Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 46 din 3 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 357/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 140 din 17 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 357/2003 , excepţie ridicatã de Cao Koufang în Dosarul nr. 2.428/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece textul criticat nu reglementeazã în domeniul proprietãţii şi, ca atare, nu înfrânge prevederile constituţionale privitoare la dreptul de proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.428/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 357/2003 .
Excepţia a fost ridicatã de reclamanta Cao Koufang în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât termenul de 5 zile prevãzut de <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 aduce atingere dreptului de proprietate privatã, având în vedere cã se aflã în imposibilitate de a lua mãsurile necesare în vederea încheierii actelor de dispoziţie cu privire la bunurile sale mobile şi imobile pe care le-a dobândit în România ca urmare a unei activitãţi comerciale. Termenul contestat este susceptibil de a prejudicia chiar interesele statului român sau ale altor persoane fizice şi juridice prin imposibilitatea achitãrii debitelor sau obligaţiilor ce cad în sarcina strãinului obligat sã pãrãseascã teritoriul României.
De asemenea, autoarea excepţiei considerã cã în mod greşit i s-au aplicat prevederile legale criticate, în condiţiile în care strãinilor care au fãcut investiţii în România li se aplicã prevederile <>art. 80 alin (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , conform cãrora termenul în care este obligat sã pãrãseascã teritoriul ţãrii este de 3 luni şi nu de 5 zile.
Autoarea excepţiei susţine cã ar trebui eliminatã sintagma "sau a cãrui şedere a devenit ilegalã", deoarece lasã loc unor interpretãri abuzive. Pentru a fi constituţional, textul contestat ar trebui sã prevadã în mod expres cã este aplicabil numai strãinilor care nu au investiţii sau proprietãţi în România sau celor care nu au datorii la bugetul de stat ori obligaţii de altã naturã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele criticate nu înfrâng prevederile constituţionale invocate.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece susţinerile autorului privitoare la modul de interpretare şi aplicare a legii nu pot constitui obiect al controlului de neconstituţionalitate. De asemenea, instanţa de contencios constituţional nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã şi nici nu se poate substitui rolului legiuitorului prin adãugarea unor noi prevederi.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea textului contestat faţã de prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu conţin nici un fel de restrângeri ale exerciţiului unor drepturi pentru strãini.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere emis de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 357/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, şi are urmãtorul conţinut:
Art. 80 alin. (1) lit. a): "Dispoziţia de pãrãsire a teritoriului României constituie decizia Autoritãţii pentru strãini sau a formaţiunilor sale teritoriale, care obligã un strãin sã pãrãseascã teritoriul României într-un termen stabilit, dupã cum urmeazã:
a) strãinul cãruia i s-a anulat sau revocat viza, precum şi cel care a intrat ilegal pe teritoriul României sau a cãrui şedere a devenit ilegalã, în termen de maximum 5 zile."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi şi alin. (7) teza întâi, ale art. 49 din Constituţia României, precum şi ale art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dupã aprobarea <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , Constituţia a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale invocate sunt cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi şi alin. (8) teza întâi şi art. 53, cu urmãtorul conţinut:
Art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi şi alin. (8) teza întâi: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. [...]
Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]
Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. [...]"
Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitatea publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. [...]"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţia legalã criticatã nu constituie o reglementare în domeniul dreptului de proprietate, neputându-se reţine, în consecinţã, cã ar încãlca principiul constituţional al garantãrii acestui drept.
Tot astfel, nu se poate reţine cã aplicarea prevederilor <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 357/2003 , ar avea ca rezultat încãlcarea dreptului de proprietate al strãinilor cãrora li se cere sã pãrãseascã teritoriul României, în sensul afirmat de autoarea excepţiei, întrucât nimic nu-i împiedicã pe aceştia sã-şi rezolve problemele legate de dreptul lor de proprietate în limitele de timp pentru care li s-a acordat viza sau chiar în termenul prevãzut de textul citat.
În ceea ce priveşte cererea autoarea excepţiei de a elimina din textul legii sintagma sau a cãrui şedere a devenit ilegalã, deoarece lasã loc unor interpretãri abuzive Curtea constatã cã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se poate pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) şi al art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi şi alin. (8) teza întâi şi al art. 53 din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 357/2003 , excepţie ridicatã de Cao Koufang în Dosarul nr. 2.428/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
