Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 460 din 1 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale, ale art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 541 din 22 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ion Tiuca - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, ale <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Asociaţia Salariaţilor "Lactis - Pas" din Iaşi în Dosarul nr. 10.784/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita, pe de o parte, respingerea ca neîntemeiatã a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 şi ale <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , deoarece dispoziţiile legale supuse controlului de constitutionalitate nu contravin normelor invocate din Legea fundamentalã, iar pe de alta parte, respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , întrucât aceste dispoziţii nu au legatura cu soluţionarea litigiului în fond.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 10.784/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, ale <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia Salariaţilor "Lactis - Pas" din Iaşi într-o cauza comercialã având drept obiect pretenţii.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale ale <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 şi cele ale <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie. Aceste texte legale incalca principiul neretroactivitatii legii, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât permit Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului sa retina şi sumele ce au fost plãtite de cumpãrãtor în contul contractului de vânzare-cumpãrare, dividendele aferente anilor anteriori intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , precum şi acţiunile deţinute de cumpãrãtor în exclusivitate, fãrã ca acestea sa fie gajate sau restrictionate în favoarea Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului, creând astfel o imbogatire fãrã justa cauza. Aceasta autoritate aplica în mod abuziv şi retroactiv prevederile art. 21 din ordonanta menţionatã, incalcind şi dreptul de proprietate consacrat de art. 44 din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 contravin principiului neretroactivitatii legii, întrucât se aplica şi contractelor aflate în derulare pentru perioada rãmasã de la data intrãrii în vigoare a acestei ordonanţe.
Totodatã, autorul exceptiei considera ca prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale în raport cu art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã, întrucât cenzurarea unei excepţii de neconstituţionalitate de cãtre instanta de judecata în fata cãreia a fost invocatã reprezintã o ingradire a liberului acces la justiţie, în condiţiile în care singura instanta competenta în materie de neconstituţionalitate este Curtea Constituţionalã.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 nu contravin normelor constituţionale pretins incalcate, textul legal criticat reprezentând o reglementare specialã a efectelor desfiinţãrii contractului, prin derogare de la dispoziţiile art. 1019 alin. 2 din Codul civil, derogarea fiind justificatã de rolul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi de circumstanţele speciale în care se aplica art. 25 din ordonanta criticata.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se arata ca nu contravin art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d) din Constituţie, întrucât acestea permit instanţei sa respingã excepţia ca inadmisibila doar în ipotezele limitativ prevãzute în alin. (1)-(3) ale art. 29. Reiterarea unei excepţii respinse anterior de Curtea Constituţionalã ca neîntemeiatã obliga instanta de judecata sa sesizeze din nou Curtea Constituţionalã, aceasta fiind singura în mãsura sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii unui text care ar putea sa aibã incidenta asupra fondului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considera ca textele legale criticate sunt constituţionale şi invoca, în acest sens, decizii prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect şi cu o motivare fundamentatã pe aceleaşi prevederi constituţionale invocate ca fiind incalcate şi în prezenta cauza.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Prevederile <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 şi cele ale <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 nu incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. O lege nu este retroactivã atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, iar textele legale indicate în cauza dispun pentru viitor şi nu au caracter retroactiv.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 , a <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 şi a <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 fata de art. 16 din Constituţie, arata ca aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice nu se aplica şi persoanelor juridice.
De asemenea, dispoziţiile <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 şi ale <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 nu contravin art. 21 şi 24 din Constituţie, dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apãrare fiind exercitate prin contestarea de cãtre orice persoana interesatã a oricãrui act de executare silitã, în condiţiile procedurale stabilite de lege, contestatorul beneficiind, astfel, de garanţiile privitoare la desfãşurarea procesului.
Totodatã, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 fata de prevederile art. 21, 24 şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã ca nu poate fi reţinutã. Instituirea prin textul de lege indicat a cazurilor de inadmisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi nu este de natura sa conducã la ideea ca, prin aceasta, instanta care judeca fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 21: "(1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale conventionala sau judiciarã Autoritatea va retine de la cumpãrãtor toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, dupã caz, avans, rate, dobânzi, penalitãţi achitate cu orice titlu, pana la desfiinţarea acestuia.
(1^1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale conventionala sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii, cumpãrãtorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate pana la data desfiinţãrii contractului, precum şi penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpãrãtor în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plãtite consultantilor de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2) Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplica şi proceselor în curs de judecata având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societãţii de cãtre cumpãrãtor, aceasta poate cere instanţei judecãtoreşti daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevãzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autoritãţii se va face, la solicitarea societãţii/Autoritãţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuãrii expertizei prevãzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, dupã caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpãrãtor."
De asemenea, obiect al exceptiei de neconstituţionalitate îl reprezintã şi dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 340/2005 , şi al cãror conţinut este urmãtorul: "(1) În scopul organizãrii şi desfãşurãrii în condiţii unitare a monitorizarii postprivatizare, prevederile cap. IV «Urmãrirea modului de realizare a obligaţiilor contractuale» din <>Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplica şi contractelor aflate în derulare pentru perioada rãmasã de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Pentru perioada scursa pana la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe Autoritatea poate conveni cu cumpãrãtorul, prin act adiţional, aplicarea prevederilor alin. (1)."
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate este constituit, totodatã, şi din dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, care prevãd urmãtoarele: "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanta imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judeca în termen de 3 zile."
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale menţionate incalca urmãtoarele prevederi constituţionale: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 "Accesul liber la justiţie", art. 24 "Dreptul la apãrare", art. 44 "Dreptul de proprietate privatã" şi ale art. 146 lit. d) referitoare la competenta Curţii Constituţionale de a hotãrî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca unele dintre dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie invocate şi în prezenta cauza.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 , autorul considera ca acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie. În legatura cu aceste sustineri, prin deciziile nr. 165/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, şi nr. 294/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, respingând excepţiile, Curtea Constituţionalã nu a reţinut încãlcarea principiului neretroactivitatii legii civile, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât textul legal dedus controlului nu conţine, în sine, nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, el urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 ; pe de alta parte, a reţinut ca o lege nu este retroactivã atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
Cat priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 fata de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea Constituţionalã a reţinut, prin <>Decizia nr. 544/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 16 noiembrie 2005, ca acestea nu contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 189/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea Constituţionalã a constatat conformitatea dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 fata de art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privatã. Curtea a reţinut cu acel prilej ca dreptul de proprietate al cumpãrãtorului nu este încãlcat, întrucât textul legal criticat nu dispune transferul unor bunuri, acesta referindu-se la rãspunderea cumpãrãtorului în cazul neexecutãrii obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea daunelor-interese datorate.
Având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenta sa, prin care s-a stabilit, dupã cum s-a arãtat, conformitatea dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 fata de art. 15 alin. (2), art. 16 şi 44 din Constituţie, pretins a fi incalcate şi în prezenta cauza, se constata ca nu au intervenit elemente noi care sa impunã modificarea jurisprudenţei Curţii în materie, astfel ca soluţia şi considerentele amintite isi menţin valabilitatea.
În plus, în prezenta cauza este invocatã neconstituţionalitatea art. 21 din ordonanta criticata fata de prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie; or, exercitarea acestor drepturi de natura procesuala este asigurata pe calea contestaţiei la executare, potrivit regulilor de drept comun, textul legal criticat necontinand, în sine, norme contrare dreptului de acces liber la instanta sau dreptului la apãrare.
Cat priveşte dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 , Curtea retine ca acestea conţin precizãri care exclud retroactivitatea, în condiţiile în care aplicarea dispoziţiilor ordonanţei nu priveşte contractele de privatizare ale cãror efecte s-au produs anterior intrãrii ei în vigoare, decât dacã pãrţile convin în acest sens în scris. Asadar, critica referitoare la încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind principiul neretroactivitatii legii civile, este neîntemeiatã şi, în consecinta, nu poate fi reţinutã nici contrarietatea textului legal indicat fata de art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) sau art. 44 din Legea fundamentalã.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea observa ca acestea nu au legatura cu soluţionarea cauzei în fond, iar potrivit prevederilor <>art. 29 alin. (1) teza ultima şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale şi ale <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia Salariaţilor "Lactis - Pas" din Iaşi în Dosarul nr. 10.784/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã.
II. Respinge, ca inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Nita
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
