Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Judecătoria Chişineu-Criş, din oficiu, în Dosarul nr. 490/210/2015, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 871 D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se susţine că instanţa solicită, în realitate, modificarea textelor de lege criticate. Se arată că critica de neconstituţionalitate vizează o situaţie particulară, şi anume aceea în care la primul termen de judecată în camera preliminară se constată legalitatea sesizării instanţei şi se reţine cauza spre judecată, nemulţumirea fiind legată de obligativitatea emiterii, într-o astfel de situaţie, de către judecătorul de cameră preliminară a unei încheieri, care să poată fi atacată de părţi, de subiecţii procesuali sau de către procuror şi care, în acest fel, îl împiedică pe judecătorul de cameră preliminară să procedeze, în mod direct, la soluţionarea pe fond a cauzei. Se susţine că aceste argumente nu vizează aspecte de constituţionalitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 490/210/2015, Judecătoria Chişineu-Criş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 342 şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că desfăşurarea procedurii de cameră preliminară, potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, în camera de consiliu, cu încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată şi fără participarea persoanei vătămate este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al acesteia şi al părţilor. Se face trimitere la soluţiile şi considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 25, 27, 43, 61 şi 62, şi nr. 166 din 17 martie 2015, paragrafele 46-48. Se susţine, totodată, încălcarea, prin prevederile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât textul criticat este lipsit de claritate, precizie şi de previzibilitate şi că acesta nu permite părţilor să adopte o conduită procesuală adecvată. Se arată că dispoziţiile criticate au ca efect temporizarea actului de justiţie, nepermiţând soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece judecătorul de cameră preliminară este obligat să procedeze la amânarea soluţionării cauzelor, pentru a comunica încheierile pronunţate procurorului şi inculpatului. Se observă că, la data pronunţării încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, soluţionarea cauzelor în etapa camerei preliminare se face cu citarea părţilor, într-o procedură contradictorie în camera de consiliu, care însă nu permite soluţionarea la acelaşi termen a acţiunii penale şi a acţiunii civile, chiar dacă părţile sau restul participanţilor la procesul penal solicită acest lucru, întrucât judecătorul de cameră preliminară este obligat, conform art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, să pronunţe o încheiere ce trebuie comunicată. Se arată că, pentru acelaşi motiv, procedura camerei preliminare nu permite începerea judecăţii şi cercetarea judecătorească la acelaşi termen de judecată, chiar dacă sunt întrunite condiţiile legale, iar funcţia de verificare a legalităţii sesizării instanţei şi funcţia de judecată sunt exercitate de către acelaşi judecător. Se observă că, potrivit art. 370 din Codul de procedură penală, cauza se soluţionează de către instanţa de fond prin sentinţă, iar, în condiţiile art. 370 alin. (6) din Codul de procedură penală, în care pronunţarea are loc în aceeaşi zi în care are loc judecata, nu se întocmeşte încheiere. Se observă faptul că, în practică, există unele instanţe care, chiar dacă pot reţine cauza spre judecare şi părţile cer soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile în aceeaşi zi în care sunt verificate competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, amână începerea judecăţii pentru un alt termen, în timp ce alte instanţe se pronunţă pe fondul cauzelor în aceeaşi zi, printr-un artificiu juridic, prin care pronunţă o încheiere de constatare a legalităţii sesizării instanţei şi o sentinţă prin care soluţionează acţiunea penală şi, după caz, acţiunea civilă. Se susţine că aceste aspecte fac neclare şi imprevizibile dispoziţiile criticate. Mai mult, judecarea fondului cauzei are loc, de regulă, în şedinţă publică, în condiţiile art. 352 din Codul de procedură penală, în timp ce etapa camerei preliminare are lor în camera de consiliu, fără publicitatea şedinţei de judecată. Mai mult, se susţine că în actuala reglementare, chiar şi în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, persoana vătămată nu este citată în procedura camerei preliminare şi nici nu îi este comunicată încheierea pronunţată. Se arată că persoana vătămată, chiar dacă nu este parte în procesul penal, este un subiect procesual principal, cu drepturi proprii, inclusiv sub aspectul administrării probatoriului, având dreptul de a formula orice cereri referitoare la soluţionarea acţiunii penale pe tot parcursul procesului penal. Se susţine că modul de soluţionare a acţiunii penale, inclusiv forma de vinovăţie reţinută în sarcina inculpatului, influenţează în mod direct soluţionarea acţiunii civile, iar, conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, hotărârea penală definitivă are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile sub aspectul existenţei faptei şi al persoanei care a săvârşit-o, dar şi sub aspectul existenţei prejudiciului. Se susţine că publicitatea şedinţei de judecată este o cerinţă a dreptului la un proces echitabil, lipsa acesteia încălcând prevederile art. 6 din Convenţie. Se arată că, de vreme ce, prin pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, procedura camerei preliminare a devenit contradictorie, aceasta trebuie să fie şi publică şi să se desfăşoare cu citarea tuturor persoanelor pentru care legea procesual penală prevede citarea în faza judecăţii. Se subliniază faptul că inculpatului care recunoaşte, conform art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu îi este încălcat dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, componentă a dreptului la un proces echitabil, prin amânarea soluţionării fondului cauzei penale. Se observă că amânarea soluţionării cauzelor, potrivit dispoziţiilor legale criticate, are ca efect creşterea costurilor şi a cheltuielilor de judecată, atât pentru stat, cât şi pentru participanţii la procesul penal. Se mai susţine că amânarea soluţionării cauzelor penale produce efecte şi asupra unor instituţii precum amânarea aplicării pedepsei şi revocarea acesteia, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi reabilitarea. 6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 7. Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014. Se susţine, totodată, că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 342 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Precizează că îşi menţine punctele de vedere care au fost reţinute în cuprinsul deciziilor anterior referite. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 342 şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că sunt criticate, în realitate, prevederile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului." 11. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român şi art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a fost sesizată cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate prin Încheierea din 28 aprilie 2015, ulterior datei pronunţării Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională. Acest aspect este învederat şi de Judecătoria Chişineu-Criş în cuprinsul încheierii anterior menţionate, prin care instanţa arată că a luat act de cele reţinute de Curte prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi că prezenta excepţie de neconstituţionalitate are în vedere probleme juridice diferite de cele avute în vedere de către instanţa de contencios constituţional cu ocazia pronunţării acestei decizii. Aşa fiind, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală invocată în prezentul dosar nu are ca obiect sintagma "fără participarea procurorului şi a inculpatului", motiv pentru care aceasta este admisibilă, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. 13. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată, însă, că toate argumentele juridice invocate în susţinerea excepţiei vizează, în realitate, domeniul aplicării legii de către instanţele de judecată, neconstituind veritabile critici de neconstituţionalitate. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica saucompleta prevederile supuse controlului". Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Judecătoria Chişineu-Criş, din oficiu, în Dosarul nr. 490/210/2015. Decizia se comunică Judecătoriei Chişineu-Criş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
