Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 447 din 25 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pentru imbunatatirea finantarii invatamantului superior, in ansamblul sau, precum si a art. 1 din aceasta
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, în ansamblul sãu, precum şi ale art. 1 din aceasta. Excepţia a fost ridicatã de Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" din Arad în Dosarul nr. 2.989/COM/2003 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 a devenit inadmisibilã, deoarece Curtea Constituţionalã a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii prin <>Decizia nr. 176/2003 . Cu privire la neconstituţionalitatea celorlalte dispoziţii ale ordonanţei de urgenţã, pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.989/COM/2003, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, în ansamblul sãu, precum şi a art. 1 din aceasta. Excepţia a fost ridicatã de Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" din Arad într-o cauzã de contencios administrativ. În motivarea excepţiei se susţine: I. Cu privire la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 , în ansamblul sãu, se aratã cã: ordonanţa contravine art. 114 alin. (4) din Constituţie, "deoarece aceastã reglementare nu este rezultatul apariţiei unor cazuri excepţionale ca sã poatã fi justificatã constituţional"; organizarea învãţãmântului se reglementeazã prin lege organicã, astfel cã adoptarea ordonanţei criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 32 alin. (5) şi (6), art. 72 alin. (3) lit. k) şi m); încalcã art. 138 alin. (1) din Constituţie, referitor la impozite şi taxe, fãrã sã arate însã în ce constã aceastã încãlcare. II. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 1 din ordonanţã, se susţine cã acesta încalcã prevederile art. 16, art. 32 alin. (5) şi (6) şi art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie, deoarece: creeazã discriminare între instituţiile de învãţãmânt superior particulare şi instituţiile de învãţãmânt superior de stat, prin aceea cã numai cele din prima categorie au obligaţia de a vãrsa la bugetul de stat o taxã în cuantum de 10% din veniturile realizate de la studenţi în procesul de învãţãmânt; de taxã beneficiazã, potrivit art. 4 din aceeaşi ordonanţã, instituţiile de învãţãmânt superior de stat pentru finanţarea investiţiilor, activitãţilor de întreţinere şi de reparare a cãminelor studenţeşti; instituţiile de învãţãmânt superior de stat sunt mai presus de lege, întrucât nu li se aplicã prevederile textului criticat; art. 1 din ordonanţã anihileazã autonomia universitarã garantatã prin art. 32 alin. (6) din Constituţie şi încalcã principiul constituţional al autonomiei de voinţã consacrat de art. 1 alin. (3), prin aceea cã dispune în legãturã cu destinaţia cotei de 10% "peste Senatul universitãţilor"; instituţiile de învãţãmânt superior particular sunt supuse "exproprierii prin diminuarea veniturilor cu 10%, mai ales cã nu se creeazã o dreaptã şi prealabilã despãgubire". Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ aratã cã excepţia ridicatã este nefondatã "pentru faptul cã cererea reclamantei nu este determinatã sub aspectul dispoziţiilor legale considerate neconstituţionale", precum şi pentru cã "reglementarea diferitã a obligaţiilor fiscale ale unor categorii de persoane juridice nu constituie discriminare potrivit art. 16 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (5) şi (6), art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie" şi nici "sub aspectul art. 138 alin. (1) din Constituţie pentru cã Guvernul este abilitat la adoptarea ordonanţelor de urgenţã, în cazuri excepţionale". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, în legãturã cu raportarea neconstituţionalitãţii întregii ordonanţe la prevederile art. 138 alin. (1) din Constituţie, aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, termenul "numai" din cuprinsul acestui text "are semnificaţia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forţã juridicã, legii. În aceastã categorie nu intrã ordonanţele emise de Guvern, ci hotãrârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executãrii legilor [art. 107 alin. (2) din Constituţie], ordinele miniştrilor etc.". Criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din ordonanţã nu pot fi primite, deoarece acest text a fost declarat neconstituţional prin <>Decizia Curţii nr. 176/2003 şi, în consecinţã, excepţia privitoare la acest text este inadmisibilã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctelor lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, în ansamblul sãu, precum şi a art. 1 din aceasta, prevederi care au urmãtorul cuprins: - Art. 1: "Instituţiile de învãţãmânt superior particulare au obligaţia sã verse la bugetul de stat o taxã în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de şcolarizare, admiteri, înmatriculãri, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, precum şi a celorlalte taxe percepute în procesul de învãţãmânt de la studenţi." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ordonanţa criticatã, în ansamblu, şi art. 1 din aceasta, în special, contravin art. 1 alin. (3), art. 16, art. 32 alin. (5) şi (6), art. 41 alin. (2) şi (3), art. 72 alin. (3) lit. k) şi m), art. 114 alin. (4) şi art. 138 alin. (1) din Constituţie, modificate şi completate prin Legea de revizuire a Constituţiei României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Potrivit Constituţiei republicate, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea taxelor, art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. k) a devenit art. 73 alin. (3) lit. m), art. 72 alin. (3) lit. m) a devenit art. 73 alin. (3) lit. n), art. 114 alin. (4) a devenit art. 115 alin. (4). Aceste dispoziţii constituţionale au urmãtorul conţinut: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."; - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi. (4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale."; - Art. 32 alin. (5) şi (6): "(5) Învãţãmântul de toate gradele se desfãşoarã în unitãţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. (6) Autonomia universitarã este garantatã."; - Art. 44 alin. (2) şi (3): "(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire."; - Art. 73 alin. (3) lit. m) şi n): "(3) Prin lege organicã se reglementeazã:[...] m) regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii; n) organizarea generalã a învãţãmântului;"; - Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."; - Art. 139 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele: I. Prima criticã de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior. În legãturã cu aceasta, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, prin care a constatat neconstituţionalitatea lor. Or, de vreme ce Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiei legale printr-o decizie anterioarã, acea dispoziţie legalã nu mai poate face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, în temeiul <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, opereazã o cauzã de inadmisibilitate. Aşa fiind, Curtea urmeazã sã respingã, pe acest temei, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 . Este de remarcat însã cã în cauzã excepţia a devenit inadmisibilã, întrucât decizia amintitã anterior nu era publicatã la data de 20 mai 2003, data pronunţãrii încheierii de sesizare de cãtre instanţa de judecatã. În acest sens este jurisprudenţa constantã a Curţii, din care menţionãm, spre exemplu, <>Decizia nr. 100 din 29 iunie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999. II. Cea de-a doua criticã de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile ordonanţei în întregul sãu, în legãturã cu care se susţine cã organizarea învãţãmântului este de domeniul legii organice şi cã nu a existat un caz excepţional care sã justifice adoptarea ei. Curtea constatã cã şi sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã. Aceasta, deoarece dispoziţiile ordonanţei criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 190C/2003 şi nr. 257C/2003, conexate. În acele dosare autor al excepţiei este, ca şi în prezenta cauzã, Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" din Arad, care invocã aceleaşi motive de neconstituţionalitate şi aceleaşi texte din Constituţie pretins a fi încãlcate. Cu privire la acestea Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 357 din 30 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 3 noiembrie 2003, în sensul respingerii excepţiei. De altfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 27 din 25 mai 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, Curtea Constituţionalã a statuat cã: "Partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât, fiind contrarã puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilã. Dacã excepţia respinsã este din nou invocatã, dar de cãtre altã parte, nu existã putere de lucru judecat. Decizia anterioarã de respingere este, însã, obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, astfel cã atât timp cât motivele care au justificat-o subzistã în continuare, fiind aceleaşi, rezolvarea excepţiilor ulterioare de aceeaşi naturã nu poate fi alta." Întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea soluţiei pronunţate, cele statuate prin <>Decizia nr. 357 din 30 septembrie 2003 îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, excepţie ridicatã de Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" din Arad în Dosarul nr. 2.989/COM/2003 al Curţii de Apel Timişoara Secţia comercialã şi de contencios administrativ. 2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 , în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
