Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 450 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.277 din 30 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicatã de Ion Nicolae Ghika şi Xenia Ghika în Dosarul nr. 13.530/2003 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât în cuprinsul dispoziţiilor <>art. 34^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 nu se menţioneazã calitatea procesualã pasivã a Bãncii Naţionale a României.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 13.530/2003, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicatã de Ion Nicolae Ghika şi Xenia Ghika.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã, prin instituirea calitãţii procesuale pasive a Bãncii Naţionale a României în litigiile având ca obiect restituirea unor obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase, judecarea unor astfel de cauze duce la încãlcarea principiului imparţialitãţii şi creeazã un dezechilibru între pãrţi. Se aratã cã, întrucât Banca Naţionalã a României este unica depozitarã a probelor de care se pot folosi persoanele îndreptãţite pentru a dovedi preluarea abuzivã, instanţa care pronunţã o hotãrâre pe baza unei asemenea stãri de fapt nu poate fi consideratã o instanţã imparţialã, aşa cum prevede Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Mai mult, o astfel de situaţie este de naturã a prejudicia şi dreptul de proprietate al respectivelor persoane.
Pe de altã parte, în condiţiile în care art. 16 din Constituţie prevede cã cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, "subordonarea" persoanelor fizice faţã de o instituţie publicã reprezintã încãlcarea acestui principiu, în speţã, persoana care solicitã respectarea unui drept neputând dovedi existenţa acestuia decât prin intermediul bunãvoinţei Bãncii Naţionale a României.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti apreciazã cã, în cauzã, Banca Naţionalã a României, având calitate procesualã pasivã, este ţinutã sã respecte obligaţia de a comunica toate relaţiile necesare în vederea unei juste soluţionãri a cauzei, în funcţie de înscrisurile depuse de reclamanţi.
Aşa fiind, instanţa considerã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 261/2002 , ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate au fost introduse prin <>Legea nr. 362/2003 şi au avut o aplicare limitatã în timp, pânã la data de 31 decembrie 2003, iar în urma republicãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, conţinutul fostului art. 34^1 alin. (1) se regãseşte în actualul art. 26 alin. (1).
Întrucât prevederile criticate nu conţin nici o referire la calitatea procesualã pasivã a Bãncii Naţionale a României, în cauzele de natura celei ce face obiectul cauzei, Guvernul constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 261/2002 , este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã, anterior ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 261/2002 , a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu titlul modificat, iar dupã republicare, textele au cãpãtat o nouã numerotare. Astfel, textul art. 34^1 a devenit, dupã republicare, art. 26 alin. (1).
Din sesizarea pe care instanţa de judecatã a înaintat-o Curţii Constituţionale nu rezultã textele din Constituţie presupuse a fi încãlcate de cãtre textul de lege criticat. Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , numai Curtea Constituţionalã poate decide cadrul constituţional în care urmeazã a fi examinatã excepţia de neconstituţionalitate.
În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 , republicatã, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 34^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 261/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 34^1 alin. (1): "Persoanele fizice şi juridice ale cãror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevãzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încãlcarea reglementãrilor în vigoare, dupã anul 1946 şi pânã în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecatã de la domiciliul reclamantului, pânã la data de 31 decembrie 2003."
Anterior sesizãrii Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004. În urma republicãrii, dispoziţiile fostului art. 34^1 alin. (1) au fost preluate în actualul art. 26 alin. (1), dupã cum urmeazã: "Persoanele fizice şi juridice ale cãror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevãzute la art. 4 au fost preluate abuziv, cu încãlcarea reglementãrilor în vigoare, dupã anul 1946 şi pânã în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecatã de la domiciliul reclamantului, pânã la data de 31 decembrie 2003."
În aceste condiţii, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii art. 26 alin. (1) din ordonanţa republicatã.
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
De asemenea, autorii excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 6 şi ale art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 teza întâi din Primul protocol adiţional la aceastã convenţie, prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. 6: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.";
- Art. 10: "(1) Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fãrã amestecul autoritãţilor publice şi fãrã a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedicã statele sã supunã societãţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
(2) Exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, integritatea teritorialã sau siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sãnãtãţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecãtoreşti.";
- Art. 1 teza întâi din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale...".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Autorii îşi întemeiazã critica de neconstituţionalitate a reglementãrii legale pe împrejurarea cã, potrivit acesteia, calitatea procesualã pasivã, în litigiile având ca obiect restituirea obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, este conferitã Bãncii Naţionale, ceea ce este de naturã sã ducã la încãlcarea principiului imparţialitãţii în derularea procesului şi sã creeze un dezechilibru între pãrţi. În condiţiile în care însã textul legal dedus controlului nu conţine o atare prevedere, examinarea argumentelor în raport cu textele constituţionale de referinţã invocate este de prisos, iar critica formulatã apare ca lipsitã de suport, fiind deci neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicatã de Ion Nicolae Ghika şi Xenia Ghika în Dosarul nr. 13.530/2003 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
