Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 452 din 15 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) si ale art. 53 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 917 din 13 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) şi ale <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Ioan Popa în Dosarul nr. 10.257/2004 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16, art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 139 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.257/2004, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi ale <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , excepţie ridicatã de Ioan Popa într-o cauzã ce are ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , stabilind contribuţia lunarã obligatorie la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituie privilegii şi creeazã discriminãri, întrucât asiguraţii plãtesc contribuţii diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiazã de aceleaşi servicii, fiind favorizaţi cei care au venituri mai reduse.
Susţine cã prin reglementarea criticatã nu se respectã obligaţia statului de a crea cadrul favorabil valorificãrii tuturor factorilor de producţie şi nici echitatea în colectarea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii.
Considerã cã legea trebuia sã prevadã raportarea plãţii contribuţiei fie asupra salariului, fie asupra unei alte surse de venit, iar nu cumulativ, aşa cum se înţelege prin actuala reglementare.
Judecãtoria Braşov apreciazã cã excepţia ridicatã este nefondatã, întrucât dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 nu contravin principiilor constituţionale statuate de art. 16, 135 şi 139.
Considerã cã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii este aplicabil numai în cazul cetãţenilor aflaţi în situaţii obiectiv identice, iar pentru situaţiile diferite se justificã tratamentul juridic diferenţiat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul considerã cã reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât aceasta se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare.
Apreciazã cã argumentele aduse de autorul excepţiei cu privire la încãlcarea celorlalte dispoziţii constituţionale invocate nu sunt incidente în speţã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere aratã cã prevederile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare.
Considerã cã textele criticate sunt în concordanţã cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 139 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.838 din 20 noiembrie 2002, având urmãtorul cuprins:
- Art. 51 alin. (2): "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra:
a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activitãţi desfãşurate de persoane care exercitã profesii liberale sau autorizate potrivit legii sã desfãşoare activitãţi independente;
c) veniturilor din agriculturã şi silviculturã, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadreazã la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeazã venituri de natura celor prevãzute la lit. a)-d).";
- Art. 53 alin. (2): "Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia sã îşi asigure sãnãtatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, sunt obligate sã comunice direct casei de asigurãri în a cãrei razã teritorialã îşi au domiciliul veniturile impozabile, în vederea stabilirii şi achitãrii contribuţiei de 6,5%, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã."
Ulterior sesizãrii Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. a) şi b) şi ale <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 21 iulie 2005, astfel încât aceste prevederi au urmãtorul cuprins:
- Art. 51 alin. (2) lit. a) şi b): "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activitãţi desfãşurate de persoane care exercitã profesii liberale sau autorizate potrivit legii sã desfãşoare activitãţi independente, dar nu mai puţin de un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar, dacã este singurul venit asupra cãruia se calculeazã contribuţia.";
- Art. 53 alin. (2): "Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia sã îşi asigure sãnãtatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, sunt obligate sã comunice direct casei de asigurãri alese veniturile, pe baza declaraţiei de asigurare, în vederea stabilirii şi achitãrii contribuţiei de 6,5 %. Modelul declaraţiei de asigurare se aprobã prin ordin al preşedintelui CNAS."
Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii art. 51 alin. (2) şi a <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2005 , întrucât soluţia legislativã este aceeaşi cu cea anterioarã modificãrii.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 139 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.";
- Art. 139: "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.
(3) Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit prevederilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , asigurãrile sociale de sãnãtate, ca principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovãrii sãnãtãţii populaţiei, sunt obligatorii. Aceste prevederi reprezintã o concretizare a dreptului la ocrotirea sãnãtãţii, consacrat de art. 34 din Constituţie, precum şi a obligaţiei statului de a garanta şi asigura exerciţiul acestui drept fundamental.
Susţinerea financiarã a asigurãrilor sociale de sãnãtate se realizeazã prin "fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate", care, conform art. 2 alin. (2) din ordonanţã, se constituie din contribuţia "suportatã de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajeazã personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizãri, dobânzi, potrivit legii".
Conform art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã, au calitatea de asigurat toate persoanele fizice care au domiciliul sau reşedinţa în România, toţi aceştia având obligaţia plãţii contribuţiei de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizeazã.
Toţi asiguraţii, fãrã nici o deosebire, au dreptul, conform art. 10 alin. (1) din ordonanţã, "la un pachet de servicii de bazã care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sãnãtãţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale".
Potrivit prevederilor art. 51 din ordonanţã, prevederi criticate prin excepţia de neconstituţionalitate, "Persoana asiguratã are obligaţia plãţii unei contribuţii bãneşti lunare, pentru asigurãrile de sãnãtate...", care este stabilitã sub forma cotei unice de 6,5%, aplicatã asupra veniturilor realizate. Sub acest aspect, textul de lege nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri. Este adevãrat cã valoarea contribuţiei diferã de la persoanã la persoanã, în raport cu cuantumul veniturilor realizate. Aceastã diferenţã este rezonabilã şi justificatã de situaţia obiectiv deosebitã în care se aflã persoanele care realizeazã venituri mai mari, faţã de cele ale cãror venituri sunt mai reduse.
Soluţia legislativã este justificatã şi de principiul solidaritãţii şi subsidiaritãţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, înscris în art. 1 alin. (2) lit. b) din ordonanţã. În nici un caz nu se poate estima anticipat cine, când şi de ce anume servicii medicale ori de alte mãsuri de ocrotire a sãnãtãţii va avea nevoie. Solidaritatea socialã presupune ca orice persoanã asiguratã sã beneficieze, la nevoie, în condiţii identice de asistenţã pentru apãrarea şi restabilirea sãnãtãţii, chiar dacã posibilitãţile sale materiale, determinate de nivelul veniturilor realizate, i-au permis o contribuţie mai redusã la constituirea fondului de asigurãri de sãnãtate.
Principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, prevãzut de art. 56 alin. (2), impune, de asemenea, diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizeazã venituri mai mari. Cota de contribuţie, exprimatã procentual, este unicã, neavând nici caracter progresiv, diferenţa valoricã a contribuţiei fiind determinatã de nivelul diferit al venitului.
Curtea constatã cã prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 139 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi ale <>art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã în faţa Judecãtoriei Braşov de Ioan Popa în Dosarul nr. 10.257/2004.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
