Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 444 din 3 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum si ale Legii nr. 118/2010, in ansamblul sau
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 429 din 28 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Cristina Toma - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 7.435/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 ianuarie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 7.435/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani într-o cauzã având ca obiect plata diferenţei dintre salariul cuvenit conform contractelor individuale de muncã şi salariul efectiv încasat în perioada iulie 2010 - decembrie 2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este constantã în a include salariul în categoria de "bun" şi cã nu existã nicio justificare legalã pentru diminuarea cu 25% a acestui bun. Aratã cã privarea de proprietate impune statului obligaţia de a despãgubi proprietarul, deoarece în caz contrar ea ar aduce o atingere excesivã dreptului de proprietate şi ar constitui o rupere a echilibrului dintre necesitatea protecţiei dreptului şi interesul general care impune luarea mãsurii. Sunt invocate în acest sens hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Ex-regele Greciei împotriva Greciei, Broniowschi contra Poloniei, Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Republicii Moldova.
Aratã cã, deşi prevederile Legii nr. 118/2010 referitoare la diminuarea salariilor ar fi trebuit aplicate pânã la data de 1 decembrie 2010, acestea îşi produc efectele şi în prezent, întrucât calculul drepturilor salariale aferente anului 2011 are ca bazã salariul brut din luna octombrie a anului 2010, salariu diminuat conform acestor dispoziţii legale.
De asemenea, aratã cã salariul reprezintã o contraprestaţie pentru munca depusã, fiind stabilit prin acordul de voinţã liber exprimat al pãrţilor, astfel încât un terţ (în speţã statul român) nu poate modifica acordul de voinţã, cu atât mai mult cu cât aceastã modificare nu vizeazã ambele pãrţi contractante. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008.
În continuare, susţine cã, dupã pronunţarea Deciziei nr. 874/2010 de cãtre Curtea Constituţionalã, proiectul de lege privind diminuarea drepturilor salariale ale bugetarilor a fost retrimis Parlamentului pentru punerea de acord cu decizia Curţii. Actul normativ a fost adoptat de cãtre Parlament înşedinţa comunã din data de 29 iunie 2010, iar legea a fost promulgatã în aceeaşi zi în care a fost adoptatã. Legea nr. 118/2010 putea fi promulgatã de Preşedintele României doar dupã expirarea celor douã zile stabilite de prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992, în mãsura în care nu a fost invocatã o obiecţie de neconstituţionalitate. Odatã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta produce efecte erga omnes, astfel încât nimeni nu poate refuza aplicarea legii pe motiv cã nu au fost îndeplinite cerinţele pentru adoptarea sa. Prin urmare, Legea nr. 118/2010 încalcã prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece Legea nr. 118/2010 a fost promulgatã fãrã respectarea condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992 şi de Legea fundamentalã. Invocã în susţinerea opiniei exprimate deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 1.655/2010, nr. 1.415/2009 şi nr. 1.557/2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi Legea nr. 118/2010 în ansamblul ei. Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 au urmãtorul cuprins: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (5) referitoare la munca şi protecţia socialã a muncii, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 136 alin. (1) şi (5) privind proprietatea, art. 147 alin. (2) referitoare la deciziile Curţii Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi prevederilor art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate şi ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, şi Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, reţinând cã: "Prevederile legale criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitatã în timp, pânã la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 continuã sã îşi producã efectele juridice în prezenta cauzã, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmeazã a analiza constituţionalitatea prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010.
În continuare, Curtea reţine cã soluţia legislativã criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie.
Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea «securitãţii naţionale», noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã.
Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat cã existã o legãturã de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi cã existã un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de 25% se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodatã, cã mãsura criticatã prezintã un caracter temporar, având o duratã limitatã în timp, şi anume pânã la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat."
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecã a Legii nr. 118/2010, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea a statuat cã legea criticatã este constituţionalã, arãtând cã: "În procedura reexaminãrii reglementatã de art. 147 alin. (2) din Constituţie, Parlamentul nu are competenţa constituţionalã de a modifica prevederile legale constatate ca fiind constituţionale, ci va putea numai sã punã de acord prevederile neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale; desigur, [...] Parlamentul poate modifica şi alte prevederi legale numai dacã acestea se gãsesc într-o legãturã indisolubilã cu dispoziţiile declarate ca fiind neconstituţionale. Prin urmare, «alte îmbunãtãţiri» ce ar viza legea criticatã se pot face numai prin alte legi sau ordonanţe de modificare şi completare.
Astfel, în condiţiile în care critica autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate vizeazã un text de lege care nu a fãcut obiectul reexaminãrii în sensul art. 147 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã obiecţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, şi anume aceea de a se limita la modificãrile ce au fost aduse legii în procesul de reexaminare. Întrucât obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, Curtea nu va mai proceda la examinarea criticilor formulate pe fondul reglementãrii.
În final, Curtea ţine sã sublinieze cã dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cele ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt aplicabile şi în cazul în care obiecţia de neconstituţionalitate este formulatã împotriva unei legi pe care Parlamentul a pus-o de acord cu o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale, în conformitate cu art. 147 alin. (2) din Constituţie. Numai în aceste condiţii Curtea are posibilitatea de a verifica punerea de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale în sensul art. 147 alin. (2) din Constituţie. Întrucât şi acest control al Curţii este o formã a controlului a priori de constituţionalitate, prevederile art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi ale art. 15-18 din Legea nr. 47/1992 se aplicã în mod corespunzãtor."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a observat cã mãsura reducerii salariilor prevãzutã de Legea nr. 118/2010 nu a determinat suportarea unei sarcini disproporţionate şi excesive, incompatibilã cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În consecinţã, instanţa de contencios european al drepturilor omului a considerat cã statul român nu a depãşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunţatã în 6 decembrie 2011 în cauzele Felicia Mihãieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 7.435/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
