Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 449 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.144 din 3 decembrie 2004
Ioan Vaida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biarone Tehno" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 9.142/CA/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã prin consilier juridic cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei, precum şi a celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
În motivarea susţinerii, considerã cã nu este îngrãdit accesul liber la justiţie, atât timp cât decizia de suspendare a soluţionãrii contestaţiei pe cale administrativã poate fi atacatã la instanţa de contencios administrativ competentã. În continuare, apreciazã cã raţiunea care a stat la baza edictãrii textului de lege criticat o constituie faptul cã acţiunea penalã are întâietate faţã de acţiunea civilã, deoarece, pe de o parte, cauza materialã unicã a celor douã acţiuni este sãvârşirea infracţiunii sau existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni, iar, pe de altã parte, soluţionarea acţiunii civile este condiţionatã de soluţionarea acţiunii penale în privinţa existenţei faptei, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã principiul constituţional al liberului acces la justiţie. Aceasta, deoarece contestatorul are posibilitatea de a ataca în faţa instanţelor judecãtoreşti decizia de suspendare a soluţionãrii contestaţiei pe cale administrativã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 9.142/CA/2003, Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de reclamanta Societatea Comercialã "Biarone Tehno" - S.R.L. din Oradea într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui proces-verbal încheiat de organele de control ale Direcţiei Controlului Fiscal Bihor şi anularea implicitã a deciziei de suspendare a soluţionãrii cauzei, emisã de pârâtã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã flagrant prevederile art. 21 alin. (1) şi (4) din Constituţie, prin aceea cã, deşi împotriva sa nu se pot reţine aspecte de naturã penalã, simpla sesizare a organelor de poliţie fãcutã de cãtre organele fiscale duce la suspendarea soluţionãrii pe fond a contestaţiei.
Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât decizia de suspendare a soluţionãrii contestaţiei pe cale administrativã poate fi atacatã la instanţa de contencios administrativ competentã, nefiind încãlcat nici principiul constituţional al accesului liber la justiţie, nici caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, prin punctul sãu de vedere comunicat la data de 2 august 2004, cu adresa nr. 5/7.454/A.N., apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, devenit art. 183 în urma modificãrii şi republicãrii ordonanţei, este neîntemeiatã, întrucât "procedura de soluţionare a contestaţiilor pe cale administrativ-jurisdicţionalã, prevãzutã la art. 174-187 din Codul de procedurã fiscalã, republicat, nu îngrãdeşte posibilitatea celor îndreptãţiţi de a se adresa, în condiţiile legii, instanţelor de judecatã".
Avocatul Poporului a comunicat punctul sãu de vedere cu adresa nr. 5.906 din 2 august 2004, prin care considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã "dispoziţiile legale criticate privind suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã, prin decizia motivatã a organului de soluţionare competent, nu contravin în nici un mod dreptului persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime, întrucât, potrivit art. 187 din Codul de procedurã fiscalã, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost ridicatã în faţa instanţei de fond, îl constituie dispoziţiile <>art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 174/2004 . Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, dându-se textelor o nouã numerotare. Conţinutul normativ al textului de lege criticat se regãseşte în art. 183 alin. (1) lit. a) al ordonanţei republicate şi are urmãtorul cuprins:
- Art. 183 alin. (1) lit. a): "(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile <>art. 178 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, devenit, în urma republicãrii, art. 183 alin. (1) lit. a), contravin art. 21 alin. (1) şi (4) din Constituţie, al cãrui conţinut este urmãtorul:
- Art. 21 alin. (1) şi (4): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(...)
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se observã cã art. 183 alin. (1) lit. a) din Codul de procedurã fiscalã, reglementeazã un caz de suspendare facultativã a procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã. Textul de lege criticat are în vedere situaţia în care soluţia care urmeazã sã se pronunţe în cadrul acestei proceduri depinde de soluţia ce s-ar da în acţiunea penalã, pornitã ca urmare a sesizãrii organelor în drept fãcutã de cãtre organul care a efectuat activitatea de control, cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã.
Prin critica de neconstituţionalitate formulatã, autorul excepţiei nu a avut însã în vedere dispoziţiile art. 187 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, conform cãrora "deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã". Din aceastã perspectivã, nu se poate susţine existenţa unei îngrãdiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege menţionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanţei judecãtoreşti inclusiv decizia de suspendare a soluţionãrii contestaţiei pe cale administrativã.
De altfel, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a art. 244 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea, Curtea Constituţionalã a statuat cã "întâietatea rezolvãrii acţiunii penale este neîndoielnic justificatã şi consacratã ca atare şi de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedurã penalã", scopul suspendãrii constituindu-l tocmai verificarea existenţei sau a inexistenţei infracţiunii cu privire la care instanţa are unele "indicii" (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 72 din 28 mai 1996 ). Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã "nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora hotãrârea definitivã a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia". Pentru identitate de raţiune, cele statuate în materie civilã îşi gãsesc justificarea şi în ceea ce priveşte acţiunile în contencios administrativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 183 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biarone Tehno" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 9.142/CA/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
