Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 455 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 2 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 4.478/117/2009.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã partea Agenţia Judeţeanã pentru Prestaţii Sociale Cluj a depus la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.166/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.478/117/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicatã, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã într-o cauzã civilã având ca obiect anulare act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã susţine cã principiul egalitãţii în drepturi înseamnã atât reglementarea unitarã şi tratamentul nediscriminatoriu pentru situaţii identice, dar presupune şi un drept de diferenţiere. Situaţia similarã ce trebuie avutã în vedere o reprezintã aceea cã persoanele vizate de textul de lege au în îngrijire unul sau mai mulţi copii în vârstã de pânã la 2 ani (sau 3 ani în situaţia copiilor cu handicap), iar situaţia discriminatorie constã în condiţionarea obţinerii concediului pentru creşterea copilului, precum şi a indemnizaţiei lunare, de realizarea unor venituri profesionale supuse impozitului pe venit în ultimul an anterior datei naşterii copilului.
De asemenea, instanţa apreciazã cã lipseşte justificarea obiectivã şi rezonabilã, aptã sã justifice diferenţa de tratament aplicatã persoanelor aflate în situaţii similare, întrucât criteriul stabilit de textul de lege criticat în vederea acordãrii indemnizaţiei pentru creşterea copilului apare ca fiind subiectiv, în considerarea acestuia fiind irelevantã perioada în care persoana în îngrijirea cãreia se gãseşte copilul a cotizat la bugetul asigurãrilor sociale, relevantã fiind exclusiv perioada de 12 luni înainte de data naşterii copilului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 226/2008 privind unele mãsuri financiar-bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008.
Textul de lege are urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, beneficiazã de concediu pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pânã la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunarã în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 1.166 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 10 noiembrie 2010.
Prin aceastã decizie, Curtea a constatat cã, aşa cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005, actul normativ în discuţie are ca scop îmbunãtãţirea standardului de viaţã al persoanelor vârstnice, pentru aceasta fiind necesarã consolidarea financiarã a sistemului public de pensii, prin externalizarea din bugetul asigurãrilor sociale de stat a prestaţiilor care nu au naturã contributivã sau nu au legãturã cu riscurile sociale asigurate, precum şi îmbunãtãţirea echilibrului socioeconomic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului. Astfel, pentru îndeplinirea scopului urmãrit de legiuitor, s-a instituit o indemnizaţie ce reprezintã o prestaţie de asistenţã socialã cu caracter universal, care nu este supusã sistemului contributiv.
Agenţia Naţionalã pentru Prestaţii Sociale se organizeazã şi funcţioneazã ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, având ca scop administrarea şi gestionarea tuturor prestaţiilor sociale acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar nu din bugetul asigurãrilor sociale de stat.
În ceea ce priveşte contribuţia individualã de asigurãri sociale de sãnãtate corespunzãtoare indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aceasta se suportã de la bugetul de stat, în aceastã materie nefiind datorate celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestã, o datã în plus, faptul cã dreptul de asistenţã socialã în discuţie nu este supus sistemului contributiv, astfel încât prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 nu încalcã prevederile constituţionale invocate. De altfel, Curtea a reţinut cã indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o mãsurã concretã de protecţie socialã, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului sã stabileascã modalitatea de acordare a acesteia, fãrã a aduce atingere existenţei dreptului în sine.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 4.478/117/2009.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
