Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 458 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Aurelia Rusu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tex Optim" - S.R.L. în Dosarul nr. 9.879/2004 al Judecãtoriei Targu Mures. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, este invocatã jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 2 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 9.879/2004, Judecãtoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tex Optim" - S.R.L. în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul exceptiei privind anularea unui proces-verbal de contravenţie. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 incalca prevederile art. 139 din Constituţie, întrucât este inadmisibila stabilirea prin hotãrâre de Guvern a amenzii contravenţionale în toate domeniile de activitate. Se arata ca "amenzile sunt venituri ale bugetului de stat, fiind prevãzute în legile anuale de aprobare a bugetului de stat, iar prin <>art. 8 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 se precizeazã: «Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat»." Judecãtoria Targu Mures considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea opiniei sale, instanta arata ca noţiunea de amenda contravenţionalã şi cea de venit al bugetului de stat reprezintã instituţii juridice distincte, cu caracter juridic şi conţinut juridic propriu. Instanta de judecata susţine, totodatã, ca "reglementarea amenzii contravenţionale şi a contravenţiilor este atributul suveran al Parlamentului, conform art. 61 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, în baza aceluiaşi atribut suveran, legiuitorul poate abilita Guvernul sa reglementeze anumite domenii de activitate prin hotãrâri de Guvern, în baza art. 108 din Constituţie." Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se considera ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile art. 139 din Constituţie. În acest sens, este invocatã Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, prin care Curtea Constituţionalã a stabilit ca dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere, se arata ca textul legal criticat "nu numai ca nu incalca prevederile Constituţiei revizuite, ci constituie o aplicare a acestora, stabilirea de sancţiuni contravenţionale prin hotãrâre a Guvernului fiind în concordanta cu dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie". În acest sens, în punctul de vedere prezentat este menţionatã jurisprudenta Curţii Constituţionale (deciziile nr. 43/2005 şi nr. 51/2004). Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au urmãtorul conţinut: - Art. 2 alin. (1): "Prin legi, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului se pot stabili şi sanctiona contravenţii în toate domeniile de activitate." Critica de neconstituţionalitate consta, în esenta, în susţinerea ca prevederile legale criticate acorda Guvernului posibilitatea de a stabili, prin hotãrâri, amenzi pentru sãvârşirea contravenţiilor, care constituie venituri ale bugetului de stat, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul criticat a mai format obiect al controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 43 din 27 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, a fost respinsã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , prin care se invocase încãlcarea dispoziţiilor art. 139 din Constituţie. Prin decizia menţionatã Curtea a reţinut urmãtoarele: "<>Art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu numai ca nu incalca prevederile Constituţiei revizuite, ci constituie o aplicare a acestora, stabilirea de sancţiuni contravenţionale prin hotãrâre a Guvernului fiind în concordanta cu dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora «Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor». Curtea Constituţionalã a statuat, de principiu, în jurisprudenta sa, ca înţelesul notiunii de «organizare a executãrii legilor» din cuprinsul acestei norme constituţionale «are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotãrâri ale Guvernului pot fi dispuse mãsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sanctionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii» (Decizia nr. 51/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004). Asadar, legiuitorul nu stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, în sensul art. 108 din Legea fundamentalã, aceasta competenta revine autoritãţii publice însãrcinate cu organizarea executãrii legii, în speta, Guvernului, aceasta fiind de altfel concluzia enuntata în considerentele deciziei Curţii Constituţionale menţionate. Asa fiind, nu poate fi reţinutã pretinsa contradictie între <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 şi art. 139 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constituţionale invocate trebuind [sa fie] corelate cu cele ale art. 108 mai sus menţionate, care prevãd, implicit, posibilitatea reglementãrii de contravenţii şi sancţiuni prin hotãrâri ale Guvernului." De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 21 aprilie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 21 iunie 2005, Curtea Constituţionalã, respingând o excepţie cu acelaşi obiect şi intemeiata tot pe invocarea pretinsei încãlcãri a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, a reţinut ca, "Deşi, potrivit legii, amenzile se fac venit la bugetul de stat, stabilirea lor pentru sãvârşirea contravenţiilor nu are aceeaşi semnificatie cu stabilirea impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului de stat, în sensul textului constituţional al art. 139 alin. (1), cu caracter obligatoriu şi prestabilit. În cazul amenzilor, baza legalã a prevederii lor ca venituri la buget o constituie reglementarea cuprinsã în <>art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã prin <>Legea nr. 180/2002 , potrivit cãreia «Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat», precum şi dispoziţiile din anexa nr. 1 la <>Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, dispoziţii care prevãd, la «diverse venituri», cuantumul total estimat al veniturilor din amenzi şi din alte sancţiuni aplicate, potrivit dispoziţiilor legale. Spre deosebire de plata impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului de stat, a carei obligaţie constituţionalã a cetãţenilor este prevãzutã de art. 56 din Constituţie, în sensul ca aceştia contribuie prin impozite şi taxe la finanţarea cheltuielilor publice, amenda nu face parte din categoriile de venituri prevãzute de art. 139 alin. (1) din Constituţie; ea nu este o sursa de venit dacã legea este respectata, ceea ce reprezintã situaţia normalã, dezirabila. Specificul deriva din caracterul de sancţiune al amenzii, de consecinta a încãlcãrii unei norme legale prin sãvârşirea unei contravenţii. Faptul generator al raportului juridic al obligaţiei de plata a amenzii îl constituie comiterea contravenţiei". Soluţiile Curţii Constituţionale în cauzele respective, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu se invoca elemente noi de natura a schimba aceasta jurisprudenta.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tex Optim" - S.R.L. în Dosarul nr. 9.879/2004 al Judecãtoriei Targu Mures. Definitiva şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
