Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 447 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6 si ale art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 5 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Data Titian - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi ale <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Promotion As" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.888/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal este prezentã partea Societatea Comercialã "Unita" - S.A. - Sucursala Galaţi, prin consilierul juridic Narcis Valentin Maftei, lipsã fiind autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, consilierul juridic solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 s-a instituit o procedurã specialã, simplificatã, pentru recuperarea creanţelor, dispoziţiile de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu principiile constituţionale. De asemenea, se aratã cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu au relevanţã în cauzã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã derogatorie de la dreptul comun, fãrã a îngrãdi însã accesul liber la justiţie. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor texte, statuând cã ele nu vin în contradicţie cu prevederile Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.888/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi ale <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Promotion As" - S.R.L. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 6 sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei sã soluţioneze cauza fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, fãrã ca pârâta sã poatã solicita şi folosi în favoarea sa toate probele pe care le prevede Codul de procedurã civilã, contravenindu-se astfel dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la apãrare, accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil. Se aratã cã dispoziţiile art. 8 încalcã prevederile art. 16, 20, 21, 24 şi 53, precum şi pe cele ale art. 126 din Constituţie, deoarece prevãd norme procedurale contrare celor prevãzute de Codul de procedurã civilã. De asemenea, se încalcã dispoziţiile constituţionale şi prin aceea cã ordonanţa care va conţine somaţia de platã poate fi atacatã numai cu o acţiune în anulare, iar nu prin recurs.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, procedura somaţiei de platã fiind instituitã ca o procedurã specialã, acceleratã, derogatorie de la normele de procedurã civilã, în scopul realizãrii în timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ceea ce a determinat şi restrângerea admisibilitãţii probelor şi reformularea cãilor de atac.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece reglementãrile cuprinse în <>Ordonanţa Guvernnului nr. 5/2001 reprezintã o procedurã specialã de judecatã, simplificatã şi acceleratã pentru realizarea creanţelor certe, lichide şi exigibile care pot fi dovedite ca atare prin înscrisuri, procedurã care oferã ambelor pãrţi posibilitatea de a-şi exercita drepturile în aceleaşi condiţii, fãrã a se institui vreo discriminare. Dacã în cadrul procedurii somaţiei de platã se folosesc ca dovadã numai înscrisurile, când se sesizeazã instanţa judecãtoreascã, dupã caz, de cãtre creditor cu acţiunea de drept comun, sau de cãtre debitor cu cerere în anulare, sau de oricare dintre aceştia cu contestaţie la executare, în apãrare se vor putea folosi toate mijloacele legale de probã. Astfel, dispoziţiile criticate sunt în deplinã concordanţã atât cu prevederile Constituţiei, cât şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii, statuând, prin <>Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, <>Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, şi <>Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, cã ele nu contravin nici unui principiu constituţional.
Avocatul Poporului aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 16 din Constituţie, deoarece dispoziţiile criticate reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri. Mijloacele procedurale speciale puse la îndemâna pãrţilor, deşi diferã de normele generale ale procedurii civile, sunt aplicabile oricãrei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei legale, fãrã a fi încãlcat principiul fundamental al egalitãţii în drepturi.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 21 din Constituţie, se aratã cã scopul emiterii <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a fost tocmai instituirea unei proceduri speciale şi accelerate, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a creanţelor, fãrã a se încãlca în nici un fel accesul liber la justiţie. De asemenea, nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile criticate vin în contradicţie cu art. 24 din Constituţie, deoarece exercitarea dreptului la apãrare nu este limitatã, ci, dimpotrivã, este asiguratã şi prin reglementarea posibilitãţii de a formula cerere de anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis cererea creditorului, cale de atac în cadrul cãreia debitorul poate folosi în apãrarea sa toate mijloacele legale de probã, nefiind limitat numai la înscrisuri.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (1), art. 6 şi <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1. alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6: "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã.
(3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile. Judecãtorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii pãrţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
- Art. 8: "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
(3) Abrogat.
(4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 7 se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1), art. 53 şi în art. 126, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 126: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã.
(5) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."
I. Curtea constatã cã <>art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, a abrogat în mod expres prevederile alin. (3) al <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, soluţia legislativã a art. 8 alin. (3) nefiind preluatã în noua reglementare.
Având în vedere dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã "în vigoare", Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) ca inadmisibilã.
II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , este o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã în materia executãrii creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul cãreia se urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 6 sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei sã soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Limitarea mijloacelor de probã doar la înscrisuri completate cu explicaţii şi lãmuriri date de pãrţi a fost determinatã tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplicã, potrivit art. 1 alin. (1), doar "creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege (...)". Întrucât ordonanţa privind somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ale având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare, fãrã a se încãlca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil.
În acest sens s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi <>Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004.
De asemenea, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 72 din 5 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin <>Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, a statuat cã în timpul examinãrii cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de platã, în termenul prevãzut pentru introducerea cererii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionãrii cererii în anulare, debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrãdit dreptul la apãrare, fiind asigurate pentru toate pãrţile condiţii ca interesele lor legitime sã fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare de cãtre debitor este asiguratã şi prin reglementarea, în <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , a posibilitãţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 8 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale în sensul cã ordonanţa care va conţine somaţia de platã poate fi atacatã numai cu o acţiune în anulare, iar nu prin recurs, Curtea constatã cã şi aceastã criticã este neîntemeiatã. Astfel, prin <>Decizia nr. 270 din 24 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, Curtea a statuat cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintã evident o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun nu relevã nici un aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca, în considerarea anumitor particularitãţi, sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, şi din redactarea adoptatã de legiuitorul constituţional, potrivit cãreia stabilirea regimului juridic al cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecatã, evident cu condiţia ca nici o normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , atât în ansamblul sãu, cât şi asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi art. 8, statuând cã acestea sunt constituţionale, de exemplu, prin <>Decizia nr. 173 din 6 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, <>Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, <>Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau <>Decizia nr. 198 din 13 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003.
Atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Promotion As" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.888/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi <>art. 8 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
