Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 45 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, in ansamblul sau, precum si, in mod special, ale art. 8 lit. a), art. 10 alin. (2) si art. 11 alin. (1) din aceasta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 171 din 10 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 10.384/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, doamna Mihaela Jugaru, în calitate de consilier juridic, cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii. Acesta solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã existã deja o jurisprudenţã consolidatã în acest domeniu, prin care Curtea Constituţionalã a statuat cã ordonanţa de urgenţã în ansamblul sãu, precum şi texte individuale cuprinse în aceasta sunt în concordanţã cu dispoziţiile şi principiile Legii fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã în cauzã nu au fost aduse argumente noi care sã fie de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.384/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a "prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii", excepţie ridicatã de Gheorghe Popa într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 încalcã dispoziţiile art. 115 alin. (4) teza a doua din Constituţie, întrucât nu motiveazã urgenţa decât printr-o "exprimare alambicatã, lipsitã de o coerenţã cu valoare juridicã".
De asemenea, în opinia sa, ordonanţa de urgenţã criticatã nesocoteşte şi dispoziţiile art. 108 alin. (3) din Legea fundamentalã, deoarece la baza emiterii acesteia nu stã o lege specialã de abilitare, ci Constituţia, în concret art. 115 alin. (4), care nu este o lege specialã de abilitare şi nici nu poate fi asimilatã unei astfel de legi. Art. 11 alin. (1) din actul normativ menţionat contravine dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţie, deoarece hotãrârea datã în soluţionarea acţiunii în constatare se pronunţã în numele legii, "nicidecum în numele ordonanţei". De asemenea, sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, întrucât Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se subrogã în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie, mai exact, se subrogã în dreptul altor persoane care se considerã vãtãmate, îngrãdindu-le acestora dreptul de a se adresa justiţiei.
În plus, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se subrogã şi instituţiei Avocatului Poporului, creatã special pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice, contravenind art. 58 alin. (1) din Constituţie. Dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã criticatã încalcã art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie competenţa de soluţionare în primã instanţã a acţiunilor în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii doar în favoarea Secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, astfel cã persoana verificatã nu are posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apãrare la o instanţã de judecatã apropiatã de domiciliul sãu, în timp ce pentru celelalte persoane interesate se creeazã o situaţie privilegiatã, deoarece pot contesta o adeverinţã emisã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii la alte instanţe de contencios administrativ competente teritorial.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, neputându-se reţine încãlcarea dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul acesteia.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 293/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Din motivarea scrisã aflatã la dosarul cauzei, rezultã cã autorul excepţiei a criticat atât ordonanţa de urgenţã în ansamblul sãu, cât şi, în mod special, prevederile art. 8 lit. a), art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din aceasta, care au urmãtorul conţinut normativ:
- Art. 8 lit. a): "Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii ia în discuţie nota de constatare şi, dupã caz:
a) aprobã nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia;";
- Art. 10 alin. (2): "(2) Adeverinţele prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 se publicã de îndatã pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de cãtre orice persoanã interesatã, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";
- Art. 11 alin. (1): "(1) Acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutitã de taxã de timbru."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã în susţinerea acesteia prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) care prevede cã ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, art. 115 alin. (4) care stabileşte condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã şi art. 124 alin. (1) şi (3) potrivit cãrora justiţia se înfãptuieşte în numele legii, iar judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 şi dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, instanţa de control contencios constituţional pronunţându-se prin <>Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, precum şi prin <>Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, nepublicatã în Monitorul Oficial al României pânã la data pronunţãrii prezentei decizii. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã nu poate reţine critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, observând cã, la momentul emiterii ordonanţei de urgenţã criticate, erau îndeplinite condiţiile impuse de textul constituţional invocat: existenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare sã nu poatã fi amânatã şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data emiterii sale.
Curtea a observat, totodatã, cã dispoziţiile art. 108 alin. (3) din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã, autorul excepţiei fãcând confuzie între regimul adoptãrii ordonanţelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi al celor de urgenţã, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea condiţiilor amintite mai sus.
Curtea a mai reţinut cã nu este întemeiatã nici susţinerea potrivit cãreia <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrarã dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Constituţie care prevãd cã justiţia se înfãptuieşte în numele legii, "nicidecum în numele ordonanţei". Noţiunea de "lege" este utilizatã de textul constituţional în sens larg. Legislatorul constituant nu a avut în vedere exclusiv semnificaţia restrânsã, de act adoptat de Parlament, ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, ci s-a referit la ansamblul actelor normative ce formeazã dreptul intern.
Curtea a constatat cã este neîntemeiatã şi critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statueazã cu privire la rolul Avocatului Poporului de apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a promova acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau de colaborator al Securitãţii nu reprezintã o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Aceastã instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzãtor şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de naturã sã asigure în mod eficient realizarea rolului sãu constituţional. De altfel, potrivit prevederilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, "În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritãţilor publice".
Cu privire la critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalitãţii în faţa legii ca urmare a stabilirii competenţei exclusive a Secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte soluţionarea acestei acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, Curtea Constituţionalã a reţinut, prin <>Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, cã este neîntemeiatã, întrucât norma criticatã se aplicã tuturor persoanelor care intrã sub incidenţa acesteia, fãrã sã instituie privilegii sau discriminãri pe criterii arbitrare.
Neexistând elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei amintite, în cauza de faţã îşi menţin valabilitatea atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, în ansamblul sãu, precum şi, în mod special, ale art. 8 lit. a), art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din aceasta, excepţie ridicatã de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 10.384/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
