Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 461 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, introdus prin art. I pct. 15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, introdus prin <>art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Norecom GmbH IM & Export", cu sediul ales în municipiul Bucureşti, în Dosarul nr. 9.158/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 - municipiul Bucureşti. La apel se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât considerã cã textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 august 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 9.158/2003, Judecãtoria sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, introdus prin art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Norecom GmbH IM & Export", cu sediul ales în municipiul Bucureşti, într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare. În motivarea excepţiei se susţine cã dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii contravin dispoziţiilor art. 41 şi art. 16 alin. (2) din Constituţie. În esenţã, se aratã cã prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar a instituţiei publice deţinãtoare de acţiuni la o societate comercialã supusã procesului de privatizare se aduce atingere principiului ocrotirii nediscriminatorii a dreptului de proprietate, indiferent de titular. Se mai aratã cã ocrotirea dreptului de proprietate privatã a statului, reprezentat în speţã de acţiunile statului la societãţile comerciale supuse procesului de privatizare, nu trebuie sã conducã la "o poziţie privilegiatã a statului în raport cu celelalte subiecte de drept privat (...), inclusiv din perspectiva plãţii taxelor de timbru şi a cauţiunilor stabilite de lege drept obligatorii la sesizarea instanţelor judecãtoreşti". Judecãtoria Sectorului 1 - municipiul Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens se aratã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, deoarece "instituie pentru o anumitã parte - instituţie publicã - o facilitate privind cererile formulate în raport cu celelalte pãrţi implicate în procesul de privatizare"; în acest mod "proprietatea privatã nu este ocrotitã în mod egal, ci preferenţial, în funcţie de calitatea uneia dintre pãrţi". Mai mult, instanţa de judecatã extinde critica de neconstituţionalitate şi prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, fãrã a arãta însã în ce constã aceastã încãlcare. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã scutirea de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instanţelor judecãtoreşti, a Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, precum şi a altor instituţii publice implicate în procesul de privatizare este un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care îl exercitã în considerarea unor situaţii determinate, respectiv promovarea interesului general al accelerãrii procesului de privatizare; mai mult, instituirea acestui regim juridic diferit pentru instituţiile publice implicate în procesul de privatizare se face în aplicarea art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãruia statul trebuie sã asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Se aratã cã dispoziţiile de lege criticate "nu reprezintã o discriminare în raport cu titularul dreptului de proprietate ci, dimpotrivã, asigurã realizarea interesului public, general, de consolidare a economiei de piaţã, prin accelerarea procesului de privatizare". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, introdus prin <>art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , articol al cãrui conţinut este urmãtorul: "Cererile formulate de instituţia publicã implicatã în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni, cu obligaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin, în ordinea invocãrii lor, prevederilor art. 41 şi art. 16 alin. (2) din Constituţie. La data pronunţãrii prezentei decizii, potrivit <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 9 octombrie 2003, art. 41 alin. (2) a fost modificat şi completat, iar potrivit Constituţiei României, republicatã, cu reactualizarea denumirilor şi o nouã numerotare a textelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2). Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încãlcate au urmãtorul conţinut: "- Art. 44: (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietatea publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. (6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie. (7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele: Prin dispoziţiile de lege criticate se stabileşte scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe a instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare, atunci când acestea formuleazã cereri în faţa instanţelor de judecatã în legãturã cu situaţiile expres menţionate în text. În esenţã, autorul excepţiei considerã cã aceastã reglementare încalcã, în ordinea invocãrii, art. 44 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea cã aduce atingere principiului ocrotirii în mod egal de lege a dreptului de proprietate privatã, indiferent de titular, şi conduce la "o poziţie privilegiatã a statului în raport cu celelalte subiecte de drept privat (...), inclusiv din perspectiva plãţii taxelor de timbru şi a cauţiunilor stabilite de lege drept obligatorii la sesizarea instanţelor judecãtoreşti". În legãturã cu aceste aspecte, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã exonerarea de la obligaţia de platã a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cãrui exercitare nu afecteazã nici dreptul de proprietate privatã, nici egalitatea în faţa legii. Astfel, prin <>Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, prevederi care stabilesc, de asemenea, scutiri de taxe judiciare de timbru, a statuat: "instituirea de cãtre legiuitor a unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi". Tot astfel, prin <>Decizia nr. 91 din 27 martie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 22 iunie 2001, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 , modificatã, prin care se stabilesc taxe judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri adresate instanţei de judecatã şi în legãturã cu care se susţinea, ca şi în prezenta cauzã, încãlcarea dreptului de proprietate privatã prevãzut de art. 41 din Constituţie (devenit art. 44), Curtea Constituţionalã a statuat cã "instituirea taxei de timbru nu afecteazã existenţa dreptului de proprietate şi nici protecţia acestuia". Rezultã cã nici scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe, astfel cum este reglementatã de textul de lege criticat, nu este contrarã prevederilor art. 44 din Constituţie, republicatã. Aşa fiind, întrucât în cauzã nu au fost formulate argumente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, introdus prin <>art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Norecom GmbH IM & Export", cu sediul ales în municipiul Bucureşti, în Dosarul nr. 9.158/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 - municipiul Bucureşti. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
