Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 460 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 933 din 19 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Corneliu Popescu în Dosarul nr. 1.500/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 411D/2005, care are acelaşi obiect.
La apelul nominal în Dosarul nr. 411D/2005, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 411D/2005 la Dosarul nr. 410D/2005, având în vedere faptul cã sunt îndeplinite cerinţele conexãrii prevãzute de <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 411D/2005 la Dosarul nr. 410D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, având în vedere jurisprudenţa recentã a Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 395/2005 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 28 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.500/2005 şi nr. 1.504/2005, Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, devenit <>art. 28 alin. (5) prin Legea nr. 601/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Corneliu Popescu şi de Cristina Mazilescu, Gina Rolea, Stelian Aurelian Cadea, Magdalena Tinca, Dumitru Popescu, Elena Sârbu, Alin Ghimpãu, Alina Mihaela Crãiniceanu, Claudia Marian Ghilã, Elena Ciupitu, Liliana Grigorescu, Tatiana Toşa, Dorinel Zoican, Alina Tudosie, Magdalena Aldea, Mihaela Popescu, Adela Barbu, Dumitru Guran, Camelia Zoican, Sorina Nicoleta Cãpitãnescu, Laura Victoria Epure, Aurora Ioana Mihãiţã, Carmen Mihaela Olaru, Daniela Toader, Magdalena Cristina Cocor, Ştefania Gherãnescu în cadrul unor litigii de muncã având ca obiect obligarea Ministerului Finanţelor Publice, a Ministerului Justiţiei, respectiv a Ministerului Public, a Curţii de Apel Craiova şi a Tribunalului Mehedinţi la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, cu privire la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cã nu existã în realitate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie, marea majoritate a judecãtorilor secţiilor penale ale tribunalelor şi curţilor de apel soluţionând acest gen de cauze şi, ca atare, nu se justificã acodarea unor drepturi salariale sporite. Totodatã, aceste cauze nu necesitã o specializare anume faţã de alte categorii de cauze, soluţionate de alte secţii ale aceloraşi instanţe şi, de asemenea, nu presupun un grad de complexitate sporit faţã de acestea. Mai aratã cã acest gen de cauze nu supune judecãtorul cauzei unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care a instrumentat cauza, care poate fi din cadrul parchetelor de pe lângã tribunale sau curţile de apel. În acest sens, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 89/2003 , prin care s-a statuat cã dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 sunt neconstituţionale, întrucât limiteazã aplicarea legii la pedepse, mãsuri şi sancţiuni aplicate prin hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive pânã la data intrãrii în vigoare a legii, excluzând pedepsele, mãsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte sãvârşite pânã la aceastã datã.
Totodatã, aratã cã legiuitorul a acordat acest spor şi în privinţa altor categorii de cauze, cum sunt cele privind combaterea criminalitãţii organizate şi a terorismului, precum şi tuturor judecãtorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorilor de la parchetul de pe lângã aceastã instanţã.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, autorul excepţiei susţine cã acordarea sporului de 40% numai anumitor judecãtori aduce atingere independenţei judecãtorului, întrucât repartizarea judecãtorilor pe secţii şi desemnarea judecãtorilor specializaţi în cauze de corupţie se fac de preşedintele instanţei respective [potrivit art. 9 lit. l), art. 10 lit. c) şi art. 11 lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea judecãtoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, elaborat de Ministerul Justiţiei, Direcţia generalã organizare, resurse umane şi relaţii cu Ministerul Public].
Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, arãtând cã dispoziţiile <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , devenit <>art. 28 alin. (5) prin Legea nr. 601/2004 , încalcã prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecãtorilor, deoarece repartizarea cauzelor este atributul exclusiv al preşedintelui instanţei judecãtoreşti.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã dispoziţia legalã criticatã trebuie înţeleasã şi interpretatã "în contextul locului pe care îl ocupã în zilele noastre lupta împotriva corupţiei în politicile interne şi internaţionale". În acest sens, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (adoptatã la New York la 31 octombrie 2003 şi ratificatã de România prin <>Legea nr. 365/2004 ) şi Convenţia penalã privind corupţia din 1999 a Consiliului Europei (ratificatã de România prin <>Legea nr. 27/2002 ) conţin prevederi distincte privind "Autoritãţi specializate", cum ar fi art. 36 din Convenţia ONU, potrivit cãruia "Fiecare stat parte face astfel încât, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, sã existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupţiei prin investigaţii şi reprimare. Acest organism sau aceste organisme ori aceste persoane îşi vor acorda independenţa necesarã, conform principiilor fundamentale ale sistemului juridic al statului parte, pentru a putea exercita eficient funcţiile lor la adãpost de orice influenţã necuvenitã. Aceste persoane sau personalul respectivului ori respectivelor organisme ar trebui sã aibã formarea şi resursele adecvate pentru a-şi exercita sarcinile". O dispoziţie asemãnãtoare este prevãzutã şi în art. 20 din Convenţia penalã privind corupţia, a Consiliului Europei. Din aceste prevederi reiese atât obligaţia existenţei în statele semnatare ale Convenţiei a unor organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupţiei, cât şi cerinţa ca aceste persoane sã dispunã de pregãtirea şi resursele adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile.
Ca urmare, dispoziţiile <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 reprezintã transpunerea în dreptul intern a prevederilor internaţionale privind prevenirea şi combaterea corupţiei, pe care România este obligatã sã le respecte, ca parte semnatarã a convenţiilor. Totodatã, Strategia naţionalã anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi Planul de acţiune pentru implementarea acestei strategii prevãd, ca una dintre mãsurile îndeplinirii angajamentului din Poziţia Comunã a Uniunii Europene, "pregãtirea profesionalã specializatã a personalului P.N.A., mai ales cu privire la tipologiile cazurilor de corupţie şi cooperare judiciarã cu structuri similare din statele membre".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã autorii excepţiei dau o interpretare eronatã principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia Plenului nr. 1/1994 , principiul constituţional din art. 16 alin. (1) presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Or, dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminãri, ele aplicându-se în mod egal unei categorii de persoane care se aflã într-o situaţie identicã, adicã "tuturor persoanelor specializate în lupta împotriva corupţiei, ce funcţioneazã în cadrul sistemului judiciar". În acest caz diferenţierea de tratament are la bazã criterii obiective privind pregãtirea lor profesionalã diferitã, specializatã şi formarea lor anume pentru activitatea de urmãrire şi judecare a infracţiunilor de corupţie, ca şi specificul acestor activitãţi, având în vedere tipologiile diferite ale cazurilor de corupţie, ca şi specificul cooperãrii judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar şi structuri similare din alte state.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie un spor la indemnizaţia de încadrare brutã lunarã pentru personalul prevãzut de ipoteza normei legale, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalitãţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel încât, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal reprezintã o opţiune a legiuitorului, justificatã, în cazul dispoziţiilor legale criticate, de complexitatea activitãţii desfãşurate, "precum şi de necesitatea instituirii unor mãsuri imediate pentru întãrirea capacitãţii Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie".
În ceea ce priveşte invocarea art. 124 alin. (3) din Constituţie, apreciazã cã aceste dispoziţii din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare ale Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, dispoziţii modificate prin <>art. IV pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, devenite dispoziţiile art. 28 alin.(5) prin <>art. I pct. 8 din Legea nr. 601/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004.
Astfel, dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins: "Personalul prevãzut la alin. (1), judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie - potrivit <>art. 29 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare -, procurorii care participã la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii sãi şi procurorii din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiazã de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brutã lunarã. Personalul din Parchetul Naţional Anticorupţie prevãzut la alin. (2) şi (3) beneficiazã de un spor de 30% pentru activitatea specializatã de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfãşoarã."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 124 alin. (3): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale care instituie un spor de 40% din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã pentru anumiţi magistraţi, Curtea constatã cã autorii excepţiei criticã enumerarea limitativã a acestor categorii de magistraţi, fiind nemulţumiţi de faptul cã dispoziţia legalã în discuţie nu prevede acordarea acestui spor tuturor magistraţilor.
Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În acest sens este şi <>Decizia nr. 328 din 21 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 1 august 2005, prin care Curtea s-a pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, stabilind cã "nu are competenţa de a completa prevederea legalã potrivit cãreia sporul de 40% se aplicã numai anumitor magistraţi, ci intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care sã instituie anumite discriminãri pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu existã specializãri pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participã la judecarea acestor cauze, reprezintã o problemã de legiferare, iar nu una de constituţionalitate. În aceeaşi ordine de idei, acordarea acestui spor şi judecãtorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor de la parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înscrie în aceeaşi competenţã de legiferare, Curtea Constituţionalã neputându-se erija într-un legislator pozitiv".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Corneliu Popescu şi de Cristina Mazilescu, Gina Rolea, Stelian Aurelian Cadea, Magdalena Tinca, Dumitru Popescu, Elena Sârbu, Alin Ghimpãu, Alina Mihaela Crãiniceanu, Claudia Marian Ghilã, Elena Ciupitu, Liliana Grigorescu, Tatiana Toşa, Dorinel Zoican, Alina Tudosie, Magdalena Aldea, Mihaela Popescu, Adela Barbu, Dumitru Guran, Camelia Zoican, Sorina Nicoleta Cãpitãnescu, Laura Victoria Epure, Aurora Ioana Mihãiţã, Carmen Mihaela Olaru, Daniela Toader, Magdalena Cristina Cocor, Ştefania Gherãnescu în dosarele nr. 1.500/2005 şi nr. 1.504/2005 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
