Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 460 din 28 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 16 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 16 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, excepţie ridicată de Gilmar Belecciu, în Dosarul nr. 11.173/212/2014*/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.687D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014 şi Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.173/212/2014*/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi ale art. 16 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gilmar Belecciu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt contrare art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece, în preambulul acestui act normativ, caracterul de urgenţă este determinat de oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, fără a se evidenţia însă existenţa unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Elementele cuprinse în nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă, iar nerespectarea exigenţelor cuprinse în dispoziţiile constituţionale menţionate atrage şi înfrângerea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că ordonanţa de urgenţă menţionată a fost adoptată abuziv şi discriminatoriu, "în paguba şi împotriva intereselor justiţiabilului". De asemenea, se consideră că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât se impune "un impozit mascat", deoarece destinaţia sumelor provenite din taxele judiciare de timbru nu este în totalitate către sistemul judiciar, ci are menirea de a îndestula bugetul de stat. 6. Totodată, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor şi la accesul la justiţie, deoarece, într-un stat de drept, justiţiabilul prejudiciat de stat nu trebuie să plătească acestuia o taxă pentru a se apăra de abuzurile sale, iar, prin cuantumul taxei, justiţiabilului îi este îngrădit dreptul la justiţie, mai ales în acţiunile formulate împotriva actelor prejudiciabile emise de stat, care stabileşte şi taxele. Aceste taxe duc astfel la crearea unui serviciu public prohibitiv şi discriminatoriu pentru justiţiabilul de rând. Deşi jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, iar prevederile constituţionale ale art. 51 consfinţesc dreptul de petiţionare al cetăţenilor, partea interesată este pusă în ipoteza de a contesta un act administrativ fiscal ce impune o obligaţie şi o cale administrativă de contestare prin intermediul instanţei judecătoreşti. 7. În final, autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine că nu poate fi obligat la plata unei taxe judiciare de timbru în contestarea unui act emis abuziv de către o instituţie publică ce este scutită de la plata unei asemenea taxe, întrucât această măsură contravine principiului egalităţii în faţa legii, măsura plăţii taxei fiind o formă de discriminare în raporturile cu instituţia publică respectivă. 8. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, verificând dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate, în ansamblul normelor care reglementează desfăşurarea procesului civil, şi prin raportare la drepturile şi libertăţile fundamentale garantate la nivel constituţional, dar şi convenţional, instanţa apreciază că acestea respectă cerinţa conformităţii, atât cu Constituţia, cât şi cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 9. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 16 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: "În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează: a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui altui înscris - 50 lei; b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei." 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin reglementărilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care prevede că "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 21 alin. (2)-(4) care consacră accesul liber la justiţie, art. 56 alin. (2) potrivit căruia "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale", şi ale art. 115 alin. (4) care prevede că "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici identice. În acest sens sunt, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015, Decizia nr. 567 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015, şi Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 februarie 2016. 15. Astfel, pentru a răspunde criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, prin Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015, precitată, Curtea a analizat toate motivele invocate de către Guvern în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, şi a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situaţie extraordinară, de natură să justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie nu au fost încălcate. 16. Referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat asupra chestiunii scutirii instituţiilor statului de la plata taxei judiciare de timbru şi a statuat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale invocate, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea scopului pentru care sunt create. Principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Scutirea autorităţilor publice de la consemnarea vreunei cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc, în vederea realizării creanţelor fiscale, are o justificare obiectivă şi raţională, autorităţile respective - creditori bugetari - fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget. 17. Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (2)-(4), Curtea a constatat că prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează aspecte referitoare la cererile introduse în faţa instanţei de contencios administrativ, şi nu dispun cu privire la jurisdicţiile speciale administrative care, potrivit Constituţiei, sunt facultative şi gratuite. Aşa fiind, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (4) din Constituţie nu au legătură cu prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (a se vedea Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, precitată). 18. În jurisprudenţa sa, Curtea, în repetate rânduri, a stabilit că prestaţiile judecătoreşti nu trebuie şi nu pot fi în toate cazurile gratuite. Astfel, prin Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, şi Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 19. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde procesul. Aşadar, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (a se vedea Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, precitată). 20. În ceea ce priveşte prevederile constituţionale privind dreptul de petiţionare, Curtea, potrivit jurisprudenţei sale (a se vedea Decizia nr. 389 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011), a statuat că, potrivit art. 51 alin. (1) din Constituţie, dreptul de petiţionare este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecătoreşti, iar sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obţine numai pe calea justiţiei, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiţionare. Dreptul de petiţionare se referă la cererile, reclamaţiile, sesizările şi propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei, şi la care autorităţile publice au obligaţia de a răspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluţionează după reguli specifice activităţii de judecată. În consecinţă, textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituţionale cu privire la dreptul de petiţionare, din moment ce conţinutul său normativ nu are nicio relevanţă asupra acestora. 21. De asemenea, Curtea nu a reţinut nici critica raportată la art. 56 alin. (2) din Constituţie, referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt tocmai o aplicare a celor statuate prin normele constituţionale, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. 22. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele examinate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 11.173/212/2014*/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 16 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.
PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
