Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 450 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vider Company" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 42.569/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal se prezintã, pentru partea Societatea Naţionalã de Transport Feroviar de Marfã "CFR" - S.A. Bucureşti, consilierul juridic Lucian Mihai cu delegaţie depusã la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul consilierului juridic Lucian Mihai, care depune concluzii scrise şi în completare la acestea solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea, aratã cã Legea nr. 146/1997 acordã unele facilitãţi pentru persoanele juridice, însã autorul excepţiei nu a fãcut dovada cã a solicitat acest lucru. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã accesul la justiţie nu înseamnã gratuitate, iar pentru celelalte articole invocate excepţia nu este motivatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 42.569/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vider Company" - S.R.L. din Galaţi cu ocazia soluţionãrii unei cauze comerciale având ca obiect o acţiune în pretenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate, prin care se impune plata unei taxe judiciare de timbru, încalcã dreptul constituţional privind liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi dreptul la un tribunal instituit de aceeaşi normã internaţionalã, întrucât aceastã taxã de timbru este imposibil de suportat pentru o persoanã juridicã cu venituri medii. Se invocã în susţinerea argumentaţiei jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a decis cã este nerezonabilã obligarea la plata unei taxe judiciare având o valoare peste patru ori venitul lunar al familiei reclamantului, mai ales cã şansele de succes ale acţiunii sale erau ridicate (Hotãrârea Mehmet şi Suna Yigit împotriva Turciei, 2007). De asemenea, aratã cã este unanim acceptat cã dreptul de acces la justiţie nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitãri, însã aceste limitãri trebuie sã fie rezonabile şi proporţionale cu scopul urmãrit. Accesibilitatea justiţiei nu înseamnã caracterul gratuit al acesteia, putând fi condiţionatã de plata unei taxe de timbru necesare pentru acoperirea cheltuielilor de judecatã, însã atunci când se stabilesc taxe judiciare de timbru "exorbitante", care depãşesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiţie şi posibilitãţile de platã ale justiţiabilului, atunci limitarea dreptului de acces la justiţie nu mai are caracter de proporţionalitate, "justiţia în materie nonpenalã nu trebuie sã fie neapãrat gratuitã, dar trebuie sã fie ieftinã, astfel încât sã şi-o poatã permite orice justiţiabil". Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã opineazã cã dispoziţiile criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins: - Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: [...] g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depãşeşte 250.000 lei." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (2) potrivit cãruia "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi", precum şi dispoziţiilor art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la art. 21 din Constituţie, Curtea constatã cã, prin numeroase decizii, s-a mai pronunţat în sensul constituţionalitãţii acestora în raport cu critici identice de neconstituţionalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, Curtea reţine Decizia nr. 1.236 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, în care Curtea statuat cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. În ceea ce priveşte critica referitoare la celelalte prevederi considerate a fi încãlcate, întrucât autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu îşi motiveazã criticile în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea nu se poate substitui autorului, formulând critici pe care, ulterior, sã le analizeze. Astfel, simpla enumerare a textelor constituţionale nu satisface exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vider Company" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 42.569/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
