Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 448 din 15 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 872 din 28 septembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale <>art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Megastar Selena Com" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 825/2005 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 41 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 825/2005, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale <>art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Megastar Selena Com" - S.R.L. din Dej într-o cauzã ce are ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Codul muncii contravin prevederilor art. 41 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece instituie pentru angajator obligativitatea încheierii contractului individual de muncã în formã scrisã.
Apreciazã cã se îngrãdeşte dreptul la muncã al cetãţenilor, se creeazã disconfort şi o serie de dificultãţi angajatorului, pus în situaţia sã încheie contractul de muncã în prima zi în care salariatul se prezintã la muncã.
Judecãtoria Dej apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât reglementãrile legale criticate "nu sunt menite sã îngrãdeascã dreptul la muncã al angajaţilor, ci, din contrã, ele sunt de naturã sã-i protejeze de abuzurile la care pot fi supuşi din partea angajatorului în situaţia în care se preferã folosirea lor la muncã fãrã forme legale".
Considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu au nici o legãturã cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Codul muncii este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prevederile de lege criticate constituie o mãsurã de protecţie a salariaţilor, prin care se concretizeazã dispoziţiile art. 41 din Constituţie, prin asigurarea exerciţiului neîngrãdit al drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor, în vederea evitãrii eventualelor abuzuri din partea angajatorilor.
Apreciazã cã textele de lege criticate nu conţin prevederi care sã afecteze obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie neavând de altfel incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu conţin prevederi contrare dreptului la muncã şi la protecţia socialã a muncii.
Aratã cã, în scopul eliminãrii oricãror discriminãri la angajare şi al asigurãrii stabilitãţii raporturilor de muncã, în Codul muncii sunt prevãzute numeroase garanţii menite sã împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care "foarte importantã este stricta reglementare a condiţiilor de încheiere a contractului individual de muncã". Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 379/2004 .
Considerã cã raportarea dispoziţiilor de lege criticate la prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie nu are incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale <>art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, având urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Contractul individual de muncã se încheie în baza consimţãmântului pãrţilor, în formã scrisã, în limba românã. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncã în formã scrisã revine angajatorului.";
- Art. 276 alin. (1) lit. d): "(1) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã astfel urmãtoarele fapte: [...]
d) primirea la muncã a unei persoane pentru care nu a fost întocmit contract individual de muncã ori stipularea în contractul individual de muncã a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendã de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, <>Legea nr. 53/2003 a fost modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, prilej cu care textul art. 16 alin. (1) a fost completat, în timp ce dispoziţiile art. 276 alin. (1) lit. d) au fost preluate cu un conţinut asemãnãtor în cuprinsul art. 276 alin. (1) lit. e). Astfel, textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Contractul individual de muncã se încheie în baza consimţãmântului pãrţilor, în formã scrisã, în limba românã. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncã în formã scrisã revine angajatorului. Angajatorul persoanã juridicã, persoana fizicã autorizatã sã desfãşoare o activitate independentã, precum şi asociaţia familialã au obligaţia de a încheia, în formã scrisã, contractul individual de muncã anterior începerii raporturilor de muncã.";
- Art. 276 alin. (1) lit. e): "(1) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã astfel urmãtoarele fapte: [...]
e) primirea la muncã a persoanelor fãrã încheierea unui contract individual de muncã potrivit art. 16 alin. (1), cu amendã de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru fiecare persoanã identificatã, fãrã a depãşi valoarea cumulatã de 1 miliard lei".
Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, în noua redactare, întrucât soluţia legislativã este aceeaşi cu cea anterioarã modificãrii.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 41: "(1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã.
(2) Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncã egalã, femeile au salariu egal cu bãrbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Desfãşurarea raporturilor juridice de muncã se efectueazã în condiţii anume reglementate, în deplinã cunoştinţã a drepturilor şi îndatoririlor pãrţilor. Siguranţa şi stabilitatea acestor raporturi prezintã interes general pentru întreaga societate şi interes particular atât pentru angajatori, cât şi pentru salariaţi. Un rol deosebit de important pentru asigurarea acestor cerinţe îl reprezintã contractul individual de muncã.
Contractul individual de muncã este convenţia prin care se materializeazã voinţa angajatorului şi a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncã. În aceastã convenţie, negociatã şi liber consimţitã, sunt prevãzute, în limitele stabilite de legislaţie şi de contractele colective de muncã, toate elementele necesare pentru cunoaşterea condiţiilor de desfãşurare şi de încetare a raportului de muncã, drepturile, obligaţiile şi rãspunderile ambelor pãrţi.
Întrucât contractul individual de muncã reprezintã cea mai concludentã dovadã a ceea ce au convenit pãrţile, documentul pe baza cãruia se poate verifica în ce mãsurã şi-a îndeplinit obligaţiile oricare dintre pãrţi, ce drepturi poate revendica şi ce rãspunderi are, chiar şi în cadrul soluţionãrii unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncã şi în formã scrisã, este în interesul ambelor pãrţi.
Rãspunderea pentru încheierea contractului individual de muncã revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectã a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncã doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncã, asigurã şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţã de muncã salariatã.
Prevederea obligaţiei încheierii contractului individual de muncã, în formã scrisã, precum şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrãdesc în nici un fel exerciţiul dreptului la muncã şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã în faţa Judecãtoriei Dej de Societatea Comercialã "Megastar Selena Com" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 825/2005.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
