Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 45 din 12 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 174 din 29 martie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Teofil Haica în Dosarul nr. 1.742/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.446D/2012.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind partea Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că scutirea de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este un drept acordat revoluţionarilor printro lege specială, respectiv Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Legea nr. 95/2006 nu poate restrânge acest drept, fiind o lege ordinară. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate încalcă dreptul la viaţă şi dreptul la un nivel de trai decent.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dreptul de a beneficia de servicii medicale gratuite, fără plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, este suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Astfel, dacă statul este cel care suportă aceste cheltuieli, tot el este cel în măsură să stabilească şi condiţiile acordării acestui drept.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2.262 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepţia a fost ridicată de Teofil Haica cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 339/PI/CA din 18 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 9.019/30/2010 având ca obiect o contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 este contrar dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, întrucât condamnă la pauperitate revoluţionarii, condiţionându-i pe aceştia să nu obţină alte venituri în afara indemnizaţiei de recunoştinţă şi confundă indemnizaţia specială de care se bucură aceştia cu un venit din pensie. De asemenea, încalcă art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât afectează, fără respectarea condiţiilor impuse de aceste dispoziţii constituţionale, drepturile dobândite prin art. 5 alin. (1) lit. i) şi j) din Legea nr. 341/2004. Totodată, textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie, neputând exista concomitent beneficiul gratuităţii cu obligaţia de contribuţie pentru accesul la serviciile medicale. În sfârşit, arată că cetăţenii au dreptul de a alege sistemul de asigurări, iar textul de lege criticat limitează acest drept.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, arată că legiuitorul are opţiunea de a stabili condiţiile în care se acordă unele scutiri sau facilităţi de la obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 335/2011, Decizia nr. 255/2009, Decizia nr. 334/2009 şi Decizia nr. 750/2006 cu privire la obligaţia de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate şi natura scutirii de la această obligaţie, care nu este un drept constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.
Textul de lege criticat are următoarea redactare: "(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: [...]
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi;".
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 alin. (1) referitor la dreptul la un nivel de trai decent şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate instituie beneficiul scutirii de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate pentru mai multe categorii de persoane având un statut deosebit, respectiv cele care au avut de suferit persecuţii politice în timpul regimului comunist ori au luptat împotriva acestuia riscându-şi sau chiar sacrificând-şi viaţa.
Aceste beneficii, acordate în semn de recunoştinţă a societăţii pentru contribuţia şi sacrificiul acestor persoane, nu reprezintă, însă, drepturi fundamentale, aşa cum de altfel a reţinut Curtea şi prin Decizia nr. 255 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească condiţiile şi limitele acordării acestora, fără a fi supus condiţiilor stabilite de art. 53 din Constituţie, care priveşte restrângerea exerciţiului drepturilor fundamentale.
De asemenea, Curtea nu poate reţine că prevederile de lege criticate ar aduce atingere dreptului la viaţă şi la integritate fizică ori ar încălca obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent. O astfel de critică ar avea o anumită pertinenţă în măsura în care statul nu ar lua în consideraţie situaţia deosebită în care se află anumite persoane aflate în imposibilitate obiectivă de a realiza venituri care să le permită plata contribuţiei la fondul asigurărilor sociale de sănătate, obligându-le totuşi să efectueze această contribuţie. Pentru a evita o astfel de situaţie, art. 213 din Legea nr. 95/2006 prevede însă o serie de excepţii şi include în rândul celor care beneficiază de această scutire persoanele care au fost persecutate politic ori care au luptat împotriva regimului comunist, dar numai în măsura în care nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de legile prin care li s-a acordat acest statut special. Prin urmare, beneficiul instituit de art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 are în vedere în primul rând împrejurarea că persoanele vizate de acest text legal nu realizează alte venituri decât cele conferite prin legile speciale enumerate şi, în mod secundar, statutul special al acestor persoane care, din punct de vedere constituţional, nu obligă însă la acordarea acestei scutiri de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la obligaţia de asigurare în sistemul public al asigurărilor sociale de sănătate, autorul excepţiei susţine că o astfel de obligaţie nu poate exista atât timp cât nu are un contract de asigurare încheiat în care să se prevadă această obligaţie. În plus, consideră că ar trebui să se bucure de libertatea de a-şi alege sistemul de asigurări.
Răspunzând unor critici asemănătoare, Curtea Constituţională reţine că, prin Decizia nr. 128 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, a constatat că dispoziţiile Legii fundamentale, garantând prin art. 34 dreptul la ocrotirea sănătăţii, nu consacră şi existenţa unui drept fundamental al persoanei la alegerea furnizorului serviciilor medicale. Desigur, textul constituţional nu interzice o astfel de opţiune, însă stabileşte că "Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii". Prin urmare, dreptul cetăţenilor la servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se face doar în condiţiile stabilite prin lege. Cetăţenii pot beneficia şi de serviciile altor furnizori de servicii medicale, dar în afara acestui sistem.
Totodată, prin Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, ori Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea a statuat că sistemul asigurărilor sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal datorită solidarităţii celor care contribuie, astfel că obligaţia de contribuţie la acest sistem reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Teofil Haica în Dosarul nr. 1.742/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
