Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 462 din 15 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25, art. 38 si art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 25, art. 38 şi <>art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Fane Ion Boroş în dosarele nr. 635/4/2007, nr. 638/4/2007, nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, nr. 15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr. 15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr. 15.856/4/2006 şi nr. 589/4/2007 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 279D/2007, nr. 280D/2007, nr. 281D/2007, nr. 351D/2007, nr. 352D/2007, nr. 353D/2007, nr. 354D/2007, nr. 373D/2007, nr. 374D/2007 şi nr. 375D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorului excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 280D/2007, nr. 281D/2007, nr. 351D/2007, nr. 352D/2007, nr. 353D/2007, nr. 354D/2007, nr. 373D/2007, nr. 374D/2007 şi nr. 375D/2007 la Dosarul nr. 279D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia şi depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 14 februarie 2007, 21 februarie 2007, 15 februarie 2007 şi 16 februarie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 635/4/2007, nr. 638/4/2007, nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, nr. 15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr. 15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr. 15.856/4/2006 şi nr. 589/4/2007, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (9) şi art. 74 alin. (7), respectiv art. 25, art. 38 şi <>art. 74 în integralitatea lor, din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Fane Ion Boroş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, precum şi ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte, art. 38 alin. (9) suprimã dreptul convenţional invocat, iar, pe de altã parte, art. 74 alin. (7) permite punerea în executare a unor hotãrâri administrative şi disciplinare, care sunt supuse unor cãi de atac şi care, în mod firesc, pot fi schimbate. Or, de vreme ce sancţiunea disciplinarã a fost executatã înainte de a fi supusã cenzurii în faţa instanţei de judecatã, aceasta din urmã este obligatã sã menţinã soluţia iniţialã.
De asemenea, nu poate formula recurs împotriva unei încheieri cu scopul de a îndrepta eventualele vicii de procedurã şi este privat de dreptul de a fi asistat de un avocat.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece condamnaţii au dreptul de a formula contestaţie împotriva soluţiilor pronunţate de judecãtorul delegat, având aşadar o cale de atac, fiind respectate atât prevederile constituţionale referitoare la accesul la justiţie, cât şi cele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De altfel, ar fi excesiv ca, dupã ce au fost verificate de judecãtorul delegat şi de instanţã, mãsurile luate de administraţia locului de detenţie sã fie cenzurate şi pe calea recursului.
De asemenea, cât priveşte <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , se aratã cã aceste prevederi nu împiedicã cu nimic instanţa de judecatã sã aprecieze asupra temeiniciei şi legalitãţii hotãrârii de sancţionare a petentului condamnat.
În sfârşit, nu se încalcã nici dreptul la apãrare, deoarece procedura desfãşuratã în faţa judecãtorului delegat nu se poate confunda cu procedura de judecatã specificã noţiunii de proces.
De asemenea, aceeaşi instanţã, dar în complet diferit, opineazã cã, în ce priveşte dispoziţiile <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , sunt încãlcate prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, deoarece textele legale criticate lipsesc de finalitate practicã dreptul persoanei de a se adresa organelor puterii judecãtoreşti în scopul examinãrii legalitãţii şi temeiniciei unei sancţiuni disciplinare. Or, în cazul în care judecãtorul delegat ori instanţa de judecatã admite o plângere/contestaţie privind o sancţiune din cele prevãzute la art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din lege, recunoaşterea nevinovãţiei petentului este pur formalã, întrucât acesta a executat deja sancţiunea aplicatã.
De asemenea, dispoziţiile <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 contravin şi principiului prezumţiei de nevinovãţie ce trebuie sã guverneze orice cauzã cu care este învestit un judecãtor ori o instanţã, indiferent de forma de rãspundere juridicã supusã analizei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate referitoare la caracterul definitiv al hotãrârii de sancţionare asigurã posibilitatea tuturor pãrţilor de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã procesul echitabil şi liberul acces la justiţie, în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 din Constituţie. Mai mult, dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, fãrã ca astfel de reguli sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil.
În sfârşit, dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare principiului referitor la prezumţia de nevinovãţie, deoarece aplicarea unei sancţiuni disciplinare nu implicã pronunţarea instanţei asupra fondului procesului penal, adicã şi asupra vinovãţiei inculpatului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 -Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, ale art. 38 - Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi ale art. 74 - Plângerea împotriva hotãrârii comisiei de disciplinã, toate din <>Legea nr. 275/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 25: "(1) Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte, la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmeazã sã execute pedeapsa, de cãtre comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(2) Împotriva modului de stabilire a regimului de executare persoana condamnatã poate formula plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoştinţã de regimul de executare a pedepsei stabilit.
(3) Persoana condamnatã este ascultatã, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţioneazã plângerea în termen de 15 zile de la data primirii acesteia şi pronunţã, prin încheiere motivatã, una dintre urmãtoarele soluţii:
a) admite plângerea şi dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
b) respinge plângerea, dacã aceasta este nefondatã.
(5) Încheierea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunicã persoanei condamnate în termen de douã zile de la data pronunţãrii acesteia.
(6) Împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(7) Contestaţia se judecã potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedurã penalã, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(8) Hotãrârea judecãtoriei este definitivã.";
- Art. 38: "(1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrãditã decât în limitele şi în condiţiile prevãzute de Constituţie şi lege.
(2) Împotriva mãsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevãzute în prezentul capitol, luate de cãtre administraţia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţã de mãsura luatã.
(3) Persoana condamnatã este ascultatã, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricãrei alte persoane în vederea aflãrii adevãrului.
(5) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţioneazã plângerea, prin încheiere motivatã, în termen de 10 zile de la primirea acesteia şi pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea mãsurii luate de cãtre administraţia penitenciarului;
b) respinge plângerea, dacã aceasta este nefondatã.
(6) Încheierea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunicã persoanei condamnate în termen de douã zile de la data pronunţãrii acesteia.
(7) Împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(8) Contestaţia se judecã potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedurã penalã, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(9) Hotãrârea judecãtoriei este definitivã.";
- Art. 74: "(1) Împotriva hotãrârii comisiei de disciplinã, prin care a fost aplicatã o sancţiune disciplinarã, persoana condamnatã poate face plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotãrârii.
(2) Persoana condamnatã este ascultatã la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.
(3) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricãrei alte persoane, în vederea aflãrii adevãrului.
(4) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţioneazã plângerea, prin încheiere motivatã, în termen de 3 zile de la primirea acesteia, pronunţând una dintre urmãtoarele soluţii:
a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplinã din penitenciar;
b) respinge plângerea, dacã aceasta este nefondatã.
(5) Împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(6) Contestaţia se judecã potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedurã penalã, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(7) Plângerea formulatã conform alin. (1) şi contestaţia introdusã potrivit alin. (5) nu suspendã executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevãzute în art. 71 alin. (1) lit. f).
(8) Hotãrârea judecãtoriei este definitivã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nemulţumirea autorului izvorãşte din împrejurarea cã, în opinia sa, dispoziţiile legale criticate îngrãdesc liberul acces la justiţie, afecteazã dreptul la apãrare şi principiul prezumţiei de nevinovãţie.
Dupã cum se poate observa, prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume fazei de executare, şi reglementeazã cu privire la regimul de executare al pedepsei privative de libertate, la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi la plângerea împotriva comisiei de disciplinã. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizeazã o activitate ulterioarã fazei de judecatã în care s-a stabilit deja existenţa vinovãţiei în materie penalã. Aşa fiind, aspectele criticate de autorul excepţiei excedeazã procedurii penale speciale care guverneazã numai fazele de urmãrire penalã şi de judecatã, deoarece situaţia juridicã a condamnatului nu este identicã cu cea a fãptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.
Curtea constatã cã <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referã la mãsurile disciplinare şi la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de cãile procesuale de atac în materie penalã caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea legiuitorul, în considerarea acestor diferenţe, poate reglementa o procedurã specialã referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuţie principiul referitor la prezumţia de nevinovãţie.
Nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, atât în acord cu art. 21 din Constituţie, cât şi cu art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanţe de judecatã, dupã ce nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecãtorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului prin Decizia "Pilla contra Italiei" din 23 septembrie 2004, când a decis cã, în mãsura în care cererile reclamantului se referã la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse. În plus, niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimã dreptul la apãrare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentalã. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat sã îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizeazã aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea cã acesta este privat de libertate, urmare unei condamnãri definitive, nu este de naturã a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridicã obligatorie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, art. 38 şi <>art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Fane Ion Boroş în Dosarele nr. 635/4/2007, nr. 638/4/2007, nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, nr. 15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr. 15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr. 15.856/4/2006 şi nr. 589/4/2007 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
