Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 456 din 28 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 60 din 18 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ridicatã de Marin Lãcãtuş în Dosarul nr. 179/2004 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 66/A din 26 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 179/2004, Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 . Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Marin Lãcãtuş într-o cauzã având ca obiect soluţionarea apelului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 275 din 3 decembrie 2003, pronunţatã de Judecãtoria Beclean, prin care a fost condamnat pentru infracţiunea prevãzutã de <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, prin dispoziţiile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , se încalcã dreptul la integritate fizicã şi psihicã a persoanei, astfel cum acesta este prevãzut şi garantat prin art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât "recoltarea de probe biologice înseamnã recoltarea de sânge, care se face prin înţepãturã cu seringa, procedeu care poate pãrea banal pentru unii şi traumatizant pentru alţii, fiind de notorietate cã majoritatea populaţiei suferã într-un grad mai mic sau mai mare de fobia de injecţii, ceea ce prezumã suferinţã". Autorul excepţiei considerã totodatã cã prin dispoziţiile de lege criticate se încalcã prezumţia de nevinovãţie prevãzutã în art. 23 alin. (11) din Constituţie, instituindu-se o prezumţie de vinovãţie în cazul conducãtorului auto care se supune recoltãrii de probe biologice. În plus, se apreciazã cã textul de lege criticat contravine şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 53 alin. (1), conform cãrora exerciţiul unor drepturi şi libertãţi poate fi restrâns printre altele pentru desfãşurarea instrucţiei penale "însã nici o dispoziţie legalã nu prevede obligaţia organului de poliţie sã cearã conducãtorului auto sã se supunã recoltãrii de probe biologice doar în cadrul instrucţiei penale", "aceasta fiind o practicã de rutinã care poate afecta orice persoanã" şi, mai mult, acest text "încalcã dreptul la apãrare, întrucât obligã persoana sã furnizeze ea însãşi probe în defavoarea sa". Autorul excepţiei mai aratã cã dispoziţiile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 aduc atingere şi dreptului la ocrotirea sãnãtãţii garantat de art. 34 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã opineazã în sensul cã excepţia invocatã nu este întemeiatã, întrucât incriminarea din <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 este constituţionalã şi nu aduce atingere drepturilor garantate de dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (11), art. 34 şi art. 53 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu prevederile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiatã. Se aratã cã recoltarea probelor biologice nu poate fi consideratã o atingere adusã integritãţii fizice a persoanei şi, cu atât mai puţin, aceasta nu poate fi consideratã torturã sau tratament inuman ori degradant. Dintre probele biologice, numai recoltarea sângelui presupune o acţiune asupra corpului persoanei, respectiv înţeparea cu un ac, însã trebuie subliniat cã acest lucru reprezintã o procedurã medicalã obişnuitã, unanim acceptatã şi care este efectuatã, în toate cazurile, de personal medical calificat. Dacã ar exista totuşi o atingere minimã asupra dreptului la integritate fizicã prin înţeparea cu un ac, de cãtre un cadru medical, în vederea recoltãrii sângelui, este evident cã aceastã atingere nu depãşeşte cadrul strict al art. 53 din Constituţie, deoarece ea s-ar face pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, s-ar aplica nediscriminatoriu, proporţional cu situaţia care a determinat-o şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului. În ceea ce priveşte raportarea la prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, preşedintele Camerei Deputaţilor aratã cã nu existã o încãlcare a acestora, deoarece dispoziţiile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 reglementeazã o infracţiune de sine stãtãtoare, distinctã de aceea prevãzutã la art. 79 alin. (1) din acelaşi act normativ, iar nu o prezumţie de vinovãţie, în sensul cã persoana care se sustrage de la recoltare ar fi condus autovehiculul în condiţiile arãtate la art. 79 alin. (1), respectiv având o îmbibaţie alcoolicã de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori în aerul expirat sau care se aflã sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. În final, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã dispoziţiile art. 34 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã recoltarea de sânge reprezintã o intervenţie ce se exercitã asupra unei persoane şi nu poate sã fie consideratã ca aducând atingere integritãţii fizice sau psihice a persoanei respective sau sã constituie un tratament inuman sau degradant. Un tratament poate fi considerat inuman numai în mãsura în care cauzeazã, în mod deliberat, suferinţe fizice şi psihice deosebite, greu de suportat, care în nici un caz nu pot fi produse prin înţepãtura ce o presupune recoltarea sângelui, iar tratamentul degradant este acela care supune persoana asupra cãreia se exercitã umilinţe grave în faţa altor persoane şi care, de asemenea, nu se poate produce prin supunerea acesteia la recoltarea probelor biologice. Dispoziţiile din ordonanţã ce se pretind a fi neconstituţionale nu încalcã nici prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece cel în cauzã, chiar dacã este obligat sã se supunã testului de recoltare a probelor biologice, se bucurã de prezumţia de nevinovãţie pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 din Constituţie, Guvernul apreciazã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Avocatul Poporului aratã cã susţinerile autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 22 şi 53 din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece mãsura supunerii persoanei la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei reprezintã o restrângere a dreptului fundamental la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, care este conformã cu art. 53 din Constituţie. Aceastã mãsurã este necesarã într-o societate democraticã pentru ca autoritãţile publice sã îşi exercite misiunea în situaţii particulare, este impusã prin lege, în vederea apãrãrii ordinii, a sãnãtãţii publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor, a desfãşurãrii instrucţiei penale, este proporţionalã cu situaţia care o determinã, se aplicã nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului în sine. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a incriminãrii dispuse potrivit <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , faţã de prevederile art. 23 alin. (11) şi art. 34 din Constituţie, Avocatul Poporului menţioneazã cã dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate nu au incidenţã în contextul criticii formulate în cauzã.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sãu de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , care au urmãtorul conţinut: "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltãrii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testãrii aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."
Aceste dispoziţii de lege sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale sub mai multe aspecte. Astfel, se susţine cã obligarea conducãtorului unui autovehicul, suspectat cã se aflã în stare de ebrietate, de a se supune, sub sancţiune penalã, recoltãrii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este contrarã prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul persoanei la viaţã şi la integritatea fizicã şi psihicã, şi ale alin. (2), care prevãd cã nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant. Aceastã obligare a conducãtorului de autovehicul de a se supune recoltãrii probelor biologice constituie totodatã, în opinia autorului excepţiei, o încãlcare a dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, privitoare la prezumţia de nevinovãţie. De asemenea, dispoziţiile legale criticate sunt considerate contrare şi prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi celor ale art. 34 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la ocrotirea sãnãtãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
1. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, care consacrã dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, aceasta este neîntemeiatã. Astfel, incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testãrii aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusã în pericol siguranţa circulaţiei rutiere reprezintã incriminãri-obstacol prin care este sancţionatã penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinãrii unor grave vãtãmãri ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieţi omeneşti, vãtãmãri ale integritãţii corporale şi ale sãnãtãţii persoanei, precum şi distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevãzutã la alin. (4) al <>art. 79 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , fiind sancţionatã împiedicarea constatãrii faptei de conducere sub influenţa alcoolului, realizatã prin sustragerea conducãtorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Este adevãrat cã un segment de populaţie suferã de un sindrom alergic sever la orice tratament injectabil, care însã se deosebeşte de simplele fobii sau temeri invocate de autorul excepţiei. Analizând însã prevederile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , se constatã cã nici mãcar acestora nu li se încalcã dreptul la integritate fizicã şi psihicã, întrucât se incrimineazã nu numai sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci şi sustragerea de la "testarea aerului expirat", care în mod evident nu aduce atingere integritãţii persoanei. Tocmai având în vedere aceste împrejurãri, precum şi evoluţia şi modernizarea modalitãţilor de stabilire a alcoolemiei, noua reglementare rutierã introduce şi metoda "testãrii aerului expirat", de cãtre poliţia specializatã, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin. (1) din ordonanţã], astfel încât incriminarea din <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 este constituţionalã, neaducând atingere dreptului garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentalã. Este de observat cã, atunci când conducãtorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei [art. 80 alin. (2) din ordonanţã].
2. Recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi consideratã ca o supunere la "torturã", "pedeapsã sau tratament inuman ori degradant", interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin <>Legea nr. 19/1990 . Din aceastã perspectivã, "recoltarea probelor biologice" nu este un "act prin care se provoacã unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice", condiţie impusã de convenţia menţionatã pentru definirea termenului "torturã". Totodatã, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintã o "pedeapsã sau tratament inuman ori degradant", interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituţie.
3. Dispoziţiile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu contravin nici prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovãţie, deoarece, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã, neinstituindu-se nici o prezumţie de vinovãţie a inculpatului trimis în judecatã în temeiul acestor dispoziţii.
4. Incriminarea cuprinsã în <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu reprezintã o restrângere a drepturilor şi libertãţilor persoanei, deoarece are ca finalitate apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, a vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii, precum şi a altor importante valori angajate în traficul rutier. Prin urmare, nu poate fi vorba de o încãlcare a prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, care se referã la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, aşa cum susţine autorul excepţiei. În plus, dispoziţiile criticate sunt de naturã a-l proteja chiar pe conducãtorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care, în absenţa incriminãrii cuprinse în aceste dispoziţii, ar putea deveni nu numai autor al unor infracţiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimã.
5. Se constatã cã nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorului excepţiei în sensul cã recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducãtorului auto de a contribui la producerea unei probe împotriva lui însuşi. Într-adevãr textul de lege criticat ca fiind neconstituţional nu creeazã o prezumţie de vinovãţie şi nu implicã o constrângere a celui în cauzã de a se supune la recoltarea de probe biologice.
Cu privire la acest aspect, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa cã dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care existã independent de voinţa suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevãri de aer expirat, de sânge şi de urinã, ca şi de ţesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (cazul "Saunders împotriva Regatului Unit", 1996).
6. În sfârşit, se constatã cã textul de lege criticat nu aduce atingere nici dreptului la ocrotirea sãnãtãţii, garantat prin art. 34 alin. (1) din Constituţie, fiind evident cã prevederile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu au nici o legãturã cu acest drept, care se referã la asigurarea igienei şi sãnãtãţii publice şi la organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , ridicatã de Marin Lãcãtuş în Dosarul nr. 179/2004 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
