Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 460 din 28 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1, art. 29 si art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.153 din 7 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1, art. 29 şi art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valeriu Macovei în Dosarul nr. 5.461/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (3) din Legea fundamentalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.461/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1, art. 29 şi art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Valeriu Macovei într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 14 din 6 septembrie 2003, pronunţatã de Curtea de Apel Cluj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 28^1 şi ale art. 29 din Codul de procedurã penalã, referitoare la competenţa materialã de primã instanţã a Curţii de Apel, determinatã dupã calitatea persoanei, respectiv cele referitoare la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţã de recurs, contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, cu consecinţa, pe de o parte, a aplicãrii unui tratament discriminatoriu faţã de calitatea pe care a avut-o, în speţã aceea de prim-procuror la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Bacãu, şi, pe de altã parte, a privãrii acestor persoane de o cale de atac devolutivã, cea a apelului. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei susţine cã acestea sunt neconstituţionale şi în raport cu prevederile art. 126 alin. (3), care stabilesc rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã sunt considerate a fi neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16, art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2), pe motiv cã "persoanele care au deţinut anumite funcţii sunt private de calea de atac a apelului, cale de atac devolutivã ce nu limiteazã drepturile procesuale ale celui judecat în a formula cereri şi probe noi, aşa cum limiteazã dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedurã penalã, aplicabile cãii de atac a recursului în materie penalã".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este nefondatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcã sub nici un aspect prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (3) din Legea fundamentalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, precum şi instituirea regulilor de exercitare a cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 126 şi ale art. 129 din Constituţie.
De asemenea, întemeindu-se pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã nici principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi nici dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile din Codul de procedurã penalã ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. Aratã, în acest sens, cã textele legale criticate nu încalcã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi nici la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţii identice, fãrã a institui discriminãri sau privilegii. Totodatã, apreciazã cã dispoziţiile art. 361 alin. (1) lit. c), care stabilesc pentru anumite cauze douã grade de jurisdicţie - judecata în primã instanţã şi judecata în recurs -, îndeplinesc condiţiile prevãzute de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În sfârşit, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã sub nici un aspect principiul constituţional, potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, şi nu împiedicã pãrţile sã exercite cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, în condiţiile legii, respectiv în condiţiile prevãzute de art. 361 din Codul de procedurã penalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În legãturã cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate se constatã cã, deşi sunt criticate dispoziţiile art. 28^1 şi ale art. 29 din Codul de procedurã penalã în întregul lor, din motivarea excepţiei rezultã cã aceastã criticã vizeazã doar prevederile alin. 1 lit. b) ale art. 28^1 şi, respectiv, ale pct. 2 lit. a) al art. 29.
Aşadar, Curtea urmeazã sã se pronunţe numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 29 pct. 2 lit. a) şi ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel: 1. judecã în primã instanţã: [...]
b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângã aceste instanţe, precum şi de notarii publici;".
- Art. 29 pct. 2 lit. a): "Curtea Supremã de Justiţie: [...] 2. ca instanţã de recurs, judecã: a) recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate, în primã instanţã, de curţile de apel şi Curtea Militarã de Apel;".
- Art. 361 alin. 1 lit. c): "Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militarã de Apel."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (2), conform cãruia justiţia este unicã, egalã şi imparţialã pentru toţi, precum şi art. 126 alin. (3), potrivit cãruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.
Examinând excepţia, se constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţionalã a statuat prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, <>Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, <>Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003, cã prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 29 pct. 2 lit. b), precum şi ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri Curtea a constatat cã stabilirea competenţei, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului.
Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii", atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac, ca de altfel şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege".
Referitor la încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã a statuat cã nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor.
De asemenea, Curtea a mai reţinut cã prevederile de lege criticate nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de cãtre curţile de apel. Totodatã textele criticate asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie (judecata în primã instanţã şi judecata în recurs) în materie penalã, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea a reţinut totodatã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã, contrar celor susţinute de autorul excepţiei. Astfel, stabilirea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a unor reguli procedurale privind competenţa curţilor de apel şi a sentinţelor ce pot fi atacate cu apel nu este de naturã sã aducã atingere principiului constituţional ce consacrã unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, atât timp cât aceste reguli se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.
În speţã nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
În plus, în acest dosar autorul excepţiei invocã şi încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (3), potrivit cãrora "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale". Se constatã cã textul din Constituţie menţionat nu este incident în cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art 28^1, art. 29 şi art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valeriu Macovei în Dosarul nr. 5.461/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
