Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 449 din 30 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor capitolului IX si ale art. 56 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 27 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX şi ale <>art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Sportivã Fotbal Club Foresta Fãlticeni în Dosarul nr. 3.050/2005 al Judecãtoriei Fãlticeni.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.050/2005, Judecãtoria Fãlticeni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX şi ale <>art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Sportivã Fotbal Club Foresta Fãlticeni într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de dizolvare şi lichidare a acestei asociaţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate nu cuprind suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil şi cã întreaga procedurã de dizolvare a unei asociaţii sau fundaţii, inclusiv competenţa materialã a instanţei, ar trebui sã fie similarã cu procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 . Se apreciazã cã procedura de dizolvare a unei asociaţii sau fundaţii nu poate asigura nici "stingerea patrimoniului asociaţiei", nici o repartizare judicioasã a acestuia dupã îndestularea creditorilor şi nici transmiterea bunurilor rãmase cãtre o altã persoanã juridicã în acord cu scopul prevãzut şi urmãrit de statutul asociaţiei respective.
Judecãtoria Fãlticeni apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate prevãd suficiente elemente de naturã a asigura un proces echitabil în ceea ce priveşte dizolvarea unei asociaţii, fãrã a se aduce atingere dreptului la apãrare.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile capitolului IX şi ale <>art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 246/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 iulie 2005.
Capitolul IX - intitulat Dizolvarea şi Lichidarea prevede cazurile, procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, federaţiilor şi a fundaţiilor, precum şi situaţia bunurilor acestora rãmase în urma lichidãrii. Totodatã, acest capitol reglementeazã atât numirea, cât şi obligaţiile pe care le au lichidatorii.
Art. 56 alin. (2) din ordonanţa criticatã are urmãtorul cuprins: "(2) Instanţa competentã sã hotãrascã dizolvarea este judecãtoria în circumscripţia cãreia asociaţia îşi are sediul."
Textul constituţional expres invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 24 referitor la dreptul la apãrare. Totodatã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, Curtea observã cã este invocat în susţinerea acesteia şi textul constituţional al art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor nu cuprinde suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil, încãlcând şi dreptul la apãrare al persoanei juridice supuse acestei proceduri.
Curtea constatã cã dispoziţiile capitolului IX al <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 instituie o procedurã specialã de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzãtoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rãmase în urma lichidãrii şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului cã asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţã, sunt persoane juridice de drept privat fãrã scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice. Este cazul, spre exemplu, al situaţiilor prevãzute de dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 , şi anume, atunci când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicitã sau contrarã ordinii publice, când realizarea scopului este urmãritã prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice sau când asociaţia urmãreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Curtea reţine cã debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probã prin care sã se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauzã neîngrãdind în niciun fel folosirea acestora, astfel încât nu se poate reţine încãlcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. Totodatã, Curtea constatã cã, în cadrul procedurii de lichidare, dispoziţiile art. 70 din ordonanţã prevãd cã orice persoanã interesatã poate contesta bilanţul lichidatorului la judecãtorie şi împotriva sentinţei pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului. Astfel, se constatã cã, în acest fel, este garantat şi dreptul la apãrare al debitorului, conform art. 24 din Constituţie.
De asemenea, Curtea reţine cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este la latitudinea exclusivã a legiuitorului de a stabili competenţa instanţelor de judecatã. În consecinţã, textul art. 56 alin. (2) din ordonanţã, ce prevede cã instanţa competentã sã hotãrascã dizolvarea este judecãtoria în circumscripţia cãreia asociaţia îşi are sediul, nu încalcã în niciun mod prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, dimpotrivã, constituie o aplicare, la nivelul legii, a dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Curtea reţine cã diferenţele evidenţiate de autorul excepţiei între procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor şi procedura reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 se datoreazã statutului juridic diferit al acestor forme asociative faţã de cel al societãţilor comerciale. Acest aspect, însã, nu are nicio repercusiune asupra constituţionalitãţii textelor criticate. De altfel, Curtea, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, realizeazã un control de constituţionalitate, şi nu o analizã comparativã între diverse acte normative.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. IX şi ale <>art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Sportivã Fotbal Club Foresta Fãlticeni în Dosarul nr. 3.050/2005 al Judecãtoriei Fãlticeni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
