Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 460 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, prevederi introduse prin art. VI pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, aprobata cu modificari prin art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã, prevederi introduse prin <>art. VI pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscalã, aprobatã cu modificãri prin <>art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Radu Ştefan Mazãre, primarul municipiului Constanţa, în Dosarul nr. 7.325/2003 al Judecãtoriei Constanţa. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât considerã cã textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 iulie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.325/2003, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 - Terenurile pentru care nu se datoreazã impozitul şi taxa pe teren - la <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã, prevederi introduse prin <>art. VI pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscalã, aprobatã cu modificãri prin <>art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Radu Ştefan Mazãre, primarul municipiului Constanţa, într-o cauzã având ca obiect anularea unei dispoziţii pe care acesta a emis-o. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate, care prevãd cã "terenurile aferente complexurilor hidrotehnice de navigaţie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv spaţiilor de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare" sunt exceptate de la plata impozitelor şi taxelor, contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (2), art. 119 şi art. 138 alin. (1) şi (2) din Constituţia României", fãrã a arãta însã în ce constã contrarietatea. Judecãtoria Constanţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, cu privire la susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora prevederile de lege criticate contravin autonomiei locale, lezeazã dreptul de proprietate privatã, ocrotit în mod egal de Legea fundamentalã, îngrãdesc şi încalcã însuşi dreptul consiliului local de a forma bugetul local prin impozite, taxe şi alte venituri, drept prevãzut de <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/1998 , se aratã: art. 49 din Constituţie "se referã în mod evident la restrângerea exerciţiului unora dintre drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, (...) între acestea nefiind inclus dreptul consiliului local de a stabili taxe şi impozite"; restrângerea excepţionalã a unor drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului nu are în vedere drepturi derivate, conferite unei structuri administrative; principiul echilibrului şi al echitãţii în stabilirea obligaţiilor fiscale se referã la cetãţeni. Se mai aratã cã exceptarea anumitor categorii de terenuri de la obligaţia de platã a taxei de folosinţã: nu încalcã dreptul de proprietate asupra terenurilor, întrucât, pe de o parte, trebuie sã se facã distincţie între dreptul de proprietate şi dreptul de folosinţã, iar pe de altã parte, porturile aparţin domeniului public, conform <>art. 5 din Legea nr. 18/1991 , iar nu proprietãţii private; nu creeazã discriminare între titularii drepturilor de proprietate, deoarece textul criticat are în vedere terenurile, nu agenţii economici, subiecţi de drept fiscal; se circumscrie interesului economic naţional al României, scopul fiind acela de a încuraja iniţierea şi dezvoltarea unor activitãţi comerciale potenţial producãtoare de venituri mari în aceste zone. În sfârşit, se aratã cã "principiul autonomiei locale, sub aspect financiar, presupune subordonarea faţã de lege şi faţã de politica economiei naţionale, astfel încât mãsurile luate de autoritãţile publice locale sã nu contravinã legii sau interesului economic naţional stabilit la un moment dat printr-o politicã economicã naţionalã", iar consiliile locale nu au dreptul de a legifera decât în condiţiile şi limitele fixate de lege, întrucât "autonomia localã nu presupune şi autonomia legislativã". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare art. 119 din Constituţie, ci, dimpotrivã, conform art. 138 alin. (2) din aceasta, stabilesc categoriile de impozite locale şi limitele în care autoritãţile administraţiei publice locale prevãd, în concret, nivelul lor. Aratã cã alin. (1) al art. 138 şi art. 41 alin. (2) din Constituţie nu sunt relevante în cauzã. În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 53 alin. (2), considerã cã "stabilirea prin lege sau alte acte normative cu putere de lege a impozitelor şi taxelor locale nu poate conduce la o aşezare injustã a impunerilor, ci, dimpotrivã, asigurã limite uniforme pentru stabilirea acestor categorii de impozite şi taxe, care sunt de naturã sã preîntâmpine anumite exagerãri sau chiar abuzuri." În sfârşit, aratã cã susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat încalcã dreptul autoritãţii publice locale de a stabili impozite şi taxe locale şi de a aproba bugetul local în temeiul <>Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice nu poate fi acceptatã, întrucât controlul conformitãţii dintre diferite dispoziţii legale nu poate face obiectul contenciosului constituţional. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 "Terenurile pentru care nu se datoreazã impozitul şi taxa pe teren" la <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã, prevederi introduse prin <>art. VI pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscalã, aprobatã cu modificãri prin <>art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003 , prevederi al cãror conţinut este urmãtorul: "terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigaţie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare". În opinia autorului excepţiei, aceste prevederi de lege sunt contrare art. 41 alin. (2), art. 49, art. 53 alin. (2), art. 119 şi art. 138 alin. (1) şi (2) din Constituţie. La data pronunţãrii prezentei decizii, potrivit <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, art. 41 alin. (2), art. 49 şi art. 119 au fost modificate, iar potrivit Constituţiei României, republicatã, cu reactualizarea denumirilor şi o nouã numerotare a textelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2), art. 49 a devenit art. 53, art. 53 alin. (2) a devenit art. 56 alin. (2), art. 119 a devenit art. 120 şi art. 138 alin. (1) şi (2) a devenit art. 139 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Aceste dispoziţii constituţionale prevãd: - Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile pevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."; - Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale."; - Art. 120: "(1) Administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice. (2) În unitãţile administrativ-teritoriale în care cetãţenii aparţinând unei minoritãţi naţionale au o pondere semnificativã se asigurã folosirea limbii minoritãţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autoritãţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevãzute de legea organicã."; - Art. 139 alin. (1) şi (2): "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele: Dispoziţiile de lege criticate excepteazã de la plata impozitului şi a taxei de teren terenurile aferente complexelor hidrotehnice de navigaţie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi spaţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurilor aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare. Autorul excepţiei considerã cã prin aceastã reglementare sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale privitoare la ocrotirea şi garantarea proprietãţii private, restrângerea exerciţiului unor drepturi, contribuţiile financiare şi principiul autonomiei locale, fãrã a argumenta însã în ce constã aceastã încãlcare. Analizând dispoziţiile pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã, cu modificãrile ulterioare, sub aspectul susţinerii privind încãlcarea principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã aceastã criticã nu poate fi primitã. Principiul autonomiei locale nu se poate manifesta decât în limitele stabilite de lege, iar prin ordonanţa criticatã, chiar în sensul aplicãrii acestui principiu, precum şi în sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 139 alin. (2), privind stabilirea prin lege a impozitelor şi taxelor locale, se reglementeazã categoriile de impozite locale şi limitele în care autoritãţile administraţiei publice locale pot sã prevadã în concret nivelul lor. În temeiul aceloraşi texte din Constituţie, tot prin lege, legiuitorul poate stabili, precum în cauzã, categoriile de bunuri ce nu sunt supuse impozitelor sau taxelor locale, fãrã ca astfel sã încalce prevederile constituţionale menţionate. În legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 139 alin. (1) din Constituţie, republicatã, care dispune cu privire la impozitele, taxele şi alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale, Curtea constatã cã acest text nu este incident în cauzã şi, în consecinţã, critica urmeazã a fi respinsã. Nu au incidenţã în cauzã nici prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, în mod egal de lege, indiferent de titular, întrucât bunurile cu privire la care dispune textul legal criticat constituie, conform <>Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, bunuri aparţinând domeniului public. Aşa fiind, nu poate fi primitã nici invocarea încãlcãrii art. 53 din Constituţie, republicatã, privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi". În sfârşit, în legãturã cu invocarea contrarietãţii dintre dispoziţiile ce fac obiectul controlului de constituţionalitate şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale", Curtea constatã cã nici aceastã criticã nu este întemeiatã. Stabilirea prin lege a impozitelor şi taxelor locale nu numai cã nu conduce la o aşezare injustã a sarcinilor fiscale, ci, dimpotrivã, asigurã limite uniforme pentru stabilirea acestor categorii de impozite şi taxe, de naturã sã preîntâmpine posibile exagerãri sau chiar abuzuri.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 5 al lit. B din anexa nr. 5 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã, prevederi introduse prin <>art. VI pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscalã, aprobatã cu modificãri prin <>art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003 , excepţie ridicatã de Radu Ştefan Mazãre, primarul municipiului Constanţa, în Dosarul nr. 7.325/2003 al Judecãtoriei Constanţa. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
