Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 444 din 16 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Oana Flavia Speranţa Dincă, prin mandatar Romică Bejenaru, în Dosarul nr. 3.573/115/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 782D/2013 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar a fost depus un memoriu din partea autorului excepţiei, prin care se expune pe larg situaţia de fapt care a generat litigiul în soluţionarea căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate şi se solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că textul de lege criticat respectă exigenţele de precizie şi claritate ce trebuie să caracterizeze redactarea normelor legale, reglementând modul în care pot fi adoptate hotărârile consiliului local.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.573/115/2011, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Oana Flavia Speranţa Dincă, prin mandatar Romică Bejenaru, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei pronunţate cu privire la cererea de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local Moldova Nouă. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu respectă exigenţele de claritate şi previzibilitate care să permită aplicarea legii, întrucât legiuitorul nu a stabilit explicit dacă un consiliu local poate adopta hotărâri privind neprelungirea unui contract de închiriere a unui imobil aparţinând domeniului public al oraşului după ce, în cadrul aceleiaşi autorităţi, s-a hotărât scoaterea la licitaţie în vederea închirierii a aceluiaşi imobil. De asemenea, se critică faptul că legiuitorul nu a stabilit dacă un consiliu local poate adopta o hotărâre cu privire la un contract de închiriere încheiat între proprietarul imobilului (unitatea administrativ-teritorială), reprezentat prin primarul oraşului, şi o persoană fizică sau juridică. În plus, se susţine că textul este neconstituţional întrucât nu precizează clar şi previzibil dacă se poate adopta de către consiliul local o hotărâre în sensul neprelungirii contractului de închiriere în situaţia în care unitatea administrativ-teritorială, prin primar, a dat deja o soluţie nefavorabilă referitoare la acest contract, soluţie a cărei anulare a fost cerută în faţa instanţei de contencios administrativ. Autorul excepţiei critică totodată şi faptul că legiuitorul nu a stabilit, prin art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, dacă, odată cu adoptarea unei hotărâri privind neprelungirea unui contract de închiriere, trebuie făcut şi un plan urbanistic privind organizarea, dezvoltarea şi amenajarea teritoriului. 7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul depus la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, care au următorul cuprins: - Art. 45: "(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate. (2) Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local: a) hotărârile privind bugetul local; b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii; c) hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale; d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră; e) hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului; f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine. (3) Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie. (4) Dacă bugetul local nu poate fi adoptat după două şedinţe consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfăşura pe baza bugetului anului precedent până la adoptarea noului buget, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Consiliul local stabileşte ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepţiile prevăzute de lege. Procedurile de votare vor fi stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local. (6) Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetăţeni. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului." 12. În opinia autorului excepţiei sunt nesocotite următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie, care statuează cu privire la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, prin mandatar, critică lipsa de precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate, critici care însă nu tind spre evidenţierea vreunei contradicţii între dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi textul de lege supus controlului de constituţionalitate, ci vizează pretinse omisiuni legislative, pe care Curtea Constituţională nu este competentă să le complinească. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În caz contrar, instanţa de contencios constituţional ar nesocoti competenţa exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legislativă a ţării, precum şi a Guvernului, care poate edicta norme noi sau poate opera modificări şi completări ale actelor normative în vigoare, în baza delegării legislative conferite de Legea fundamentală. Aşadar, susţinerile autorului excepţiei nu pot constitui decât, eventual, propuneri de lege ferenda, iar nu critici de neconstituţionalitate. 14. De asemenea, Curtea observă că autorul excepţiei se limitează la a expune probleme de fapt, fiind nemulţumit de chestiuni concrete, generate de situaţia particulară care îi este nefavorabilă. Or, acestea ţin de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii la situaţia individualizată a fiecărei speţe, iar clarificarea împrejurărilor cauzei şi determinarea prevederilor de lege incidente revin competenţei exclusive a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. 15. În plus, pornind de la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate impuse prin prevederile Legii nr. 47/1992, Curtea a subliniat, în considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că excepţia de neconstituţionalitate prezintă, în mod inerent şi intrinsec, o anumită structură, cuprinzând 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în ipoteza în care, deşi este, în mod formal, motivată, cuprinzând toate cele 3 elemente enumerate, totuşi motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general. 16. În cauza de faţă, din examinarea celor 3 elemente prezentate mai sus rezultă că reperele constituţionale sunt precizate, dar nu se poate deduce nicio legătură rezonabilă nici cu textul criticat, nici cu motivarea excepţiei. 17. Tot astfel, nici reperele constituţionale invocate - referitoare la principiul egalităţii în drepturi, la dreptul de acces liber la justiţie şi la caracteristicile justiţiei - şi cu atât mai puţin cele convenţionale - privitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori - nu vădesc niciun fel de legătură cu criticile exprimate de autorul excepţiei. Prin urmare, excepţia nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, astfel cum acestea sunt precizate în Legea nr. 47/1992 şi cum au fost explicitate în jurisprudenţa instanţei de control constituţional.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Oana Flavia Speranţa Dincă, prin mandatar Romică Bejenaru, în Dosarul nr. 3.573/115/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2014.
