Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 46 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 204 din 10 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.376/2004/C al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Dan Claudiu Ilinca, cu împuternicire la dosar. Lipseşte partea Şandor Coriolan, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei aratã cã, deşi Curtea nu s-a mai pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 , situaţia de faţã este similarã cu cea în care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 . Aşa fiind, trimiterea dosarului aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţei competente, potrivit noii reglementãri, prin încheiere datã fãrã citarea pãrţilor, încalcã dreptul la apãrare al acestora. Instanţa supremã poate sã asigure interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, numai prin judecarea recursului. Totodatã, dispoziţiile legale criticate împiedicã soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În argumentarea opiniei sale, aratã cã, deşi autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, care prevãd soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, soluţia pe care o preconizeazã este de naturã sã aibã efectul contrar.
Constatã cã nu existã nici un fel de similitudine între prezenta excepţie şi precedentul invocat.
Aratã cã textele de lege criticate reprezintã dispoziţii tranzitorii, care nu contravin liberului acces la justiţie, egalitãţii în drepturi a cetãţenilor sau dreptului la un proces echitabil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.376/2004/C, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureş.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã, "în speţã, aplicarea prevederii referitoare la modificarea competenţei materiale a instanţelor în materie de recurs, pentru recursurile aflate pe rolul instanţei supreme", contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece legea civilã nu retroactiveazã, în sensul cã aceasta se aplicã doar recursurilor declarate dupã data intrãrii în vigoare a acesteia.
Aratã cã dispoziţiile <>art. II alin. (3) din Legea nr. 195/2004 prevãd mãsura trimiterii dosarului, aflat deja pe rolul instanţei de recurs, instanţei competente potrivit noii reglementãri, care se dispune fãrã citarea pãrţilor. Aşa fiind, atât trimiterea pe cale administrativã, cât şi cea efectuatã prin declinarea competenţei sunt mãsuri irevocabile, pe care pãrţile nu le mai pot contesta tocmai pentru cã legea le refuzã prezenţa la adoptarea mãsurii, neexistând deci nici o posibilitate ca recursul sã fie soluţionat de cãtre instanţa supremã şi nici de a fi soluţionat într-un termen rezonabil, astfel încât se încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Aşa fiind, prin reglementarea prevãzutã la alin. (3) al <>art. II din Legea nr. 195/2004 se încalcã prevederile art. 126 alin. (3) din Constituţie referitoare la aplicarea unitarã a legii de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã apreciazã cã "observaţiile" autorului excepţiei sunt întemeiate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul constatã cã situaţia reglementatã de alin. (1) al <>art. II din Legea nr. 195/2004 nu reprezintã o aplicare retroactivã a legii noi, ci, dimpotrivã, înseamnã aplicarea de îndatã a noilor reguli de competenţã, prin derogare de la regula instituitã în art. 725 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã. Astfel, dacã în materia aplicãrii în timp a normelor de competenţã, principiul este acela al ultrctivitãţii legii vechi, <>art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 adoptã o soluţie diferitã, constând în aplicarea imediatã a noii legi.
Nici modificarea competenţei în materie de recurs şi nici reglementarea situaţiilor tranzitorii nu reprezintã o restrângere a accesului liber la justiţie, deoarece competenţa instanţei supreme de a soluţiona recursuri nu este prevãzutã de o normã constituţionalã, ci numai prin lege, ceea ce permite legiuitorului sã adopte reglementãri derogatorii, în cadrul competenţei sale constituţionale.
Chiar dacã art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, aceastã atribuţie se exercitã "potrivit competenţei sale", iar competenţa sa este reglementatã prin lege. Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi va exercita atribuţia de asigurare a interpretãrii şi aplicãrii unitare a legii în condiţiile şi limitele prevãzute de reglementãrile în vigoare, inclusiv de cele cuprinse în textele criticate din <>Legea nr. 195/2004 .
În concluzie, Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 sunt constituţionale, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât textele de lege criticate se aplicã pentru viitor, de la data intrãrii lor în vigoare, şi nu produc efecte retroactive. Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 291/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004. Aratã cã dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 stabilesc competenţa instanţelor judecãtoreşti, în deplinã concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 21 alin. (3) din Constituţie, considerã cã finalitatea textelor de lege criticate este aceea de a transpune în practicã principiul celeritãţii soluţionãrii litigiilor, de a preveni eventualele abuzuri şi de a limita efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice. Invocã <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, arãtând cã, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie sã nu fie încãlcat.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Art. II. - (1) Recursurile împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecatã instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã. [...]
(3) Recursurile prevãzute la alin. (1) şi (2), a cãror admisibilitate în principiu nu a fost examinatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinatã, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 126 alin. (3): "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Normele de lege criticate au caracter tranzitoriu şi sunt adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum rezultã din prevederile art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege".
Nu poate fi reţinutã susţinerea autorului excepţiei în sensul cã reglementarea în cauzã are caracter retroactiv în mãsura în care dispune trimiterea recursurilor împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor, aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã. În realitate, procedând astfel, legiuitorul nu a fãcut decât sã aplice şi în aceastã materie regula de drept comun consacratã de art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã din momentul intrãrii ei în vigoare şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche. Chiar dacã prevederea în cauzã derogã de la norma instituitã prin art. 725 alin. 2 care, în materie de competenţã, consacrã principiul ultrctivitãţii legii vechi, o asemenea derogare este de competenţa legiuitorului şi nu contravine nici unei prevederi constituţionale.
De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia instanţa, în temeiul reglementãrii deduse controlului, dispune mãsurile acolo prevãzute, fãrã prezenţa şi ascultarea pãrţilor, ceea ce, alãturi de întreruperea inerentã a cursului procesului, ca urmare a trimiterii dosarului instanţei competente, potrivit noii reglementãri, s-ar converti într-un fine de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Nici aceastã criticã nu este întemeiatã, întrucât reglementarea competenţei materiale a instanţelor are caracter imperativ şi de ordine publicã, ceea ce lipseşte de orice justificare punerea în discuţia pãrţilor a declinãrii de competenţã ori a trimiterii dosarului pe cale administrativã instanţei competente. De asemenea, în condiţiile în care textul constituţional, consacrând dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, nu înţelege sã subordoneze respectarea acestuia încadrãrii într-un anumit termen, care astfel ar deveni un criteriu de constituţionalitate, conceptele de "echitabil" şi "rezonabil" au caracter relativ, respectarea sau încãlcarea lor urmând a fi stabilitã de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, ceea ce legiuitorul a avut în vedere în cuprinsul reglementãrii tranzitorii deduse controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.376/2004/C al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
