Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 454 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24-28 si art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, precum si a prevederilor art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 21 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23^1-23^5 şi <>art. 36^1 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei, coroborate cu dispoziţiile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102 din 3 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Camelia Ciuban în Dosarul nr. 8.988/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate şi protejeazã interesele minorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.988/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23^1-23^5 şi <>art. 36^1 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei, coroborate cu dispoziţiile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102 din 3 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Lãcrãmioara Camelia Ciuban, într-o cauzã civilã ce are ca obiect revizuirea deschiderii procedurii adopţiei interne.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 23^1 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 încalcã dreptul la apãrare, precum şi dreptul la un proces echitabil al adoptatorilor, în condiţiile în care textul de lege criticat nu prevede citarea obligatorie a acestora în cadrul soluţionãrii cererii de revizuire a hotãrârii judecãtoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, cu atât mai mult cu cât copilul se aflã în grija adoptatorilor. Apreciazã cã este imperativ necesar ca aceştia sã participe la proces, în scopul apãrãrii drepturilor copilului.
Autorul excepţiei considerã cã şi prevederile <>art. 23^4 din Legea nr. 273/2004 încalcã dreptul la un proces echitabil, deoarece stabilesc soluţia pe care instanţa urmeazã sã o adopte în urma refuzului unui pãrinte de a-şi exprima consimţãmântul la adopţie, aceste norme având caracter imperativ.
Autorul apreciazã de asemenea cã dispoziţiile <>art. 23^5 din Legea nr. 273/2004 contravin art. 16 şi 21 din Constituţie, precum şi principiului disponibilitãţii, deoarece impun obligaţia Direcţiei pentru Protecţia Copilului de a formula o cerere de revizuire, autoritate ce, astfel, urmeazã sã reprezinte interesele pãrinţilor fireşti.
Referitor la art. 23^1 alin. (1) şi <>art. 23^1 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 , prin raportare la <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2008 , autorul excepţiei aratã cã acestea contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte art. 23^1 alin. (2) din lege, autorul considerã cã acesta este într-o contradicţie flagrantã cu prevederile procedurale, respectiv cu dispoziţiile art. 322 şi 324 din Codul de procedurã civilã, iar, prin raportare la prevederile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2008 , poate duce la posibilitatea introducerii unei cereri de revizuire peste termenul instituit de legiuitor prin intermediul normelor speciale de procedurã, astfel cum s-a întâmplat în prezenta cauzã. Apreciazã cã, în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat sã înlãture sau sã atenueze unele situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care sã aibã caracter retroactiv. În acelaşi sens, autorul excepţiei aratã cã, în mod constant, s-a decis în doctrinã şi în jurisprudenţã cã sentinţa civilã prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei este supusã condiţiilor de fond şi de formã stabilite de legea sub imperiul cãreia a fost pronunţatã, fãrã ca legea nouã sã aibã vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotitã, faţã de pãrţile care au participat în proces, cã are valoarea unui contract încheiat în momentul pronunţãrii ei. Mai aratã cã dreptul relativ la exercitarea cãilor de atac rãmâne fixat de legea în vigoare în momentul pronunţãrii, deoarece admisibilitatea unei cãi de atac constituie o calitate inerentã a hotãrârii şi, în aceste condiţii, nicio cale de atac nouã nu poate rezulta dintr-o lege ulterioarã, dupã cum nicio cale de atac existentã contra unei hotãrâri nu poate fi desfiinţatã fãrã retroactivitate de cãtre o asemenea lege.
În ceea ce priveşte critica adusã prevederilor <>art. 23^2 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 , autorul precizeazã cã acestea sunt în contradicţie cu normele constituţionale şi cu cele procedurale, întrucât dispun obligativitatea instanţelor judecãtoreşti de a suspenda judecarea cauzei pendinte.
În continuare, autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile <>art. 36^1 din Legea nr. 273/2004 încalcã prevederile art. 124 şi 126 din Constituţie, întrucât pãrinţii fireşti au la îndemânã calea revizuirii oricând, fãrã limitarea printr-un anumit termen a exercitãrii acestei cãi de atac extraordinare. Astfel, hotãrârea de adopţie nu se poate bucura niciodatã de puterea lucrului judecat, existând, permanent, pericolul declanşãrii unei revizuiri, cu grave consecinţe asupra dezvoltãrii oricãrui copil supus acestei proceduri. Considerã cã prevederile criticate impun judecãtorului cauzei o soluţie care, din probele administrate, ar putea apãrea inadmisibilã, dar cã dispoziţiile <>art. 36^1 din Legea nr. 273/2004 contravin art. 16 din Constituţia României, art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi principiului adevãrului obiectiv şi principiului contradictorialitãţii. De asemenea, considerã cã textul de lege criticat contravine şi normelor procedurale, în sensul cã acestea, fiind de strictã interpretare şi aplicare, nu prevãd obligativitatea unei asemenea suspendãri, acest fapt fiind lãsat la latitudinea judecãtorului cauzei.
În fine, autorul excepţiei considerã cã textele de lege invocate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 74 din Constituţie, deoarece, deşi acestea sunt materializate într-o ordonanţã de urgenţã, conţin norme de procedurã civilã care modificã însuşi Codul de procedurã civilã în privinţa cãii extraordinare de atac a revizuirii.
Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dispoziţiile de lege criticate fiind neconstituţionale, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16, 21, 124 şi 126 din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, reprezentând norme de procedurã, a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 23^1-23^5 şi <>art. 36^1 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei, coroborate cu dispoziţiile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102 din 3 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, ca urmare a modificãrii şi completãrii prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2008 , <>Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel, art. 23^1-23^5 şi art. 36^1 au devenit art. 24-28, respectiv art. 42, având urmãtorul cuprins:
"Art. 24. - (1) Dacã, ulterior rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza care, potrivit art. 12 alin. (3), a fãcut imposibilã exprimarea de cãtre unul dintre pãrinţi a consimţãmântului la adopţie, împotriva hotãrârii se poate face cerere de revizuire.
(2) Cererea de revizuire se poate introduce pânã la data pronunţãrii hotãrârii de încuviinţare a adopţiei de oricare dintre pãrinţii fireşti ai copilului sau de cãtre direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne.
(3) Cererea de revizuire se soluţioneazã în camera de consiliu, cu citarea pãrinţilor fireşti, a direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne şi, dacã este cazul, a direcţiei în a cãrei razã administrativ-teritorialã se aflã domiciliul adoptatorului sau al familiei adoptatoare. Participarea procurorului este obligatorie.
Art. 25. - (1) Cererea de revizuire suspendã soluţionarea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, dupã caz, de încuviinţare a adopţiei, dacã vreuna dintre acestea se aflã pe rolul instanţei judecãtoreşti.
(2) Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia de a informa de îndatã instanţa prevãzutã la alin. (1) despre depunerea cererii de revizuire.
(3) Mãsura de protecţie a copilului sau, dupã caz, încredinţarea în vederea adopţiei se prelungeşte de drept pe perioada soluţionãrii revizuirii. Dispoziţiile art. 37 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
(4) Dacã instanţa judecãtoreascã dispune revocarea mãsurii încredinţãrii, va hotãrî, la propunerea direcţiei generale în a cãrei razã administrativ-teritorialã se aflã domiciliul copilului, o mãsurã provizorie de protecţie a copilului, pânã la soluţionarea revizuirii.
Art. 26. - (1) În cazul în care încuviinţeazã cererea de revizuire, instanţa va solicita consimţãmântul pãrintelui care nu şi l-a dat anterior, numai dupã depunerea de cãtre direcţia în a cãrei razã teritorialã locuieşte acesta a unui raport de consiliere şi informare în conformitate cu prevederile art. 14.
(2) Efectuarea unei noi anchete sociale care sã vizeze situaţia actualã a pãrinţilor fireşti, precum şi potenţialul de reintegrare a copilului în familia biologicã/extinsã este obligatorie. Efectuarea anchetei sociale şi întocmirea raportului sunt de competenţa direcţiei în a cãrei razã administrativteritorialã locuieşte pãrintele firesc.
(3) Dispoziţiile art. 13 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
Art. 27. - În cazul în care, dupã suspendarea prevãzutã de art. 25, pãrintele care s-a aflat în imposibilitate de a-şi exprima consimţãmântul se opune adopţiei şi nu sunt motive pentru aplicarea art. 13, cererea de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, dupã caz, de încuviinţare a adopţiei se repune pe rol la solicitarea direcţiei în a cãrei razã administrativ-teritorialã se aflã domiciliul copilului şi se respinge.
Art. 28. - Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia de a formula de îndatã cerere de revizuire sau, dupã caz, de a solicita suspendarea oricãrei proceduri judiciare, precum şi a oricãrui alt demers privind adopţia, dacã ia cunoştinţã, pânã la data pronunţãrii hotãrârii de încuviinţare a adopţiei, despre încetarea cauzei care a determinat imposibilitatea pãrintelui de a-şi exprima voinţa cu privire la adopţie. [...]
Art. 42. - (1) Instanţa poate solicita din nou consimţãmântul la adopţie al pãrinţilor fireşti, dacã existã indicii cã dupã data la care consimţãmântul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de naturã sã determine revenirea asupra consimţãmântului iniţial. Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia sã aducã la cunoştinţa instanţei, prin intermediul direcţiei în a cãrei razã administrativ-teritorialã se aflã domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare, dacã este cazul, existenţa oricãror elemente noi cu privire la situaţia pãrintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina modificarea finalitãţii planului individualizat de protecţie.
(2) Chemarea pãrinţilor fireşti în faţa instanţei competente sã încuviinţeze adopţia se face prin invitaţie adresatã acestora, în camera de consiliu, fãrã a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, în orice fel, divulgarea identitãţii sau a altor informaţii cu privire la persoana ori familia adoptatoare.
(3) Instanţa poate invita la aceeaşi datã direcţia competentã potrivit art. 22 alin. (3) şi direcţia competentã potrivit art. 40 alin. (1).
(4) În cazul în care pãrinţii se prezintã personal în faţa instanţei şi îşi exprimã refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa suspendã soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Declaraţia pãrinţilor fireşti împreunã cu încheierea de suspendare se comunicã direcţiei competente potrivit art. 22 alin. (3), care va formula cerere de revizuire a hotãrârii de deschidere a procedurii adopţiei. Dispoziţiile art. 24 şi 25 se aplicã în mod corespunzãtor."
Dispoziţiile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2008 au urmãtorul cuprins: "Cererile de încuviinţare a adopţiei aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se soluţioneazã potrivit prevederilor acesteia."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 16 ce privesc egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 ce privesc accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 74 privind iniţiativa legislativã, ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
De asemenea, autorul invocã încãlcarea prevederilor art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind obligaţia de a respecta drepturile omului, precum şi dreptul la un proces echitabil.
Curtea Constituţionalã apreciazã cã soluţia legislativã prevãzutã în cuprinsul <>art. 23^1 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 este justificatã de necesitatea desfãşurãrii procedurilor de adopţie, în toate etapele sale, cu asigurarea tuturor garanţiilor, inclusiv a celor procedurale, pentru respectarea interesului copilului şi a dreptului la viaţa intimã, familialã şi privatã, precum şi pentru protecţia datelor cu caracter personal.
Totodatã, Curtea constatã cã textul art. 23^4 reglementeazã repunerea pe rol şi respingerea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei, fapt ce nu este de naturã sã aducã atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil, stabilind doar condiţiile şi regulile procedurale în care instanţa respinge cererea. Soluţia instanţei este impusã de nerespectarea uneia dintre condiţiile de fond esenţiale pentru încuviinţarea adopţiei, şi anume consimţãmântul pãrţilor fireşti. În plus, dreptul pãrţilor la un proces echitabil este asigurat de reglementarea, în cuprinsul <>art. 13 din Legea nr. 273/2004 , a posibilitãţii instanţei judecãtoreşti de a trece peste refuzul pãrinţilor fireşti sau, dupã caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacã se dovedeşte, prin orice mijloc de probã, cã aceştia refuzã în mod abuziv sã-şi dea consimţãmântul la adopţie şi instanţa apreciazã cã adopţia este în interesul superior al copilului.
În ceea ce priveşte <>art. 23^5 din Legea nr. 273/2004 , Curtea constatã cã pretinsa încãlcare a principiului disponibilitãţii nu prezintã niciun fel de relevanţã prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale, principiul neregãsindu-se în cuprinsul art. 16 sau art. 21 din Constituţie, invocate de cãtre autorul excepţiei.
Referitor la <>art. 23^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 273/2004 prin raportare la <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2008 , autorul excepţiei aratã cã acestea contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, fãrã a motiva critica, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãruia sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate, aceastã criticã nu poate fi reţinutã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 273/2004 prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea apreciazã cã textele de lege criticate dispun pentru viitor şi se aplicã, de la data intrãrii lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã "o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior, şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unor situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul propriu de reglementare". În acelaşi timp, în ceea ce priveşte excepţia ridicatã cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 23^1 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 prin raportare la prevederile procedurale, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã neconcordanţa dintre legile în vigoare în aceeaşi materie nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare în timp a acestora.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23^2 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 , Curtea constatã cã textul de lege criticat se aplicã în mod egal, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare, tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei, astfel încât nu se poate reţine contradicţia acestuia cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Curtea apreciazã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36^1 din Legea nr. 273/2004 prin raportare la dispoziţiile art. 16, art. 20 alin. (2), art. 124 şi 126 din Constituţie, întrucât prevederile de lege criticate sunt justificate de principiul esenţial al adopţiei, şi anume promovarea interesului superior al copilului. Altfel, lipsa exprimãrii consimţãmântului pãrinţilor fireşti în faţa instanţei judecãtoreşti şi în procedura încuviinţãrii adopţiei poate produce efecte dintre cele mai grave cu privire la relaţiile dintre copil şi familia sa naturalã, precum şi cu privire la dezvoltarea sociopsihoculturalã a acestuia. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare de cãtre <>art. 36^1 din Legea nr. 273/2004 a principiului adevãrului obiectiv şi principiului contradictorialitãţii, precum şi a normelor procedurale, acestea nu constituie probleme de constituţionalitate, ci eventuale neconcordanţe între textul criticat şi principii şi norme de drept procedural, care excedeazã controlului de constituţionalitate.
În acelaşi timp, Curtea constatã cã prevederile art. 74 din Constituţie, invocate de cãtre autorul excepţiei, privind iniţiativa legislativã, nu sunt relevante în prezenta cauzã. De altfel, nici neconcordanţa dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/2008 cu prevederile Codului de procedurã civilã nu constituie o problemã de constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme speciale de procedurã, a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, inclusiv termene, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24-28 şi <>art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, precum şi a prevederilor <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Camelia Ciuban în Dosarul nr. 8.988/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
