituie atât o "sancţiune mult prea severã", cât şi "o constrângere mult prea rigidã faţã de posibilitãţile economice, financiare".
Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opţiuni instanţa aratã cã dispoziţiile legale criticate "nu aduc nici o atingere principiului egalitãţii în drepturi, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, fãrã a crea vreo discriminare între cetãţeni".
De asemenea, în susţinerea acestei opinii instanţa invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 202 din 7 octombrie 2002, nr. 341 din 5 decembrie 2002 şi nr. 332 din 16 septembrie 2004.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul aratã, în esenţã, cã norma contestatã are dublu efect protector, urmãrind "atât recuperarea creanţelor, cât şi salvgardarea debitorului, prin relansarea activitãţii sale". Totodatã, se mai apreciazã cã dreptul formulãrii cererii introductive pentru declanşarea procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 "este condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţã şi în orice valoare nesemnificativã".
Guvernul apreciazã cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate şi, în consecinţã, "se poate concluziona cã procedura specialã creatã prin <>Legea nr. 64/1995 , în general, şi, în particular, dispoziţiile articolului 36, constituie o reglementare diferitã a unor situaţii diferite, prin urmare nu sunt întrunite condiţiile calificãrii acesteia ca tratament disciminatoriu". Totodatã, se considerã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 24 din Constituţie, întrucât "stabilirea unor termene procedurale mai scurte, dar care nu impieteazã asupra aspectelor privind asigurarea apãrãrii, rãspunde şi preocupãrii debitorului de a fi elucidate, cât mai rapid, îndoielile cu privire la starea de insolvenţã invocatã de creditor în cererea sa de deschidere a procedurii de reorganizare judiciarã sau de faliment".
Guvernul apreciazã cã art. 21 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, nu este incident în cauzã, termenul de 30 de zile nefiind un termen procedural, ci este "un termen a cãrui expirare marcheazã starea de insolvenţã a debitorului, [iar] scurgerea acestuia nu influenţeazã dreptul debitorului de a se adresa instanţei pentru a se pronunţa asupra realitãţii acestei stãri şi/sau pentru a-i solicita punerea în mişcare a garanţiilor procedurale prevãzute de legea insolvenţei".
Totodatã, în susţinerea punctului de vedere comunicat, Guvernul invocã şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se aratã cã "dispoziţiile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, fãrã a se crea vreo discriminare între cetãţeni pe criterii arbitrare". Totodatã, Avocatul Poporului aratã cã dispoziţia potrivit cãreia orice "creditor, care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile, reprezintã o concretizare a principiului constituţional al accesului liber la justiţie". În sensul celor de mai sus este invocatã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
De asemenea, se apreciazã cã "pãrţile interesate, debitori sau creditori, pot formula, din momentul deschiderii procedurii reorganizãrii judiciare şi falimentului, toate apãrãrile pe care le considerã necesare, nefiind astfel încãlcat dreptul la apãrare".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie textul <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, care, în urma republicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, a devenit art. 36. În consecinţã, Curtea reţine cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte în mod exclusiv prevederile în vigoare ale <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , care au urmãtorul cuprins:
"(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţã din cauza încetãrii plãţilor faţã de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţele izvorãsc din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţele trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive".
Textele constituţionale invocate în mod expres în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16, 21 şi 24. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul excepţiei se referã numai la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã termenul de cel puţin 30 de zile, dupã expirarea cãruia debitorul este prezumat a fi în insolvenţã dacã a încetat plãţile faţã de un creditor, în condiţiile prevãzute de dispoziţiile <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , este mult prea scurt şi constituie atât o "sancţiune mult prea severã", cât şi "o constrângere mult prea rigidã faţã de posibilitãţile economice, financiare" ale sale, ceea ce este de naturã a încãlca principiile egalitãţii, al liberului acces la justiţie, precum şi dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã textul <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 [anterior republicãrii, art. 29] a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Prin numeroase decizii, de exemplu, <>Decizia nr. 97 din 4 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 19 aprilie 2004, <>Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, <>Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, <>Decizia nr. 332 din 16 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 din 9 noiembrie 2004, Curtea Constituţionalã a stabilit conformitatea textului cu prevederile Constituţiei.
Astfel, Curtea, prin <>Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 a reţinut cã "dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fac parte din capitolul III «Procedura», secţiunea 1 «Cererile introductive», subsecţiunea 2 «Cererile creditorilor ori ale camerelor de comerţ şi industrie teritoriale» şi prevãd condiţiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cãrui razã teritorialã îşi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor persoanã juridicã.
Scopul Legii privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului este, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plãţi, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel, dispoziţiile legii au fost instituite şi pentru protejarea intereselor debitorului, având în vedere faptul cã acesta este supus unei singure urmãriri silite, iar nu câte uneia sau chiar mai multor executãri silite efectuate de fiecare creditor. [...] Totodatã, Curtea reţine cã procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de platã de bunãvoie, iar dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. În acest sens, dispoziţiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, cã patrimoniul unei persoane reprezintã gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor sale".
Prin <>Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003, Curtea a stabilit cã "aceste prevederi nu aduc nici o atingere principiului egalitãţii în drepturi, statuat în art. 16 din Legea fundamentalã, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, fãrã a crea vreo discriminare între cetãţeni".
De asemenea, Curtea, prin <>Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, a statuat, în legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 21 din Constituţie, cã "reglementarea cuprinsã în textul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede cã, în anumite condiţii, orice creditor care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile. Acest fapt nu împiedicã, sub nici un aspect, accesul liber la justiţie, atât creditorii, cât şi debitorii având posibilitatea de a formula pretenţii şi apãrãri. De altfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, «liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale»". De altfel, Curtea reţine cã, prin <>Legea nr. 249/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005, s-a reafirmat la alin. (7) al art. 38 dreptul debitorului de a contesta starea de insolvenţã. În consecinţã, nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie.
În ceea ce priveşte referirea pe care autorul excepţiei o face cu privire la termenul general de prescripţie, cãutând astfel sã demonstreze neconstituţionalitatea textului de lege criticat, Curtea reţine cã termenul de 30 de zile prevãzut de <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 nu are legãturã cu acesta, nefiind un termen de prescripţie.
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dunaco Invest" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 198/LJ/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
