Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 449 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 18 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Nicolae Minea în Dosarul nr. 815/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 815/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Nicolae Minea într-o cauzã având ca obiect angajarea rãspunderii membrilor organelor de conducere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 contravin prevederilor constituţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã şi libertatea economicã, drepturi fundamentale consacrate de Constituţie. Textul criticat dã posibilitatea lichidatorului judiciar sã solicite judecãtorului-sindic angajarea rãspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere care au contribuit la crearea stãrii de insolvenţã a debitorului, stipulând totodatã împrejurãrile în care o asemenea mãsurã urmeazã a fi dispusã prin admiterea cererii. Legea instituie prezumţia dobândirii ilicite a bunurilor proprietate privatã pentru aceste categorii de persoane şi creeazã totodatã premisele abuzului de drept, manifestat sub forma introducerii discreţionare a unor astfel de cereri în instanţã. De asemenea, aratã cã prin efectul dispoziţiilor criticate "se instituie anumite discriminãri în sensul cã se instituie prezumţia de culpã a persoanei care a avut calitatea de administrator în cadrul societãţii".
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Ulterior sesizãrii, aceste prevederi au fost modificate şi completate prin Legea nr. 169 din 14 iulie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, astfel cã în prezent acestea au urmãtorul cuprins:
- Art.138: "(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cãrora le-ar fi imputabilã apariţia stãrii de insolvenţã a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecãtorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoanã juridicã, ajuns în stare de insolvenţã, sã fie suportatã de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societãţii, precum şi de orice altã persoanã care a cauzat starea de insolvenţã a debitorului, prin una dintre urmãtoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au fãcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitãţi care ducea, în mod vãdit, persoana juridicã la încetarea de plãţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mãrit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetãrii de plãţi;
g) în luna precedentã încetãrii plãţilor, au plãtit sau au dispus sã se plãteascã cu preferinţã unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(1^1) În cazul plãţilor prevãzute la alin. (1) lit. g), rãspunderea reprezentantului legal al persoanei juridice nu va putea fi angajatã dacã acestea au fost efectuate, cu bunã-credinţã, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, sub rezerva ca acordul sã fi fost de naturã a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiarã a debitorului şi sã nu fi avut ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori. În raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1), administratorul judiciar/lichidatorul va preciza dacã plãţile prevãzute la alin. (1) lit. g) au fost efectuate în executarea unui astfel de acord. Prevederile mai sus menţionate se vor aplica şi în cazul în care acordul se realizeazã în cadrul procedurii prevãzute de Legea nr. 381/2009.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlãturã aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
(3) Dacã administratorul judiciar ori, dupã caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţã a debitorului şi/sau a hotãrât cã nu este cazul sã introducã acţiunea prevãzutã la alin. (1), aceasta poate fi introdusã de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotãrârii adunãrii creditorilor ori, dacã nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceastã acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credalã.
(4) În caz de pluralitate, rãspunderea persoanelor prevãzute la alin. (1) este solidarã, cu condiţia ca apariţia stãrii de insolvenţã sã fie contemporanã sau anterioarã perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţã. Persoanele în cauzã se pot apãra de solidaritate dacã, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţã sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţã şi au fãcut sã se consemneze, ulterior luãrii deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.
(5) Cererea introdusã în temeiul alin. (1) sau, dupã caz, alin. (3) se va judeca separat, formându-se un dosar care va purta acelaşi numãr cu dosarul de fond şi cãruia i se va adãuga cuvântul <<bis>>.
(6) În cazul în care s-a pronunţat o hotãrâre de respingere a acţiunii introduse în temeiul alin. (1) sau, dupã caz, alin. (3), administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenţioneazã sã formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenţiei sale. În cazul în care adunarea generalã sau creditorul care deţine mai mult de jumãtate din valoarea tuturor creanţelor decide cã se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie sã formuleze calea de atac, potrivit legii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici de neconstituţionalitate similare. De exemplu, prin Decizia nr. 358 din 25 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 19 mai 2010, Curtea Constituţionalã a constatat cã aceste prevederi de lege sunt constituţionale.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut cã prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumţia de culpã a persoanei a cãrei rãspundere se solicitã a fi stabilitã, ci prevãd în concret natura faptelor pãgubitoare pentru societatea comercialã debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţã şi care pot antrena rãspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a mãsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţã a societãţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cãrei responsabilitate se cere a fi stabilitã poate exercita fãrã nicio îngrãdire dreptul la apãrare, precum şi cãile legale de atac.
De asemenea, s-a mai reţinut cã, deşi membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societãţii, precum şi persoanele care au cauzat starea de insolvenţã a societãţii debitoare suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã acoperirea pasivului debitorului insolvent şi valorificarea drepturilor creditorilor şi întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legalã, în sine, nu relevã nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţã.
Soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Nicolae Minea în Dosarul nr. 815/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
