Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 452 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata, cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fitoplant" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 993/2003 al Judecãtoriei Galaţi. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 387C/2003. La apelul nominal este prezentã Societatea Comercialã "Fitoplant" - S.R.L. din Galaţi, prin Valentina Cojocaru, director general, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Din oficiu, Curtea ridicã problema conexãrii dosarelor, având în vedere obiectul identic al cauzelor. Reprezentantul pãrţii prezente nu se opune conexãrii cauzelor. Având cuvântul asupra acestui incident procedural, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, întrucât au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. Curtea, deliberând, decide conexarea Dosarului nr. 387C/2003 la Dosarul nr. 234C/2003, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, conform cãruia "Procedura jurisdicţionalã [...] se completeazã cu regulile procedurii civile [...]", raportat la art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora "[...] întrunirea mai multor pricini [...] în care sunt aceleaşi pãrţi sau chiar împreunã cu alte pãrţi şi al cãror obiect şi cauzã au între dânsele o strânsã legãturã [...] poate fi fãcutã de judecãtor chiar dacã pãrţile nu au cerut-o". Având cuvântul, partea prezentã solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , prin instituirea obligativitãţii depunerii unei cauţiuni numai de cãtre persoanele juridice, sub sancţiunea neînregistrãrii la instanţele judecãtoreşti a contestaţiei la executare, contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 coroborat cu art. 20, precum şi art. 41, datoritã valorii foarte mari a cauţiunii la care este obligatã societatea comercialã pentru a se putea adresa justiţiei, cauţiune care depãşeşte valoarea activului net al societãţii. În susţinere depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiatã, arãtând cã textul legal criticat a mai format anterior obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea statuând cã acest text este constituţional.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 21 aprilie 2003 şi din 5 iunie 2003, pronunţate în dosarele nr. 993/2003 şi nr. 4.383/2003, Judecãtoria Galaţi şi Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fitoplant" - S.R.L. din Galaţi şi Societatea Comercialã "Diana Prod Com 2001" S.R.L. Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se aratã, în esenţã, cã obligaţia de platã a cauţiunii impuse de textul criticat este de naturã sã restrângã liberul acces la justiţie, încãlcându-se astfel dispoziţiile art. 21 din Constituţie, coroborate cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Pe de altã parte, susţin autorii excepţiei, dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 contravin şi prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât, prevãzându-se obligaţia de platã a cauţiunii numai în sarcina persoanelor juridice, rezultã o discriminare a acestora în raport cu persoanele fizice, în privinţa ocrotirii dreptului de proprietate. Judecãtoria Galaţi considerã cã stabilirea unei obligaţii la plata cauţiunii numai în sarcina persoanelor juridice, cu excluderea persoanelor fizice, creeazã un tratament juridic diferenţiat nejustificat, încãlcându-se astfel principiul egalitãţii în drepturi prevãzut de Constituţie, şi astfel se condiţioneazã accesul liber la justiţie. Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia este întemeiatã parţial. Astfel, în opinia instanţei, art. 127 alin. (1) din textul contestat este constituţional, întrucât instituirea obligativitãţii depunerii cauţiunii reprezintã atât o dovadã a solvabilitãţii debitorului, cât şi o garanţie a exercitãrii cãii de atac cu bunã-credinţã în condiţiile existenţei unui titlu executoriu împotriva sa. În ceea ce priveşte obligativitatea acesteia numai pentru persoanele juridice, instanţa de judecatã considerã cã se instituie un tratament juridic diferenţiat, astfel încât se creeazã unui debitor o situaţie mai împovãrãtoare sau mai favorabilã faţã de alt debitor obligat prin creanţe de aceeaşi naturã. De asemenea, se aratã cã prevederile referitoare la neînregistrarea contestaţiei şi la verificarea formalã a cuantumului cauţiunii sunt neconstituţionale, deoarece contravin principiului liberului acces la justiţie, precum şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã instituirea prin textul criticat a cauţiunii în cuantum de 20% din valoarea sumei datorate nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie, ci constituie o garanţie în vederea evitãrii abuzurilor de drept şi a exercitãrii contestaţiei la executare cu reacredinţã, situaţii ce pot duce la tergiversarea soluţionãrii cauzelor şi, implicit, la amânarea realizãrii creanţelor bugetare. Se aratã cã obligativitatea depunerii cauţiunii nu afecteazã nici principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, ci reprezintã o procedurã specialã, instituitã în realizarea interesului general privind recuperarea banilor publici, fiind în concordanţã cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, privind obligativitatea cetãţenilor de a plãti taxe şi impozite, precum şi cu cele ale art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. Avocatul Poporului, de asemenea, apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, deoarece condiţionarea introducerii contestaţiei la executare de depunerea unei cauţiuni constituie o garanţie a desfãşurãrii procedurii de executare cu celeritate şi, deopotrivã, un impediment în exercitarea abuzivã a acţiunii cu scopul tergiversãrii nejustificate a acesteia. Referitor la aspectul discriminatoriu invocat de autorul excepţiei cu privire la titularii obligaţiei de a achita cauţiunea obligatorie, se face trimitere la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 135/1996 , prin care s-a statuat cã egalitatea în drepturi nu înseamnã uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii juridice care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Şi, în fine, se aratã cã acest principiu îi are în vedere numai pe cetãţeni, nu şi persoanele juridice. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: - Art. 127: "(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a trezoreriei statului. (2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã. (3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 16, 21 şi 44 din Constituţie, republicatã, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , raportate la textele constituţionale invocate în prezenta cauzã, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, ca de exemplu <>Decizia nr. 276 din 26 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 1 august 2003, şi <>Decizia nr. 313 din 10 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003. În considerentele acestor decizii Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, cã aceastã criticã este neîntemeiatã, întrucât situaţia juridicã a persoanelor colective este diferitã de cea a persoanelor fizice, astfel încât tratamentul juridic diferit aplicabil - şi anume obligaţia persoanelor juridice, în cazul contestaţiei la executare, de a plãti o cauţiune egalã cu 20% din cuantumul sumei datorate, spre deosebire de persoanele fizice care nu au asemenea obligaţie este justificat în mod obiectiv şi raţional. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 şi a celor privind dreptul la un "proces echitabil", Curtea a reţinut cã prin reglementarea genericã din care fac parte dispoziţiile criticate, şi anume titlul V "Contestaţia la executarea silitã", se asigurã accesul la justiţie al persoanelor interesate, iar condiţionarea introducerii contestaţiei la executare, în anumite împrejurãri, de plata unei cauţiuni reprezintã - alãturi de termenul de exercitare şi celelalte condiţii prevãzute de lege - o mãsurã de asigurare a celeritãţii procedurii şi de descurajare a abuzului de drept, condiţionare admisibilã şi rezonabilã. Pe de altã parte, condiţiile şi termenele introducerii unei cãi de atac se circumscriu domeniului procedural, care, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, este de competenţa exclusivã a legiuitorului. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îngrãdesc accesul liber la justiţie, prin aceleaşi decizii Curtea a statuat cã depunerea cauţiunii stabilite prin <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 are rolul de a frâna acţiunile dilatorii ale persoanelor juridice în cadrul procedurii de executare silitã, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate prevederile art. 21 din Constituţie. Cu privire la constituţionalitatea instituirii unei cauţiuni, ca o condiţie a sesizãrii instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu prin <>Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, respingându-se susţinerile privind încãlcarea dreptului de acces la justiţie. Totodatã s-a statuat cã accesul liber la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus nici unei condiţionãri, precum şi cã aceastã modalitate de reglementare, care reprezintã o opţiune a legiuitorului, este în conformitate cu dispoziţiile constituţionale privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti şi exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor subiective. Şi, în fine, prin aceleaşi decizii Curtea a reţinut cã prevederile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 nu contravin nici art. 41 alin. (2) [devenit art. 44 alin. (2)] din Constituţie, deoarece condiţionarea contestaţiei la executare de depunerea unei cauţiuni nu afecteazã în vreun fel exercitarea dreptului de proprietate al contestatorului. Atât considerentele, cât şi soluţiile din aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fitoplant" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 993/2003 al Judecãtoriei Galaţi şi de Societatea Comercialã "Diana Prod Com 2001" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 4.383/2003 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
